Ziua copiilor privati de copilarie

Tristete in locul darurilor

# 1 Iunie este pentru majoritatea celor mici prilej de bucurie si de sarbatoare * Cadouri, fericire, rasfat mai mult din partea celor mari * Din pacate, exista numeroase cazuri de micuti care nu au simtit niciodata caldura si bucuria Zilei Internationale a Copiilor * Adultii raman, de multe ori, nemiscati in fata unor lucruri pe care ar putea sa le schimbe pentru a infrumuseta viata unui copil * Pierduti in lipsurile provocate de salariile mici, in goana dupa o viata mai buna sau in tot ceea ce tine de asigurarea traiului, parintii scapa din vedere nevoile celor carora le-au dat viata * Strada sau locurile insalubre au devenit locuinte pentru familii, de cele mai multe ori numeroase, maidanele au devenit "parcuri", locuri de joaca sau surogate pentru bancile scolii * Acestia sunt copiii fara copilarie, micutii carora nu li se permite sa spere, sa viseze si sa se bucure de ziua lor, 1 Iunie

Caldura ce anunta prima zi de vara, aglomeratie, parinti care cauta cadouri pentru odraslele lor. Asa arata Constanta astazi, cand majoritatea copiilor serbeaza ziua lor. Din pacate, copilaria multor micuti este umbrita de problemele celor mari. Pentru ca ei, in inocenta lor, nu pot misca nicicum inima unor oameni care ar putea face un lucru bun pentru a le lumina si inveseli existenta. Odata cu venirea zilelor frumoase si calduroase, pe strazile orasului, mai mult sau mai putin centrale, putem zari micuti care se joaca, murdari, in praful Constantei. Colb in loc de iarba, probleme in loc de bucurie, tristete in loc de sarbatoarea internationala a copiilor. Mass-media a semnalat numeroase cazuri de micuti defavorizati de soarta, de societate sau poate, din cauza neglijentei celor mari. Adultii raman, de multe ori, nemiscati in fata unor lucruri pe care ar putea sa le schimbe pentru a infrumuseta viata unui copil. Pentru ca, in realitatea romaneasca, problemele copiilor par minore. Insa nu sunt. Pierduti in lipsurile provocate de salariile mici, in goana dupa o viata mai buna sau in tot ceea ce tine de asigurarea traiului, parintii scapa din vedere nevoile celor carora le-au dat viata. Din aceasta cauza, multi dintre cei care astazi ar trebui sa fie fericiti, sa primeasca daruri si sa fie mai rasfatati decat de obicei, nu pot simti beneficiile zilei de 1 iunie. Cotidianul nostru a prezentat, in mai multe randuri, cazuri de copii care, impreuna cu parintii lor, stau in strada sau in conditii nedemne de trai. Povestile de acest gen nu sunt rare nici in orasul nostru, dar nici in alte parti ale tarii. Strada sau locurile insalubre au devenit locuinte pentru familii, de cele mai multe ori numeroase. Maidanele au devenit "parcuri", locuri de joaca sau surogate pentru bancile scolii.Caminul din Portul TomisIn urma cu cateva luni va prezentam cazul unei familii care statea pe plaja din apropierea pietei Ovidiu. Dupa nenumarate incercari de a-si gasi o locuinta, familia Ismail gasise pana la urma o camaruta unde a fost o statie de pompare. In aceste conditii inumane stateau 12 persoane. Mai asteptau venirea pe lume a inca unui copil, iar ceea ce ar fi trebuit sa fie o bucurie pentru ei, se transformase in tristete, pentru ca nu au posibilitatea sa ofere conditii de viata normala nici noului-nascut, dar nici celorlalti copii. Povestea familiei este lunga si complicata. Dupa ce au fost dati afara din casa parinteasca, au locuit abuziv, o perioada, intr-o camera de pe bulevardul Tomis. De acolo au fost evacuati pentru ca proprietarii au revendicat casa. Apoi au incercat sa-si gaseasca o locuinta stabila, din care sa nu mai fie dati afara. Astfel, au inchiriat o locuinta pe strada Calarasi, pentru care plateau trei milioane de lei pe luna. Si asta, in conditiile