Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:40 28 11 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Centrulnatura.ro Formula vieții îndelungate

ro

11 Oct, 2021 00:00 1706 Marime text

 
 
  • Natura a proiectat în interiorul organismului nostru atât o sobă de gătit rusească – organele de digestie – cât și mai multe ”aragaze” moderne, care sunt folosite când și când atunci când apare un necesar de mai puțină energie.
  • De exemplu, în țesuturile plămânilor sunt depozitate mereu grăsimi.
  • Acestea fac parte inseparabilă din sistemul energetic al omului și sunt necesare pentru încălzirea aerului respirat. 
Ați pășit vreodată pe vreo cărare care să scurteze distanța până la brutărie sau la librăria la care mergeați? Cu siguranță cunoașteți astfel de ”scurtături”. Și motivul nu este doar comoditatea.
 
Aici acționează o lege, care până în prezent este logică pentru înțelegerea omului sănătos: cu cât este mai scurt drumul, cu atât mai puțin timp și energie cheltuim pentru el. Poate această lege are și alte descrieri mai precise, dar eu o voi folosi pentru a discuta despre Principiul optimizării energetice. Pe baza acestui principiu este construită întreaga Natură vie.
 
Pentru a explica mai bine esența sa, vă propun următorul mic experiment de gândire: vreți să încălziți o oală cu apă.
 
Pentru aceasta aveți două posibilități. Fie puteți să mergeți în curte, să tăiați lemne de foc, să faceți focul într-o sobă și să puneți oala cu apă pe sobă. Sau puteți să vă duceți la aragazul cu gaz și în câteva minute aveți apa fierbinte. Se poate presupune că decizia pe care ați lua-o în cazul condițiilor acestui experiment este de la sine înțeleasă.
 
Natura a proiectat în interiorul organismului nostru atât o sobă de gătit rusească – organele de digestie – cât și mai multe ”aragaze” moderne, care sunt folosite când și când atunci când apare un necesar de mai puțină energie. De exemplu, în țesuturile plămânilor sunt depozitate mereu grăsimi. Acestea fac parte inseparabilă din sistemul energetic al omului și sunt necesare pentru încălzirea aerului respirat.
 
Știm deja că aerul din alveolele pulmonare trebuie să aibă o anumită temperatură: 36,7 grade Celsius. Când este preluat din atmosferă, aerul poate avea circa -40 grade Celsius iarna, și trebuie să fie încălzit în timp de câteva secunde la un gradient de peste 70 de grade. Chiar dacă tehnic problema pare dificil de rezolvat, organismul reușește să o facă, totuși, fără probleme: El folosește pentru aceasta oxidarea grăsimilor din țesuturile pulmonare și eliberarea rapidă de căldură.
 
De altfel, există mecanisme asemănătoare și în partea superioară a toracelui, unde țesutul adipos protejează marile vase de sânge. În situații extreme, conținutul de energie din grăsimi este folosit pentru încălzirea sângelui care ajunge la nivelul creierului.
 

Sistemul energetic al corpului nostru este destul de descentralizat și include mai multe nivele de câștig energetic. Ne putem întreba de ce este necesar un astfel de ”pluralism”, în care fiecare sistem, fiecare organ, are un cerc de acțiune clar delimitat. Sistemul nostru nervos central coordonează întregul organism și o autonomie exagerată a unei regiuni ar putea să aducă o dizarmonie în respectivul organism.
 
Putem să discutăm în contradictoriu pe această temă, dar chiar dacă discuția ar fi vehementă, ar fi și infructuoasă.
 
Infructuoasă, pentru că Natura a rezolvat problema fără noi și pentru noi.
Numeroși oameni de știință sunt de părere că energia, care curge prin materia vie, se echilibrează în decursul timpului, și intensitatea sa influențează durata de viață a organismului. Cu cât mai multă energie trece prin noi într-o unitate de timp, cu atât mai scurtă este existența noastră pământeană.
 
Această legitate face ca descentralizarea schimburilor energetice să apară într-o lumină cu totul nouă. În aceste condiții, conținutul de energie al ființelor vii trebuie să fie drămuit și economisit. Astfel se justifică existența surselor multiple de energie.
 
Acolo în organism, unde omul are nevoie să aprindă doar o mică lampă, este inutil să pună în mișcare un reactor atomic. Funcție de ce am discutat, se schimbă și reprezentarea felului și cantității de alimente de care depinde direct durata de viață a existenței umane.
 
Nu cunoaștem nici o formă de viață din Natură care să posede o imortalitate a organismului său individual. Durata vieții sale depinde de mulți factori constanți și variabili.
 
Dintre factorii constanți amintim cantitatea medie de energie pe care o poate folosi în cursul unei vieți biologice un reprezentant sănătos al speciei sale biologice. Pentru oameni, această ”limită” energetică se estimează la circa 50.000.000 kilokalorii și asta după calculele făcute de susținătorii alimentației ”cu toate alimentele”.
 
Devieri de la aceste valori pot avea diferite motive, care de regulă sunt limitate în timp. Aici vorbim despre legături și schimbări dintre oameni și lumea exterioară de natură psihologică, fizică, socială, ocupațională și climatică – ce pot influența puternic consumul de energie și durata de viață a indivizilor. Dar pentru că ne vom ocupa de întreaga specie ca și tot, vom utiliza valoarea medie.
 
