Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:25 15 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea La 1 Decembrie 1918, rănită grav de ocupanți, Dobrogea își chema cetățenii acasă

ro

01 Dec, 2017 00:00 694 Marime text
Războiul devastator pentru Dobrogea, așa cum mai fuseseră atâtea în istorie, se încheiase. Reinstalarea autorităților românești se face la 30 noiembrie 1918, prin numirea prefectului D.N. Negulescu.
 
În 12 noiembrie 1918, mai toată intelectualitatea dobrogeană din București s-a întrunit în biroul notarial al lui Constantin Sarry pentru a discuta reluarea apariției publicației „Dobrogea Jună“. În ziua de 17 noiembrie 1918, după doi ani de întrerupere (3 august 1916-noiembrie 1918), cauzată de mobilizarea generală, la care au participat directorul și redactorii publicației1, dar și de ocupația bulgaro-germană din Dobrogea, refugiul populației, rechiziționarea tuturor tipografiilor locale de către ocupanți, sosise momentul reluării activității. Deoarece situația financiară a directorului era precară, prezent printre participanții la discuții, comerciantul P. Șapira, furnizor al Casei Regale, a deschis o listă de subvenție și s-au adunat 40.000 de lei, suficienți pentru asigurarea independenței editoriale.2
 
În primul număr, la nicio săptămână de la încetarea Primului Război Mondial, a fost publicat un manifest către „frații Dobrogeni“ prin care se reaminteau necazurile îndurate („Evacuați și desgrădinați dela căminurile noastre, rupți printr’un tratat silnic de trupul Țării-Mume, pribegi și urgisiți pretutindeni, în lipsă și mizerie pe pragul iernii, cu munca noastră risipită, fără stăpânire și totuși cu o mie de stăpâni și în neputință de a pune picior pe pământul părinților noștri“3) și se făcea un apel la afirmarea „legal, drept, dar hotărât“ a voinței băștinașilor dobrogeni. Declarația este semnată de 23 de persoane, jurnaliști cunoscuți ai vremii, printre care Const. Sarry și Ioan Neicu. Totodată, a fost dat publicității un pios omagiu „vechilor, apreciaților și pe veci neuitaților colaboratori, morți pe câmpurile de datorie și de onoare“4.
 
Numirea prefectului D.N. Negulescu, în acele momente de maximă dificultate pentru județ, este analizată critic în coloanele ziarului „Dobrogea Jună“: „D.N. Negulescu, numit în capul județului Constanța, e un homo novas în administrația publică. Director al liceului din localitate, bun profesor, el nu pare prea pregătit pentru o asemenea funcție publică. Dar, continuă editorialistul publicației, nimeni altul decât directorul ei, Constantin Sarry, în afară de orice spirit de partid, răspunderea de românitate în Dobrogea fiind o operă mare. Singura politică ce trebuie să o facem este aceea după Rousseau de a trăi viața poporului nostru, a-i pătrunde nevoile, a-i simți aspirațiunile, a-i pricepe până și visurile lui - strâns uniți în jurul «Dobrogei June» și al acelor principii după care vom ști să fim față de oricine sprijin necondiționat și dezinteresat sau judecători fără de cruțare“.
 
De altfel, numirea prefectului se datora intervenției la Consiliul de Miniștri și la reprezentanții Puterilor aliate a unei delegații de intelectuali dobrogeni din rândul cărora nu lipsea ziaristul Constantin Sarry.

Printr-o publicațiune, Prefectura județului face cunoscută populației data reinstaurării autorităților administrative și judecătorești în județ. „Mâine 1/15 decembrie 1918, orele 10 dimineața, se va oficia un serviciu în catedrala orașului pentru reocuparea Dobrogei de către autoritățile române. După terminarea serviciului religios, va urma solemnitatea instalării autorităților administrative și judecătorești în localul Palatului de justiție de aici. Semnează Prefectul județului Constanța, N. Negulescu.“ 

Te Deum-ul de la Catedrală a fost oficiat de parohul Ion Grigorescu. Oamenii încep să se întoarcă din refugiu la casele lor. În scopul acordării despăgubirilor pentru gospodăriile distruse, se constituie o comisie pentru fiecare localitate afectată. În paralel cu refacerea legăturilor cu Moldova, a început reconstruirea liniei ferate București - Constanța, strict necesară pentru aprovizionarea populației. Americanii au trimis, cei dintâi, 42 de vagoane cu alimente care să se distribuie gratuit familiilor eroilor, soldaților întorși de pe front, săracilor. Alimentele au fost depuse în depozitele din port și de acolo s-a făcut distribuirea lor.5
 
Traficul feroviar a fost reluat repede, dar cu transbordare la Fetești, unde podul peste brațul Borcea, cu cele trei deschideri de 140 m, distruse de armatele române în retragere, a fost reparat abia în decembrie 1921.
 
Inginerul Anghel Saligny s-a oferit să ajute la această lucrare, întocmind proiectul reconstrucției podului cu un tronson tip „pasaj“ carosabil, pentru circulația pietonilor și vehiculelor. Nu i s-a acceptat propunerea pentru că piesele necesare trebuiau executate în străinătate și ar fi fost nevoie de circa 11 milioane de lei. Dată fiind starea de austeritate a țării, s-a convenit ca unele piese și subansamble să fie executate la Uzina din Reșița. Podul va fi reconstruit din alte două părți metalice6. În data de 20 martie, în ziarul „Farul“ se anunța că la Fetești se află depozitate 63 de vagoane cu material metalic, majoritatea corpurilor metalice fiind segmente de poduri adunate din Ardeal.
 
