Graffiti teribilism sau pasiune?

Dupa o perindare prin oras, ochiului critic nu-i scapa un aspect considerat vandalism de majoritate, arta doar de unii * Pe case sau pe bancile de prin parc, pe un perete al Teatrului National de Stat sau pe cluburi ale pensionarilor stau marturie insemnarile, facute in graba, ale unor adolescenti rebeli

Gustul libertatii l-au simtit odata cu caderea regimului comunist si, de atunci, se infrupta zilnic din el, fara a fi limitati in niciun fel de autoritati. Nici monumentele, simboluri decazute pentru masa de oameni prea grabita si prea imbatranita psihic pentru a acorda un dram de atentie istoriei, nu le-au scapat adolescentilor. Se poate vorbi doar de frustrare sau de un teribilism intr-o continua ascensiune, atat timp cat spray-ul colorat distruge semnificatia reala a monumentelor. De patriotism nu-si mai aduce aminte decat generatia de aur a anilor '80, asa-zisii "pioneri ai patriei" din perioada cand secera si ciocanul erau la putere. Dar daca patriotismul nu mai este dictat prin unitatile de invatamant, iar lectiile de istorie sunt mult prea plictisitoare, cum ramane cu spiritul civic? Valentina Voinea, cercetator stiintific al Muzeului de Istorie Nationala de Arheologie Constanta, considera ca sindromul graffiti este o "boala nationala, iar principala vinovata este mass-media, care merge pe linia paine si circ". Bineinteles ca ne-a dat drept exemplu alte state europene, unde, desi este prezent un fenomen similar, implicarea autoritatilor da roade. Impietriti precum statuile, boemii Constantei au vandalizat nu numai cladirile, dar si monumentele. Statuia eroilor de la Casa de Cultura este unul dintre ele. Cine isi mai aduce aminte de bataliile de la Plevna, Smardan sau Grivita? Eroi actuali sunt personajele din filmele de actiune, in care efectul splutter este o prioritate, sau victoriosii jocurilor pe calculator. Valentina Voinea nu considera, insa, ca micii artisti sunt vinovati pentru devastarea monumentelor. Ea considera ca boemilor constanteni ar trebui sa le fie puse la dispozitie pancarte pe care sa-si poata exercita inclinatiile.

Victoria maniei graffiti

Arta poate fi considerata aproape orice opera, si acest fapt este dovedit de "bucatile de sarma" sau "tabla colorata" de pe spatiul fostului Hotel Continental, din zona centrala a orasului. Iar pentru a intelege arta, ai nevoie, uneori, de un dram de nebunie. In concluzie, nici graffiti-ul nu trebuie sa fie redus la conceptul de act de vandalism, atat timp cat este realizat in cadrul competitiilor sau cu acordul proprietarilor. Nici "Victoria" lui Boris Caragea nu a scapat neatinsa. In acest caz, insa, micii vandali nu s-au rezumat la insemnari de neinteles. Pe o parte a soclului se observa forma unor organe genitale. Suparat, probabil, din cauza vreunui patru obtinut la ora de istorie, "pictorul" nu si-a dat seama ca a depasit cu mult limitele artei, iar opera sa este de-a dreptul vulgara. In zilele cand tinerii nu isi manifesta frustrarea apeland la graffiti folosesc monumentele istorice drept punct de intalnire. Si cum berea sorbita alaturi de Anghel Saligny capata un gust mai bun, ieri dimineata, mai multe pahare, pline sau nu, stateau marturie a unui mic chef, asa, ca intre prieteni.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}