Dan Puric "Ma inclin in fata valorii. In genunchi stau doar in fata lui Dumnezeu"

Inainte de a fi un actor si un regizor de exceptie, Dan Puric este un bun crestin si un cetatean caruia ii pasa de tara in care traieste

Actorul, regizorul si omul Dan Puric te fascineaza. Prezenta sa pe marile scene ale lumii, in calitate de ambasador al valorilor autohtone, nu are cum sa nu fie remarcata. Sa vorbesti despre Dan Puric este prea putin. Trebuie sa-l vezi, sa-l asculti. Limbajul pe care il propune in spectacolele sale, numit de multi pantomima, deschide noi cai de comunicare, "de la gand la gand si de la inima la inima". Printre multele distinctii pe care le-a primit pentru activitatea sa artistica, amintim Marele Premiu UNESCO pentru Dezvoltare Culturala - "Pentru promovarea artei scenice romanesti in strainatate (modalitati de exprimare scenica)" sau Marele Premiu la cea de-a VIII-a editie a Festivalului International de Monodrama din Bitola, Macedonia, 2006. - Va autodefineati ca un artist liber, responsabil. Care este responsabilitatea lui Dan Puric pentru societatea in care traieste? Suna cam major. Atunci cand am fost la Botosani, in stagiu, secretarul literar de acolo mi-a spus ca Eminescu a fost si poet. Atunci m-am enervat. Dar, mai intai ce a fost? Mai intai de toate a fost o constiinta. De atunci, lucrurile s-au ordonat in succesiunea aceasta: o constiinta si apoi un poet. Poezia lui Mihai Eminescu este atat de rezistenta in timp pentru ca el a fost o constiinta, o constiinta lucida. Nu este doar un versificator, un poet numai de geniu. Este o constiinta de geniu. Noi am mai avut poeti de geniu, dar foarte putine constiinte. Si, atunci cand un artist simte ca il doare, se inregimenteaza in zona constiintei. Sunt o parte din constiinta poporului roman. Sa nu se zica ca monopolizez. Eu sunt un om pe care-l doare conditia poporului roman. - Se aplica acest lucru pentru toti cei care creeaza? Sigur ca poti sa fii artizan si sa creezi indiferent de spatiul politic si civil, dar in clipa in care faci arta, in sensul major, esti influentat de ceea ce se intampla. - Cat de mult poate schimba arta? Arta nu poate sa schimbe la nivel de revolutie de baricada, ea poate sa schimbe mentalitati. Un om care citeste o carte de mare tinuta, simte ca se schimba ceva in el. Cand vede un film de mare sensibilitate, simte ca se schimba ceva infinitezimal in el. Cultura are asezari latente. Sunt alte mutatii pe care ti le produce arta. Si nu vorbesc aici despre arta de timp alimentar, arta care intra in sfera consumerismului. Aceea are caracter halucinogen, hipnotic. Dar, din cand in cand, se iveste opera de arta. Asta te influenteaza, te face sa vezi altfel, sa iubesti altfel, sa privesti altfel. Arta modifica intr-un sens cu totul si cu totul aparte. Nu vedeti ca oamenii, atunci cand nu mai au ce sa faca, se leaga de arta? Cand am fost in Basarabia, Grigore Vieru mi-a zis ca "fratii nostri de dincolo de Prut ne acuza ca am ramas la Eminescu, iar noi spunem ca la Eminescu abia putem sa ajungem". Cu ce poti sa-l judeci pe Eminescu? Este incompatibil. Asta nu inseamna sa cad intr-un fel de fetisism. Ma inclin in fata valorii. In genunchi stau doar in fata lui Dumnezeu. Eu, Dan Puric, nu pot sa am cu marile valori romanesti un exercitiu democratic. Este o ordine, un rost. - Cum ar trebui sa ne raportam la schimbare? Faceti diferenta intre viata schimbata, cea mutilata si cea transfigurata. Cel care iti transfigureaza viata este Hristos. Credinta iti transfigureaza viata, ii da un sens. Scopul vietii se spune, nu