Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:44 12 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Medgidia- in clepsidra timpului

ro

04 Sep, 2006 00:00 2451 Marime text

Cronica de eveniment

Sambata, 2 septembrie 2006, oficialii municipiului Medgidia si-au chemat fiii acasa pentru a sarbatori impreuna 150 de ani de la nasterea localitatii cu numele Medgidia, pe vatra celei numite Carasu, inclusa pe harta nautica a lui Iehuda ben Zara, la 1497, in scrierile lui Paolo Giorgio, in 1590, si mai ales in insemnarile lui Evlia Celebi la 1653.Mai grabiti decat altadata, dupa cat pare de mare, astazi, interesul pentru identitate comunitara, intelectualii urbei au pecetluit ca data de nastere 2 septembrie 1856, luand drept reper, printre altele, informatiile istoricului diplomat Gemil Tahsin, stranepotul primului primar al orasului de dupa 1878, si studiile savantului american de origine tatara, nascut la Babadag, absolvent al Seminarului musulman de la Medgidia- Kemal Karpat. Una din numeroasele lucrari ale celui din urma se numeste "Emigratia tatarilor din Crimeea in Dobrogea si intemeierea orasului Medgidia intre 1856-1878".Asadar, orasul Medgidia a strans in exact 150 ani o bogata istorie si a capatat o inconfundabila personalitate multietnica. Aniversarea s-a dorit nu doar prilejul de a demonstra scurgerea timpului in fapte si imagini, ci si un apel la reconciliere morala, o poarta deschisa catre lumea Dobrogei. Mai presus de toate, o lectie de dragoste si respect fata de virtutile civilizatoare ale orasului, destinata tinerilor de astazi. Fara prea multa solemnitate, fara autoritati de la centru, fara accente politice, sarbatoarea a parut mai degraba una de familie, asezonata cu de toate: premieri, lansari de carti, spectacole, cocteil, masa rotunda, vernisaje, competitii si traditii. A fost constituita galeria primarilor, a fost marita lista cetatenilor de onoare a orasului cu numele fondatorilor asezarii, un gest original, cu simple conotatii recuperatorii, s-a emis medalie jubiliara.Au venit la invitatia consiliului local cetatenii de onoare ai orasului, fosti primari din perioade mai vechi, constructori de mari obiective, fosti si actuali conducatori de institutii, dascali, politisti, ziaristi. Romani, turci, tatari. Prilej de bucurii, emotii, o rascolitoare narare a amintirilor legate de oras.In acest timp romanesc rasturnat si razboinic, orasul si-a derulat linistit programul, afisand un aer boem, cu nostalgii si promisiuni.Poate candva vom asista si la o alta sarbatoare: botezul orasului cu numele Medgidia-Carasu, dupa modelul atator asezari romanesti care isi cauta originile mult mai departe in timp.Medgidia in prioritati si aniversariDescoperirea senzationala a primei mori neolitice specializate la Medgidia aseaza civilizatia mulinologica romaneasca sub semnul protocronismului cultural si tehnic universal, alaturand Dobrogea stralucitelor civilizatii orientale din Sumer si Mesopotamia sau nord africane, din Egipt, continuate prin procese ale progresului tehnic de avangarda pe plan european, promovate de spiritualitatea clasica elena in expansiune prin colonizare pe tarmul Pontului Euxin. Ii urmeaza moara paralelipipedica de mari dimensiuni atestata la Histria in secolele V-IV i.Ch.Mai mult, aceste rasnite descoperite la Medgidia sunt destinate a satisface nevoile de hrana ale unor colectivitati si demonstreaza ca mestesugul macinisului era cunoscut cu 5 000 de ani in urma, iar in zona se practica o agricultura avansata.In anul 1956, -iata se implinesc patru decenii de atunci! - doua