Ceausescu a vandut germani de un miliard de marci

Piesa de teatru "Sold Out", cu care Gianina Cărbunariu a impresionat spectatorii germani, a readus în atenţia opiniei publice problema vânzării etnicilor germani de către Nicolae Ceauşescu, în perioada 1968-1989. Un adevărat comerţ cu oameni, din care fostul dictator ar fi obţinut un miliard de mărci.

De curând, ziarul german Sieben-buergische Zeitung, sub semnătura lui Ernst Meinhardt, a publicat un interviu cu cel care a fost, în toată acea perioadă, negociatorul guvernului federal german cu autorităţile române, dr. Heinz Günter Husch. Conform acestuia, înţelegerea cu partea română a însemnat, practic, plătirea unei sume de bani, în funcţie de pregătirea şi de vârsta fiecărui etnic german, în schimbul acordării acestuia, de către România, a paşaportului şi a dreptului de a părăsi ţara, pentru a se stabili în RFG.

Prima rundă de negocieri a avut loc între 9 şi 12 februarie 1968, în Bucureşti, la Hotel Amasador, numărul celor vânduţi ajungând, în peste două decenii, la aproape o mie de oameni. Cea mai lungă rundă de negocieri a durat 11 ore pentru o singură persoană! Deşi Husch n-a dorit să avanseze vreo sumă referitoare la totalul banilor încasaţi de regimul ceauşist pentru aceste tranzacţii, autorul articolului, în urma studierii altor documente, a estimat câştigul României la un miliard de mărci germane. Pe de altă parte, în cartea lui de memorii "Ochii fericiţi", fostul ambasador al RFG în România, între anii 1971-1976, Erwin Wickert, oferă detalii despre sumele care se plăteau pentru etnicii germani. Astfel, pentru un caz normal se achitau 1.800 de mărci; pentru un tehnician sau un muncitor calificat - 2.900 de mărci; pentru un student - 5.500 de mărci; pentru un student în ultimul an de facultate - 7.000 de mărci; pentru absolvent de facultate - 11.000 de mărci. Bărbaţii şi femeile cu vârsta peste 62 de ani, respectiv 60 de ani, intrau sub incidenţa primei categorii, cea mai ieftină.

La o medie de 5.000 de mărci pentru o persoană şi un număr de aproximativ 200.000 de etnici germani răscumpăraţi astfel din România de către RFG, rezultă o sumă identică celei estimate de ziaristul german, de un miliard de mărci. Atât Husch, cât şi Wickert susţin că plata, care se efectua din fonduri speciale ale statului german, nu se făcea niciodată în România, sumele fiind depuse în bănci elveţiene.

Sursa: libertatea.ro