este in a avea, ci in a invia. Noi toti suntem morti civili. A fi ce? A avea? I-ati vazut pe toti imbuibati. Asta nu insemna ca toata lumea trebuie sa fie acum sfintita. Omul trebuie sa si aiba, sa si agoniseasca, sa si faca avere, daca este muncita. Nu neaparat daca esti bogat esti pacatos. Banul este ca o sfoara. Pe unii ii ajuta sa urce in rai, iar pe altii ii coboara in iad. Nu saracia iti asigura frumusetea sufleteasca. - Din peisajul romanesc, ce valori admirati? In peisajul romanesc au ramas doi copaci, unul se numeste Iustin Parvu si celalalt Arsenie Papacioc. In rest e pustiu, in materie de artisti. Omul religios poate sa creeze si gafe si crime, omul credincios niciodata. Acesti brazi au credinta. Restul sunt figuranti. Colegii mei artisti sunt si ei supusi unor umilinte sociale si in niciun caz nu creeaza intr-un sens major. Sunt buni, sunt talentati, dar sunt reproductibili. Personalitatea este unicat. - Care este importanta comunicarii nonverbale intr-o lume dominata de imagine? In revolutia informationala pe care o traim se intampla un paradox. In primul rand, avem informatia, dar nu comunicam. Este un act de izolare. Sageata sufleteasca o ia invers decat cea tehnologica. Cea tehnologica iti propune un confort si o viteza de a contacta pe celalalt, iar cea sufleteasca, o viteza de zece mii de ori mai mare de a te izola de celalalt. Asistam la un linsaj informational. Informatiile sunt echivalente. Nu mai exista o ierarhie a informatiilor. Ochiul este bombardat imagistic ingrozitor. Toate aceste modificari duc la o degenerare a cortexului. - Ce aduce nou limbajul pe care il propuneti in teatru? Acest canal de comunicare pe care l-am propus, are rolul de asceza, dar si de onestitate. Este un vehicul care duce mult mai repede si mult mai onest mesajul, de la gand la gand si de la inima si inima. Ca sa descoperi mancarea, trebuie sa tii post. Este o asceza, ca sa redescoperi cuvantul. Este un lucru care a venit instinctiv. Nu l-am facut premeditat. - Putem vorbi despre o reinventare a cuvantului? Vom putea vorbi despre acest lucru mai tarziu, atunci cand acest fenomen nu va mai fi izolat. Probabil peste 50-60 de ani, cand in teatru va functiona si stilul acesta, impreuna cu celelalte, bineinteles. Atunci cand a aparut aparatul de fotografiat, pictorii s-au simtit amenintati. Dar nu au fost anulati. Asa se intampla si cu acest gen de comunicare. Sigur ca, in viitor, acest limbaj va fi international. In limbajul pe care il propun, spectatorul construieste impreuna cu mine. Si sunt lucruri care-ti lipsesc. Faci un lucru pentru spectator, unul pentru tine si intotdeauna ramane o necunoscuta. Am avut niste reactii si niste sinapse in strainatate pe care nici nu le gandisem. E vorba de comunicare intr-o fractiune de secunda. Cea mai mare viteza nu este a luminii, ci a gandului. Limbajului meu, unii ii spun pantomima. Ca si step-ul sau artele martiale, pantomima este un element, un vehicul ordonat in vederea enuntarii unui mesaj. "Cand oamenii mint, mainile spun adevarul", spune un proverb chinezesc. Limbajul creeaza o comuniune cu spectatorul. - Care credeti ca ar fi solutia pentru o mai buna comunicare cu tine insuti si cu ceilalti? Omul ramane o taina. Comunicarea se mimeaza. Se traieste descrierea vietii, nu viata. De obicei, mergem cu ochii pe jos si vedem strazi, bocanci, gri. Nu trebuie sa mai traim epocile istorice. Trebuie sa traim viata. Vorbim despre viata autentica si despre viata formala. Cea sociala te normeaza intotdeauna.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}