statuete de lut erau scoase la lumina, nu departe de Medgidia, spre Dunare. Au fost numite Ganditorul si perechea lui, grup plastic de teracota descoperit intr-un mormant dintr-o necropola de inhumatie apartinand culturii Hamangia din neoliticul mijlociu. Un barbat gol, sezand cu coatele sprijinite pe genunchi, sustinandu-si capul cu palmele. Iar femeia alaturi, marcata de graviditate. O pozitie putin obisnuita, cu un picior intins si altul pliat, sezand pe pamant.Prezenta femeii gravide si a barbatului in pereche, intr-un mormant se leaga de credintele in fertilitate si fecunditate. Figurile lor perfect omenesti, cu o mare expresivitate plastica, reprezinta mai degraba doi oameni la sfat decat o pereche mitica, surprinzand esenta conditiei umane.Soldati sarbi la Medgidia Inca din prima zi de mobilizare, cand Romania a declarat razboi Austro- Ungariei, la 15 august 1916, ni se alatura, intr-un gest de solidaritate umana, o Divizie sarbeasca. Comandantul Diviziei era colonelul Stepan Hagici. In zilele de 4 si 5 septembrie 1916, Divizia sarba a rezistat cu eroism atacurilor inversunate ale bulgarilor la Pietreni (fost Cocargea). Comandantul unui regiment sarb, colonelul Matici, ranit la mana, continua sa-si comande trupa si moare, primind un al doilea glont in timp ce-si incuraja oamenii la atac. In 1926, comemorarea eroismului Diviziei sarbe ce a luptat in Dobrogea s-a facut la Medgidia, cu ocazia inaugurarii unui monument care are menirea sa preamareasca, pentru generatiile viitoare, unul dintre cele mai tragice si glorioase acte din acest razboi mondial. Pentru inaugurarea Monumentului eroilor sarbi, s-a stabilit o solemnitate de proportii. Oaspetii sarbi sosesc, in ziua de 3 septembrie 1926, cu vaporul iugoslav "Alexandru I" la Cernavoda, unde sunt intampinati la debarcader de reprezentantii autoritatilor civile si militare locale. Au sosit odata cu oaspetii militari si un detasament de armata iugoslava, o fanfara si soldati purtand drapelele regiunilor ce au luptat pe frontul dobrogean. Garnizoana si Politia au condus pe oaspeti sa viziteze orasul si podul "Regele Carol". In ziua urmatoare, oaspetii au plecat cu un tren special, din Cernavoda la 7,30, sosind la Medgidia la ora 8,30. In gara Medgidia au fost intampinati de autoritati si insotiti la locul solemnitatii. Persoanele care au luat parte la solemnitate: oaspetii sarbo-croato-sloveni si colonia sarbo-croato-slovena, general de divizie Mircescu, ministru de razboi, ca reprezentant al guvernului roman, ministru plenipotentiar Aurel Vasiliu, reprezentantul Ministerului Afacerilor Straine, general de divizie Popescu Ion, comandantul corpului 2 de armata, ca reprezentant al armatei romane, general de divizie Lupescu Al., seful Marelui stat Major, general de brigada Vladescu Ion, comandantul Diviziei a 9-a, fostii comandati de corp de armata, divizii, brigazi si sefii de Stat Major ai trupelor ce au luat parte la luptele din Dobrogea, dupa invitatii speciale; PSS Episcopul Constantei si clerul din Constanta, o trupa din corpul 2 de armata, o companie de onoare, cu drapel si muzica din Divizia a 9-a, trupele din Medgidia, reprezentantii autoritatilor active ale judetului Constanta si oraselor Constanta, Cernavoda, Medgidia, precum si delegati de cate doua persoane de la urmatoarele societati: Societatea mormintelor eroilor, Societatea Crucea Rosie, Uniunea ofiterilor de rezerva romani, Societatea vaduvelor eroilor din razboiul 1916 - 1918, Asociatia generala a invalizilor de razboi, Sindicatul ziaristilor, Asociatia generala a presei si