in care capul familiei, Aiduan Ismail, era singurul care avea un loc de munca, pentru care primea un salariu lunar de 3,5 milioane de lei. Din cauza banilor putini nu si-au mai permis sa plateasca pentru acea locuinta si au fost nevoiti sa plece si de acolo. Au incercat sa faca apel catre autoritatile locale, insa nu au fost primiti. "Am vrut sa intram la primar, dar nu ne-au lasat bodyguarzii", ne spunea Aiduan Ismail. Caminul pe care l-au improvizat nu este, in nici un caz, propice pentru cresterea copiilor. Baraca in care stau este amplasata deasupra bazinului fostei statii de pompare, iar acesta este plin cu apa. Pe jos, pentru a oferi cat de cat siguranta copiilor, au pus niste placaje, insa si acestea sunt destul de fragile. "Stam cu grija, ca daca un copil sare mai tare, placajele se pot rupe. Daca ne cade vreunul dintre copii in apa, nici nu avem cum sa il salvam", ne-au spus cei doi parinti. De asemenea, cei doisprezece dorm in doua paturi, neincapatoare pentru atatia oameni.Nepasarea, cel mai mare dusman al prichindeilorUn alt caz relatat in paginile cotidianului ZIUA de Constanta a fost cel al unei familii cu sase copii care si-au petrecut traiul mai mult pe strazi. Conditiile neprielnice de trai au afectat foarte mult copiii, care s-au imbolnavit in repetate randuri. Dupa nenumarate incercari de a-si gasi o locuinta, in disperare de cauza, familia a intrat abuziv intr-o camera dintr-un imobil aflat pe strada Nicolae Titulescu. Problema familiei Niculae au fost autoritatile, ci vecinii. Locuinta nu avea toaleta, nici cele necesare unui trai cat de cat decent. Vecinii nu doreau ca familia sa ocupe camaruta, pentru ca este de etnie rroma. Nepasatori la problemele celor opt, si fara nici un fel de mila pentru micutii care nu erau vinovati de lipsurile materiale ale familiei, colocatarii au tinut mortis ca acestia sa plece. Compasiunea oamenilor se pare ca dispare in momentul in care se simt amenintati. Adultii nu mai pot tine seama nici macar de faptul ca suflete nevinovate sufera din cauze care le sunt straine. Copiii nu au habar de valoarea banilor, de importanta lor in viata sau de modul in care existenta le este influentata de ei. Insa prichindeii sunt cei care sufera cel mai mult cand starea materiala a familiei din care fac parte este precara. Din pacate, cand se maresc, problemele financiare ii maturizeaza mult prea devreme. Constientizeaza lipsurile si incearca sa faca ceva sa remedieze situatia. De cele mai multe ori, caile pe care le gasesc nu sunt cele mai bune.Litoralul, paradisul copiilor fugiti de acasa din cauza banilorIn perioada estivala, plajele sunt impanzite de copii din toate colturile tarii care fug de acasa pentru a cersi sau pentru a vedea marea. Multi dintre ei dorm pe strazi sau pe plaja si din nefericire au devenit deja parte integranta a peisajului constantean. Afluxul de micuti veniti pe timpul verii este mult mai mare decat in alte anotimpuri deoarece multi dintre ei considera ca veniturile ar putea creste din cauza numarului mare de turisti. Din nefericire, nu au varsta necesara angajarii (n.r. 16 ani) si astfel ajung sa "ingroase" numarul asa-zisilor "aurolaci". De obicei, copiii ajunsi la mare in lunile calduroase sunt din zonele sarace ale tarii. Majoritatea vin din Moldova. Dezinteresul parintilor, problemele din familie si lipsurile materiale ii determina pe acesti copii, numiti de cei din jur "copiii strazii", sa apuce un drum gresit in viata. Cazurile prezentate sunt, din nefericire, doar cateva din multitudinea celor intalnite. Vietilor multora dintre ei sunt distruse de nepasarea, de lipsurile sau de problemele celor mari. Acestia sunt copiii fara copilarie, micutii carora nu li se permite sa spere, sa viseze si sa se bucure de ziua lor, 1 Iunie.