Legea pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Satmarului și Maramureșului cu România a fost dată la 11 decembrie 1918, sub semnătura regelui Ferdinand și a președintelui Consiliului de Miniștri, Ion I.C. Brătianu. Ratificarea ei are loc abia în ianuarie 1920, când este și publicată în Monitorul Oficial nr. 206.
 
„Articol unic: Se ratifică investindu-se cu putere de lege Decretul lege cu nr. 3631 din 11 decembrie 1918, publicat în Monitorul Oficial 212 din 13 decembrie 1918, privitor la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Satmarului și Maramureșului cu Vechiul Regat al României în cuprinderea următoare:
 
Ferdinand l, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al României, la toți de față și viitori, sănătate: asupra raportului președintelui Consiliului nostru de Miniștri sub nr. 2171 din 1918; luând act de hotărârea unanimă a Adunării naționale din Alba Iulia, am decretat și decretăm: l. Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 sunt și rămân de-a pururi unite cu Regatul României. ll. Președintele Consiliului nostru de Miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului lege de față. Dat la București, la 11 Decembrie 1918.“
 
La sfârșitul războiului, se cerea tuturor primăriilor din Dobrogea să întocmească dosare, declarându-se pagubele aduse de armata germano-bulgară și turcă în Primul Război Mondial. La Iași, un grup de refugiați dobrogeni, avându-l în mijlocul lor pe I.N. Roman, în așteptarea păcii ce urma să se încheie între România și Puterile Centrale, făceau lobby pentru provincia greu încercată. De altfel, în preliminariile de la Buftea erau stabilite câteva repere inclusiv cedarea Dobrogei către puterile centrale. Grupul dobrogean a intervenit la guvernul Marghiloman pentru a înlătura clauza aceasta din tratatul de pace. I.N. Roman a redactat un memoriu cuprinzând toate argumentele pertinente pentru cauza cerută, punctând mai ales drepturile românilor în acest teritoriu vechi românesc. Pentru a putea fi înțelese mesajele pe această temă, articolele publicate în „Neamul românesc“ au fost traduse în limba franceză de dr. A. Demetrescu și reunite într-un volum intitulat „La Dobroudja roumaine“, Etudes et documents, Bucarest,1919.7 Au fost redactate memorii înmânate atât Președintelui Consiliului de Miniștri, cât și miniștrilor Angliei, Franței și Americii.
 
În urma acestui demers al dobrogenilor, generalul Coandă a dat asigurări că guvernul este preocupat de situația provinciei și că „nici un deget de pământ nu se va pierde din Dobrogea“. A cerut, în schimb, timp pentru ca lucrurile să se rezolve, îndemnând populația la „puțintică răbdare, de câteva zile numai“. De asemenea, prim-ministrul a promis că „se va proceda la măturarea armatelor bulgare din Dobrogea, pornind de la Tulcea“. Doar după ce întreaga provincie va intra sub stăpânirea autorităților române se va permite populației refugiate să se întoarcă acasă. „În răstimpul acesta, nu e prudent ca cine să încerce a trece în Dobrogea, deoarece, scăpat de refugiu, riscă să fie masacrat“, spunea generalul Coandă, președintele Consiliului de Miniștri, în răspunsul formulat în urma memoriului depus de gazetarii și intelectualii dobrogeni. Toate reacțiile oficialilor europeni și români în urma acestor scrisori au fost publicate în „Dobrogea Jună“.
 
În același ziar de atitudine, „Dobrogea Jună“, se scria: „Evacuați și dezrădăcinați de la căminele noastre, rupți printr-un tratat silnic de trupul țării-mume, pribegi și urgisiți pretutindeni, în lipsă și în mizerie, în pragul iernii, cu munca noastră risipită, fără stăpânire și totuși cu o mie de stăpâni și în neputința de a pune picior pe pământul părinților noștri, asistăm impasibil cu o resemnare vinovată, față de evenimente atât de hotărâtoare pentru destinele tuturor neamurilor, fără să desprindem nici un învățământ din Cartea Vremurilor și fără să ținem seama că aceia care se uită pe sine sunt uitați de Dumnezeu?“
 
Prima mare festivitate a Marii Uniri s-a desfășurat la Constanța pe 1 decembrie 1919, în sala „Elpis“.
 
Despre Aurelia Lăpuşan 
 
Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpuşan. 
 
1  Dobrogea Jună, an XIII, 1918, nr. 1, 17 noiembrie, p. 3.
2  Const. N. Sarry, După un an, Dobrogea Jună, an XIV, 1919, nr. 1, 17 decembrie, p. 1.
3  Frați Dobrogeni în Dobrogea Jună, an XIII, 1918, nr. 1, 17 noiembrie, p. 1.
4  Idem
5  “Farul”, 1, 19, 20 mai 1919, p.1.
6  “Farul”, 1, nr. 28, 10 martie 1920, p.1.
7  Arhiva Dobrogei, vol ll,nr.3-4, iulie-dec.1919, p.166

Citește și:

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei

#sărbătoreșteDobrogea 
Mesajul Dr. Dan Gabriel Sîmbotin, cercetător științific I, Filiala Iași a Academiei Române. 
Dobrogea și regăsirea de sine a românilor


#sărbătoreșteDobrogea
Mesajul acad. Prof. Dr. Păun Ion Otiman, Președintele Filialei Timișoara a Academiei Române


#sărbătoreșteDobrogea 
Mesajul ministrului Culturii și Identității Naționale, Lucian Romașcanu


#sărbătoreşteDobrogea 
Mesajul companiei Comvex SA, unul dintre cei mai importanţi operatori portuari din Europa Centrală și de Est


#scrieDobrogea
Salvăm Edificiul Roman cu Mozaic sau... timpul mai are răbdare?

Ti-a placut articolul?

Comentarii