Vom stabili ca bază de pornire o formulă simplă. Notăm cantitatea medie de energie, de care are nevoie organismul nostru în viața sa, cu E1, consumul mediu de energie zilnic cu Et și durata vieții cu D1.
Cu acestea, putem obține următorul raport:
E1 : Et = D1
 
Să privim ce urmări are această formulă pentru noi. Să calculăm mai întâi durata de viață, pe care susținătorii teoriei alimentației ”cu toate alimentele” o estimează prin calculele lor. ”Limita” energiei pe care omul o poate folosi în cursul vieții sale este de circa 50.000.000 kilokalorii, durata medie a cantității de energie zilnică pe care o necesită corpul nostru este estimată la circa 2500 până la 3000 kilokalorii.
 
50.000.000 : 2500 = 20.000 zile sau circa 55 ani.
 
Și acum să venim cu teoria noastră. O rație zilnică medie considerată de Sistemul de însănătoșire naturală include mai puțin de 1000 kilokalorii. Aceasta nu reprezintă o estimare întâmplătoare, ci este o cifră reală, care a fost confirmată prin experiențele timp de numeroși ani, făcute de zeci de mii de oameni. Uneori această cifră este mai mică, dar am rotunjit-o la 1000 kilokalorii.
 
Ca și rezultat obținem:
 
50.000.000 : 1000 = 50.000 zile sau 137 ani.
 
Nu v-am prezentat o matematică simplă, ci Viața. Sunt destule cazuri de oameni care au trăit și mai mult decât atât
 
Dar este important să precizez ceva: aceste calcule sunt corecte atunci când omul primește de sugar o alimentație naturală. Cei mai mulți dintre oameni se schimbă pe sistemul meu, atunci când limitele energiei corpului lor sunt aproape epuizate, și organismul este deja împovărat de numeroase boli cronice. Dar și în aceste situații Sistemul meu vă poate ajuta, să vă recăpătați sănătatea.
 
Nu pretind ca toate calculele de mai sus să fie absolutizate. Marele Ivan Pavlov a spus că organismul omenesc este un sistem auto-reglator, auto-suficient și desăvârșit. Există o premiză prin care, dacă sunt oferite condițiile naturale, organismul oamenilor rezonabili poate să-și extindă granițele temporale ale existenței sale până la valori care nouă ni se par astăzi fantastice. Ce ne împiedică să ne schimbăm poziția actuală?
 
Atractivitatea alimentației ”cu toate alimentele” are multe motivații subiective și obiective, care pot reține oamenii să facă pasul deciziv, adică schimbarea pe alimentația vegetariană. Cel mai important motiv este obișnuința de a ne răsfăța corpul, fără să ne gândim la urmările lăcomiei noastre.
 
Îndată ce este vorba să facem ceva concret, apare puterea obișnuinței în calea planului nostru. Și aceasta convinge omul nu prin ceva folositor, ci îi copleșește voința de schimbare de dragul menținerii alimentelor pe care le iubește atât de mult.
 
Cu toate acestea, omul este dotat cu rațiune și este în stare să-și schimbe punctele de vedere, chiar dacă acestea durează de zeci de ani, atunci când ele nu mai corespund realității. Recunosc că nu este simplu, în special faptul că organismul și fiecare dintre celulele sale sunt astfel orientate încât să necesite o cantitate mai mare de energie, și acest lucru este înscris ca și Normă în subconștient.
 
Abaterea de la această normă este percepută ca un semnal de alarmă. Aș putea asemui organismul defectat de folosirea alimentației ”amestecate” cu un instrument muzical prost acordat. Cel mai talentat muzician nu poate să cânte nici măcar o melodie ușoară: pentru că instrumentul trebuie din nou acordat.
 
Acest lucru nu este ușor, chiar dacă ar fi vorba de reglarea unor singure părți. Dar închipuiți-vă ce sarcină mult mai complicată este, atunci când avem de-a face cu miliarde de celule vii, care trebuie fiecare să-și modifice ”tonalitatea”, de zeci și sute de organe și sisteme, care formează întregi orchestre în corpul noastru. Toate aceste orchestre trebuie să se dezvețe împreună și să învețe o nouă modalitate complet nouă, neobișnuită de interpretare.
 
Nu trebuie să judecăm prea tare oamenii, pentru că se decid pentru schimbare, doar într-o situație fără ieșire în care se află viața lor.

Cu toate acestea, înțelegerea nu înseamnă asentiment și aplicare.
 
Calea pe care a apucat-o astăzi omenirea este calea către boală, către suferință, care face viețile lor nenatural de scurte, grele și dificile. Și un rol foarte important în joacă aici teoria alimentației ”cu toate alimentele”. Nu îmi voi repeta aici criticile la adresa acestei teorii. Mă limitez să vă prezinte o parte din faptele pe care le-am aflat până în prezent, despre acțiunea distructivă a alimentației cu alimente animale asupra corpului omenesc.
 
 
 
Sursa text: www.centrulnatura.ro
 


 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii