„Sublimul stat otoman” și Țările Române. Cercetări privind istoria raporturilor româno-turce. Volumul II, de Tasin Gemil

 

• Al doilea volum însumează 446 de pagini, structurate în două capitole: „Lucrări de sinteză” și „Istografia de specialitate”, urmate de bibliografie, indice și anexe.

 
În vremuri în care cercetarea istorică de mare amploare devine tot mai dificilă, apariția celor două volume „Sublimul stat otoman” și Țările Române: cercetări privind istoria raporturilor româno-turce, elaborate de reputatul istoric Tasin Gemil, reprezintă un eveniment editorial de prim rang.
 
Dilogia „Sublimul stat otoman” și Țările Române: cercetări privind istoria raporturilor româno-turce este publicată la editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2026. Lansarea celor două tomuri a avut loc pe 1 octombrie 2026, la Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, în prezența a numeroși specialiști în materie, precum prof. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, prof. dr. Dumitru Preda, membru corespondent al Academiei Române, bucurându-se de participarea lui Emil Constantinescu, președintele României între 1996 și 2000 și a lui Özgür Kıvanç Altan, ambasadorul Republicii Turcia în România.
 
În cuvântul-înainte al tezei, Tasin Gemil explică alegerea titlului. Deși, de-a lungul timpului, s-au atribuit diverse forme pentru denumirea statului otoman, explicate de autor, totuși sintagma „Sublimul Stat Otoman” (Devlet-i Aliyye-i Osmaniyye) „ar fi denumirea corectă, originală și oficială, pentru tot ceea ce a însemnat puterea sultanilor turco-otomani, chiar dacă forma și cuvintele sunt de origine arabă”.
 
În continuare, Tasin Gemil arată că în această lucrare sunt reunite rezultatele activității sale științifice desfășurate timp de peste șase decenii, consacrate în mare măsură înțelegerii raporturilor dintre spațiul românesc și lumea otomană, relații care ocupă aproximativ 500 de ani, volumele fiind fundamentate pe circa 40.000 de documente de toate felurile (din cele circa 150 de milioane de documente turco-osmane existente) studiate de autor de-a lungul carierei sale. Chiar în cuvântul-înainte, autorul precizează că s-a bazat întotdeauna pe izvoare istorice temeinice, în primul rând, de  arhivă, pe care le-a introdus în circuitul științific.
 
In concreto, volumele reunesc, în aproape 900 de pagini, structurate în șase capitole și 60 de subcapitole, studii și cercetări publicate de-a lungul anilor în reviste și lucrări de specialitate din România și din străinătate, în special între anii 1970-1980. Textele nu sunt însă simple republicări. Ele au fost revizuite, completate și actualizate în lumina cercetărilor ulterioare, multe dintre ele fiind rescrise substanțial pentru această ediție. Rezultatul este o lucrare unitară, care depășește caracterul unei simple culegeri de studii și se transformă într-o amplă frescă a relațiilor dintre Țările Române și Imperiul Otoman. Autorul mărturisea, în cadrul lansării volumelor, că a fost imperioasă lansarea acestor lucrări, căci: „[A]ceste studii, care au apărut cu mulți ani în urmă și în condiții politice diferite, trebuiau să fie revăzute fără cenzură internă. În perioada în care am activat eu, exista o cenzură de stat, dar și o cenzură internă mult mai puternică. Astfel, am dorit să reiau aceste studii fără această cenzură internă. Acesta a fost scopul principal pentru care le-am reunit în două volume[…]”.
 
Lucrarea este dedicată „colegilor și prietenilor” autorului, regretații Valeriu Veliman (1947-1999), istoric, turcolog, arhivist, traducător, poet, diplomat și Călin Felezeu (1960-2023), profesor universitar, istoric, turcolog. De asemenea, Tasin Gemil notează și mottoul tezei: „History without discomfort is propaganda” (Istoria care nu deranjează este propagandă). Referenții științifici sunt Dorina N. Rusu, membru titular al Academiei Române, și Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române.
 
Structura volumului II
 
Pe coperta celui de-al doilea volum se regăsește o ilustrație cu o întrunire a Divanului imperial otoman, detaliu dintr-o compoziție aflată în albumul de miniaturi „Hunernâme” a lui Seyyid Lokman, din secolul al XVI-lea, păstrat în Biblioteca Muzeului Topkapi Sarayi din Istanbul, H-1524, folie 237v.
 
Al doilea volum însumează 446 de pagini, structurate în două capitole: „Lucrări de sinteză” și „Istoriografia de specialitate”, urmate de bibliografie, indice și anexe.
 
Al treilea capitol al lucrării (primul din cel de-al doilea volum)  cuprinde lucrări cu caracter general, în care sunt abordate teme istorice variate cu caracter ştiinţific, dar şi cu rezonanță în actualitate. Tasin Gemil arată, în cuvântul-înainte, că „acest capitol cred că ar putea contribui la o mai bună înțelegere a rolului important al istoriei pentru cunoaşterea problemelor complexe din zilele noastre”.
 
Al patrulea capitol, ultimul, „este menit evaluării cercetărilor, contribuțiilor şi a unor personalități științifice din domeniul istoriografiei de specialitate, adică al turcologiei istorice. Sunt aduse în atenție, atât reuşitele pe acest plan, cât și cauzele multor nereuşite. Turcologia istorică românească a obținut paradoxal, la prima vedere - cele mai mari realizări în anii 1970-1980, adică în plin regim naționalist-comunist ceauşist. Factorul politic a fost decisiv în evoluția și involuția acestei ramuri științifice, atât de importantă pentru istoriografia românească. În acest capitol am făcut loc şi unor însemnări şi recenzii, alese cu grijă din cele pe care le-am publicat de-a lungul anilor. Sunt aici și note legate de unele acțiuni ştiinţifice, referiri la lucrări şi personalități de specialitate, inclusiv din străinătate, cu însemnătate şi pentru istoria românească. Toate converg către ideea de a înțelege mai bine ce înseamnă turcologia istorică, în ansamblu, și cea românească, în particular”, explică Tasin Gemil, în cuvântul înainte
 
În Anexe se găsesc 83 de pagini cu fotocopii de documente turco-osmane, aranjate în ordine cronologică.
 
 
Redăm cuprinsul primului volum:
 
CAPITOLUL III. Lucrări de sinteză
1.⁠ ⁠Les Pays Roumains dans la politique européenne de la Porte ottomane au XVIIe siècle
2.⁠ ⁠Romen - Osmanlı Münasebetlerine Dair Bazı Mülahazalar.
3.⁠ ⁠Sistemul funciar otoman
4.⁠ ⁠Sinteza turco-osmană
5.⁠ ⁠Legăturile româno-turce de-a lungul veacurilor (până în 1981)
6.⁠ ⁠Tarih Boyunca Türkler ve Balkanlar
7.⁠ ⁠Dimitrie Kantemiroğlu'nun Türk Tarihinde ve Kültüründeki Yeri
8.⁠ ⁠Romen-Türk Münasebetlerinde „Daima Savaş” Miti
9.⁠ „⁠Război şi Pace” între lumea creştină şi cea musulmană
10.⁠ ⁠Masoneria şi Islamul
 
CAPITOLUL IV. Istoriografia de specialitate
 
a. Articole și note
1.⁠ ⁠Factorul politic în evoluția și involuția turcologiei istorice din România
2.⁠ ⁠Çağdaş Romen Tarihçiliğinde Eski Türk Kaynaklarının Değerlendirilmesi. 184
3.⁠ ⁠Romanya'da Türkoloji ve Balkanoloji Araştırmaları
4.⁠ ⁠Nicolae Iorga - cercetător al istoriei otomane
5.⁠ ⁠Seminar de paleografie şi diplomatică turco-osmană
6.⁠ ⁠Masă rotundă „Creşterea eficienţei cercetării şi valorificării documentelor turcești vechi”
7.⁠ ⁠Deplasări de documentare ştiinţifică în Turcia
8.⁠ ⁠Al II-lea Congres Internațional de Turcologie
9.⁠ ⁠Al VIII-lea Congres Internațional de Istorie Turcă
10.⁠ ⁠Introducere la un album cu fotografii vechi din colecția sultanului Abdul Hamid al II-lea pentru istoria României (1597-1607)
11. O colecție de documente otomane importante
 
b. Recenzii şi prezentări ale unor lucrări
12. Ismail Hakki Uzuncarsili (1964)
13.⁠ ⁠Nicoară Beldiceanu (1968)
14.⁠ ⁠Nicoară Beldiceanu (1969)
15. Ismail Hakki Uzuncarsili (1970)
16.⁠ ⁠Rusi Stojkov (1970)
17.Halil Inalcik (1973)
18. Mihail Guboglu (ed.) (1974)
19. Mustafa Ali Mehmed (1976)
20. Kemal Karpat (1984-1985)
21. Elisabeth Zachariadou (1985)
22.⁠ ⁠Ramazan Şeşen (ed.) (1985)
23. Ismail Aka (1986)
 
c. In memoriam.
24.⁠ ⁠Ismail Bey Gasprinski (1851-1914)
25. Aurel Deci (1905-1976)
26. Mihail Guboblu (1911-1989)
27.Valeriu Veliman (1947-1999)
28.⁠ ⁠Călin Felezeu (1960-2023)
29. lIber Ortayli (1947-2026)
 
Bibliografie
Indice
Anexe
 
Despre Tasil Gemil
 
Tasin Gemil s-a născut pe 21 septembrie 1943 în Medgidia, într-o familie de origine musulmană. Parcursul său educațional a început la Școala elementară de șapte ani cu predare în limba tătară din Medgidia (1949-1956), fiind continuat la Liceul Mixt din aceeași localitate, cunoscut astăzi ca Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” (1956-1960). Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, instituție unde, în iunie 1976, a susținut și teza de doctorat intitulată „Țările Române în contextul politic internațional (1621-1672)”, publicată ulterior la Editura Academiei Române în anul 1979. Legătura sa profundă cu orașul natal a fost recunoscută oficial în anul 1999, când a primit titlul de Cetățean de Onoare al localității Medgidia.

Cariera profesională a lui Tasin Gemil este marcată de o activitate academică și de cercetare de amploare. După un debut ca profesor la Liceul Eforie Sud din Constanța (1965-1966), a activat ca cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (1966-1977), arhivist principal la Direcția Generală a Arhivelor Statului din București (1977-1984) și cercetător științific principal la Institutul de Istorie „N. Iorga” din București (1984-1998). În paralel, s-a remarcat ca o personalitate centrală la Universitatea „Ovidius” din Constanța, unde a fost conferențiar și apoi profesor universitar, șef al Catedrei de istorie veche și medie, prorector al universității (2004-2008) și director al Școlii doctorale. Tot la Constanța a fondat și condus, din 2005, Centrul de Studii Eurasiatice și Revista Română de Studii Eurasiatice. Din anul 2008, își continuă activitatea ca profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este fondatorul și directorul Institutului de Turcologie și Studii Central-Asiatice, precum și redactor-șef al publicației Studia et Documenta Turcologica. Din 1996, acesta activează drept coordonator de doctorat în specializarea „Istoria relațiilor internaționale”.

Pe plan politic și comunitar, Tasin Gemil a fost o figură marcantă a comunității minoritare după căderea regimului comunist, fiind fondator și primul președinte al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România în perioada decembrie 1989 – iulie 1990. A fost ales deputat în Parlamentul României pentru două mandate consecutive (1990-1996), perioadă în care a deținut funcția de secretar al Comisiei permanente pentru învățământ, cercetare științifică, tineret și sport (1992-1996). De asemenea, a reprezentat țara ca membru al delegației permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO (1991-1992) și la Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (1993-1996). Este atestat de o adeverință emisă de C.N.S.A.S. în anul 2009, care confirmă că nu a fost lucrător sau colaborator al Securității.

Domeniile predilecte de cercetare ale istoricului vizează istoria relațiilor româno-otomano-tătare, precum și istoria, cultura și situația actuală a popoarelor din lumea turcică (Turcia, Asia Centrală, Crimeea, Caucaz, regiunea Volga-Ural). În acest sens, activitatea sa științifică se concretizează în 12 volume ca autor, 8 ca coautor și 8 ca editor, adăugându-se circa 100 de studii științifice, 60 de recenzii și peste 100 de comunicări la manifestări naționale și internaționale. Dincolo de activitatea academică scrisă și de sutele de articole și interviuri din presă sau aparițiile media la radio și TV, Tasin Gemil a avut și o importantă carieră diplomatică, servind ca primul ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Azerbaidjan (1998-2003) și, ulterior, ca ambasador în Turkmenistan (2004-2007), perioadă în care a elaborat aproximativ 1500 de documente diplomatice.

De-a lungul carierei sale, el a inițiat peste 30 de reuniuni științifice și a înființat organizații de prestigiu, cum ar fi Asociația Cultural-Științifică România-Turcia, Asociația Culturală Azerbaidjan-România și Asociația Oamenilor de Știință și Cultură Turco-Tătari din România. Valoarea activității sale a fost recunoscută de colegii de breaslă prin publicarea a două volume omagiale (Festschrift) dedicate la împlinirea vârstelor de 60 și 70 de ani. În plus, Tasin Gemil a acumulat numeroase titluri și premii naționale și internaționale. Printre acestea se numără premiile „Nicolae Iorga” al Academiei Române (1991) și „Radu Rosetti” (1993), calitatea de membru corespondent al Societății Turce de Istorie din Ankara, profesor onorific al Universității Internaționale din Baku, medalia de argint pentru merite în știință oferită de Academia de Științe a Republicii Tatarstan, unde este și membru străin, titlul de „Senator de onoare” al ICR, cel de „Membru onorific” al Academiei Oamenilor de Știință din România, precum și primirea îndemnizației pentru excelență profesională din partea Academiei Române din anul 2021.

Activitatea, viața și realizările sale remarcabile sunt consemnate într-un număr impresionant de lucrări de referință din țară și din străinătate. Numele său apare menționat în volume de prestigiu precum Enciclopedia Istoriografiei Românești, Dicționarul Enciclopedic, Mic Dicționar Enciclopedic, Personalitățile României Contemporane, Dicționarul Panoramic al Personalităților din România (Secolul XX), dar și în publicații internaționale precum Dicționarul Enciclopedic Tătar și Enciclopedia Tătară din Kazan, însemnările cercetătorilor din Turcia, enciclopedia biografică Hübner`s Who is Who, precum și pe enciclopedia online Wikipedia.



Citește și:
LIVE TEXT+FOTO: Tasin Gemil lansează volumele „Sublimul Stat Otoman” și Țările Române. Președintele Emil Constantinescu participă