De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
14:02 27 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Soldatul iubirii

ro

08 May, 2016 00:00 1201 Marime text
Lui R.B., la aniversarea celor 45 de primăveri 
 
 În noapte, asculţi, acum,
 Asi fue cântată vibrant de Isabel Pantoje,
 la manşa unui supersonic sub presiune,
 într-un picaj de la mare înălţime,
 la limita pierderii cunoştinţei.
 Ai trecut prin atâtea lupte,
 prin atâtea războaie,
 prin atâtea locuri, prin atâtea ţări.
 O stea norocoasă te-a însoţit mereu!
 
 Ai scăpat, în prelungirile de focuri,
 ocolind o groapă pe dreapta şi nu pe stânga,
 vehicolul din spatele tău,
 virând în sens opus, a sărit în aer.
 
 Suntem capabili să trăim
 frica care ţi-a trezit toate simţurile
 când ai deminat prima bombă?
 Cum sună inima în creier?!
 
 Desparţi, împăcat, secundele în multe părţi.
 O parte pentru a-ţi derula toată viaţa,
 o parte pentru a-ţi lua rămas bun de la rude, prieteni,
 o parte pentru a privi lumina asfinţitului
 coborâtă molcom peste pustiul distrugerii,
 o parte pentru a asculta fiecare sunet ceresc,
 o parte pentru a respira adânc miresmele serii,
 o parte pentru speranţa-n aşteptare,
 din fiecare privire, din fiecare floare.
 
 Niciodată nu ai tras să ucizi, cel mult să răneşti.
 Ai mers pentru tine şi pentru alţii.
 Adrenalina te ţinea conectat cu camarazii.
 Au fost clipe intense, dure, dar şi frumoase.
  *
 În Bagdad, misiunile începeau
 legaţi fiind cu satelitul,
 în direct controlaţi traseul,
 vedeaţi drumul liber din faţă.
 
 În Angola, ai avut un drum de făcut,
 din Lubango până-n Namibe
 (Mocamedes, după numele vechi, portughez).
 Ai coborât pe serpentinele
 cele mai periculoase întâlnite,
 ai traversat un deşert pentru a ajunge
 la malul de necuprins cu ochii.
 Soarele pătrundea în aburii oceanului,
 nisipul frigea.
 Eraţi singurii din apă, doar voi,
 imensitatea albastră şi bucuria de a fi.
 În depărtare, negrii de pe mal strigau la voi,
 dar nu-i luaţi în seamă.
 Crocodilii erau pe-aproape.
 Atunci, viteză şi mişcare!
 
 La Tundă Vala, în Angola, guvernamentalii
 îi puneau pe rebeli să se-arunce-n gol.
 Cei care acceptau primeau un pahar cu agua ardente,
 cei care nu voiau erau împuşcaţi şi tot cădeau.
 La baza prăpastiei, o mare albă de oase,
 pe pietre, aproape de vârf, trupuri rămase agăţate,
 în bătaia soarelui şi-a vântului
 craniile aveau, încă, scalp.
 Lângă Chichuma, era un lac
 unde rebelii prindeau guvernamentali,
 dându-i hrană crocodililor.
 Trăiri independente
 de ceea ce vedeai sau trăiai.
 
 Eraţi pregătiţi psihic când aţi ajuns în Lubango.
 A trebuit să faceţi un raport
 despre un carnagiu, dintr-o piaţă din oraş.
 Sute de cadavre neridicate de trei zile,
 în canicula de nesuportat,
 zăceau până să ajungeţi.
 Imagini, secvenţe şi miasme grele,
 pătrunse adânc pe retină.
 Aveau poliţia neagră,
 acele trupe costumate-n negru,
 fără milă, nu vorbeau, doar trăgeau.
 Nimic nu s-a comparat cu ce-aţi găsit acolo,
 pionieri prin botezul de foc şi de groază.
 
 În Iraq, cu escorta de rigoare, nişte bezmetici
 au tras câteva focuri la picioarele voastre.
 Ai răspuns cu foc lângă piciorul tău,
 să înţeleagă mesajul, strecurat printre rânduri.
 Camarazii erau gata să-ţi sară în ajutor.
 Le-ai arătat că un foc de armă
 nu face diferenţa între viaţa lor şi a voastră,
 şi-au înţeles că au greşit
 sau că au de-a face cu un nebun,
 mai nebun decât ei. V-au lăsat în pace.
 
 Din avalanşa de stări,
 Somalia a fost
 ca un mic dejun, supravieţuitorule!
  *
 Te-ai trezit pe un pisc de munte,
 luminat de un soare puternic,
 un pisc plin de flori, mari cât tine,
 simţeai cum obrajii
 ţi-erau mângâiaţi de fulgii de nea,
 aşa îi simţeai, chiar de era cald.
 O linişte necunoscută până atunci,
 un fâlfâit de aripi,
 un curcubeu dublat peste suflet,
 florile se unduiau într-un murmur uşor,
 un vânticel plăpând, divin.
 Profundă ţi-a fost trăirea!
 
 Esenţa acţiunii după tot ce-ai parcurs,
 un trecător prin viaţă,
 în ochii căruia se derulează, parcă,
 toate războaiele lumii:
 toţi eraţi în stare să vă omorâţi
 sau să vă ignoraţi,
 să respectaţi şi să onoraţi viaţa,
 aceeaşi peste tot!
 
 Ai învăţat ce e provocarea, teama,
 moartea celor din jur şi dorul,
 durerea, suferinţa,
 suspinul, mângâierea,
 ai învăţat să mergi până la capăt,
 ce e respectul, toleranţa,
 sfioasa rugăciune,
 să te bucuri de viaţă
 prin tot ceea ce faci,
 să descoperi şi să visezi,
 să ierţi, să uiţi, s-asculţi,
 şi, mai ales, ai învăţat să iubeşti.

Ti-a placut articolul?

Comentarii