reprezentantii presei. La ora 9,15 a fost dezvelit monumentul sub salvele de pusca trase de trupele prezente. Au fost depuse coroane de flori din partea familiilor regale iugoslava si romana. Generalul Iosupovici, cel care a comandat prima brigada a Diviziei sarbe in Dobrogea, a luat cel dintai cuvantul, vorbind despre "luptele eroice ce au avut loc in Dobrogea, la Bazargic, Ghelengic, Cocargea si Topraisar, in care au cazut 18.868 oameni ai divizei, 238 ofiteri si 8.727 soldati". A vorbit apoi generalul Hacici, care, in 1916, cu grad de colonel, a comandat eroica divizie a armatei sarbe in Dobrogea. Au mai urmat la cuvant ministrul de razboi general Mircescu, general Aurel Vasiliu, general D. Popescu. A impresionat multimea prezenta cuvantarea in limba sarba a maiorului Lavrici, orbit in luptele de la Pietreni. Au mai vorbit medici, ziaristi, profesori. A urmat defilarea trupelor. La orele 13,30, in sala cazarmii Regimentului II graniceri a avut loc o masa comuna la care au toastat Ciolac Antici, ambasadorul Iugoslaviei la Bucuresti, generalul Mircescu si Raul Anastasia, presedintele Uniunii ziaristilor profesionisti din Romania. Seara tarziu, oaspetii au plecat spre tara". ("Dacia", nr. 195, 4 septembrie 1926, "Dobrogea juna", 4 septembrie 1926, pag. 1, 8 septembrie 1926, pag. 1).Femei scotiene in prima linie a frontuluiIn ziarul "Marea Neagra" numarul 9, din 27 septembrie 1926, I. Rudici relateaza pe pagina intai, sub titlul "In jurul solemnitatii de la Medgidia" acest eveniment: "Ne-am indeplinit astfel o datorie morala, o datorie de sfanta recunostinta fata de un popor cu care armele ne-a infratit pe campiile inrosite de foc ale Dobrogei. Recunostinta este floarea darurilor cu care Dumnezeu a inzestrat din plin neamul romanesc. S-a uitat, insa, cu acest prilej, un episod in legatura cu luptele de arme ale eroicei Divizii sarbe. Pe langa Divizia sarba, in timpul naprasnicelor lupte din Dobrogea, era atasata si o ambulanta sanitara, admirabil organizata si echipata, a femeilor scotiene. Cine dintre noi, acei care au fost martori oculari, ne-si aminteste de desavarsitul devotament, actele de un temerar curaj al acestor tinere fete si doamne imbracate militareste? Au fost clipe cand aceasta ambulanta, pe linia frontului, sub scutul Crucii Rosii, nerespectat de multe ori de dusman, sub ploaia de gloante, a adunat de pe camp pe cei raniti spre a li se da primele ajutoare si a-i evacua apoi la Spitalul din Medgidia, condus si aceasta tot de doamnele scotiene. Prin devotamentul si actele de eroism epic al acestor nobile fiice ale Albionului, s-au salvat de la o moare sigura mii de vieti tinere, de luptatori sarbi, rusi si romani. Un episod de grandoarea aceasta nu trebuie uitat, nu se poate uita. Daca la Medgidia s-a slavit intr-un cadru impresionant eroismul sublim al fiilor poporului sarb, s-a facut un gest maret. In cadrul acestei slaviri trebuia insa sa ia loc si reprezentantele femeilor scotiene, ale caror sacrificii au epatat eroismul militar. De pe soclul monumentului ce domina Medgidia, ar fi trebuit sa se proslaveasca in cuvinte, pe langa eroismul Diviziei sarbe, si devotamentul tot atat de eroic al femeilor scotiene. Dintr-o scapare de vedere a organizatorului, slavirea aceasta a lipsit. Sa indreptam aceasta uitare involuntara si sa trimitem pe aceasta cale femeilor scotiene prinosul nostru de recunostinta si asigurarea unei netarmurite admiratii si dragoste". Astazi, se implinesc 80 de ani de la ridicarea Monumentului sarb la Medgidia, si 90 de ani de la inceperea marelui razboi pentru reintregirea neamului romanesc. Am sugerat autoritatilor locale sa dea cuvenitul respect bravilor voluntari sarbi si curajoaselor femei scotiene care si-au lasat acasa familiile si neamul si au venit sa lupte alaturi de noi, printr-un ceremonial de depunere de flori la monumentul sarbesc.Jules Vernes la MedgidiaIn nuvela Kereban incapatanatul, scriitorul Jules Verne descrie Dobrogea si poposeste la Medgidia. Fragmentul publicat in 1883 are nenumarate elemente de d=E9cor care corespund locurilor invocate ceea ce ne face si astazi sa ne intrebam: a fost sau nu a fost Jules Verne in Romania, adica in Carpati si in Dobrogea?Iata cateva fraze din cartea Kereban le Tabu(Kereban incapatanatul):"Strabatura 24 de leghe in 12 ore si pe la 8 seara se orpira in fata liniei Constanta-Cernavoda, inaintea statiei Medgidia, un oras nou-nascut, de 20 de mii de locuitori si care promite sa aiba curand o populatie mai densa. Acolo domnul Kereban nu putu trece numaidecat calea ferata pentru a poposi la hanul unde vroia sa-si petreaca noaptea. Linia era ocupata de un tren si au trebuit sa astepte peste un sfert de ceas ca drumul sa fie liber. De aici plangeri si proteste impotriva administratiei cailor ferate care crede ca totul ii este permis, nu numai sa-i striveasca pe calatori in stare sa faca prostia sa urce in vehiculele ei, dar ii si intarzie pe cei care refuza sa ia loc in asemenea mijloace de transport././In fine, trenul parasi statia Medgidia, bariera se ridica, diligenta isi urma drumul si calatorii se odihnira intr-un han destul de bun din orasul al carui nume fusese ales in cinstea sultanului Abdul Medgid.""Graiul Dobrogei" -prima publicatie literara a orasuluiS-au implinit, in urma cu putine zile, sase decenii de la prima revista literar culturala economica a orasului, intitulata "Graiul Dobrogei". Editura se numea "Grai si Cuget dobrogean", redactia avea sediul in localul Primariei si alaturi de membrii fondatori George Negru, Gheorghe Manole, Dumitru Motas, Gheorghe Niculescu i se alaturasera colaboratori de talia lui Alexandru Gherghel si I. Gruia. In cele cinci numere aparute bilunar sunt publicate reportaje, stiri, poezii si proza.Aparitia revistei a starnit reactii in randul celorlalte publicatii locale astfel ca Revista Dobrogeana din 4 septembrie 1936 consemna cu umor: "Si i-a fost dat Medgidiei sa aiba parte si de un poet-in persoana unui distins ofiter-care fiind mutat la Garnizoana acestui oras cosmopolit, jinduind dupa viata dusa aiurea, s-a razbunat pe soarta vitrega ce l-a aruncat prin acele meleaguri, compunand o revista.Cu mult humor-autorul revistei a redat destul de plastic intreaga infatisare a noii sale garnizoane si trasaturile caractzeristice ale personalitatilor orasului. Cateva versuri din aceasta revista: "Medigidia-i un oras/Mititel si dragalas/Are balti,are tantari/Zeci de mii de carciumari/Si-n piata un felinar./."In octombrie 1991, reapare "Graiul Doborgei", saptamanal independent de opinie cetateneasca avandu-l ca redactor sef pe Stefan Lapusan si pe Gheorghe Budrugeac, secretar general de redactie. Revista initiaza serile culturale care se desfasurau bilunar la Muzeul de arta "Lucian Grigorescu", cu participarea unor prestigiosi oaspeti romani si straini si a unui public interesat de dezvoltarea culturala a orasului.De-ale presei de-altadataSub titlul "Reformatorul de la Medgidia" "Dobrogea Juna", din 5 iulie 1912 lua atitudine impotriva primarului orasului, care schimband nomenclatura strazilor, da numele sau si pe al predecesorilor diferitelor strazi. Doi fosti primari protesteaza."Gama intreaga a ticalosiei omenesti si-a avut, cu siguranta, rand pe rand reprezentantii sai autorizati la toate scaunele de primar din Dobrogea. Incepand de la analfabetul inconstient si pana la pungasul cel mai rafinat, nimeni n-a ezitat sa nu ceara si sa nu obtina a fi cat de scurt timp "parinte" al uneia sau al alteia din comunele noastre. Exemplarul cel mai calificat al nemerniciei si al necinstei, cocotat prin imprejurari obisnuite in capul unui centru cat de important din Dobrogea, nu mai poate impresiona azi pe nici unul din cetatenii locali; oricare din ei iti va obiecta cu nepasare: "Nu e acesta cel dintai si, desigur, nici cel din urma dintre ticalosii cari si-au facut de cap aicea!"Iata insa ca suntem pe cale de a descoperi un prototip. E cazul primarului de la Medgidia.Inovator si reformator de meserie - puterea de creatiune a d-lui G. Popescu, zis si Ciocanel, nu cunoaste pereche in analele administratiei comunale din provincia transdunareana. Dintre "reformele" sale, din care unele vor da de lucru chiar imediatilor sai urmasi la primarie - suntem incredintati despre aceasta - cea mai originala si cea mai caracteristica este insa, fara indoiala, cea adoptata de consiliul comunal al urbiei respectiva, in decizia no. 10 de la 4 iunie a.c., dupa propunerea acestui ingenios, si anume: schimbarea nomenclaturei strazilor din localitate.In adevar, Reformatorul din Medgidia a propus si consiliul, in majoritate, a admis ca numele strazilor aratate mai jos sa se schimbe precum urmeaza: Str. Dorobantilor in Alexandru Ionescu; Str. Elisabeta in Kemal Agi Amet; Str. 11 februarie in Zecheria Zaid; Str. Muzelor in Vasile Valcu; Str. Ion C. Bratianu in Stan Sorescu; Str. Rahovei in C. Golea; Str. Vintila Rosetti in Ion N. Roman; Str. Halei in N.V.Bratu;Str. Larga in D.C. Antonescu; Str. Pazargic in Sultan Abdul Medgid ; Str. Grivitei in G.P. CiocanelExceptand pe Sultanul Abdul Medgid, caruia reformatorul cu pricina, ca profesor la Seminarul Musulman din localitate, ii datoreaza o recunostinta speciala, restul numelor descoperite de d. Popescu, zis si Ciocanel, sunt acelea ale fericitilor intru pomenire "parinti" ai urbei Medgidia.Iata insa ca cei doi colegi din consiliu, NV Bratu si Vasile Valcu, ambii fosti primari, iar primul astazi sef al partidului guvernamental din Medgidia, nedandu-si macar osteneala sa patrunda spiritul reformei d-lui Ciocanel, au intervenit pe langa prefectura Constanta cerand anularea pomenitei decisiuni.Domnule Prefect, Primarul comunei Medgidia, d. Gh. Popescu Ciocanel, in megalomania sa de a-si vedea scris numele pe una din stradele orasului, a cerut consiliului comunal ca sa schimbe actuala numire a stradelor, dandu-le numele tuturor fostilor primari, cari s-au perindat la aceasta comuna, asa ca cu modul acesta sa poata ajunge si la numele sau.Pornit din aceasta dorinta a primarului, consiliul comunei Medgidia, in sedinta de la 4 iunie curent, a aprobat ca unele strade sa poarte numiri turcesti, pare ca am trai in Turcia, si in cele din urma la o strada a dat numele meu si la alta numele actualului primar Ciocanel.In vedere, domnule prefect, ca eu personal stiu ca n-am facut nici o fapta mare pentru orasul Medgidia, ca sa merit o asa de mare onoare ca numele meu sa fie dat la o strada publica, precum de asemenea, stiu ca nici actualul primar, ca si fostii sai colegi nu s-au ilustrat cu nimic mai de seama in trecerea lor pe la comuna, va rog, domnule prefect, sa bine voiti a cere onor minister de interne anularea decisiunei in cestiune".

Ti-a placut articolul?

Comentarii