Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
08:03 19 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura.ro DIN NOU DESPRE DEPENDENȚE

ro

22 Oct, 2017 09:21 1905 Marime text
Suntem făpturi dependente.

Când privesc în mod obiectiv la viața mea și la modul în care aleg să o derulez, ajung să fiu iritată de multitudinea dependențelor care realmente îmi afectează starea de bine.

Prima și cea mai mare dependență este cea legată de prezența celorlalți în jurul meu. Singurătatea este o circumstanță utilă, importantă dar deranjantă, când este în doze prea mari.

Am constatat acest lucru după o perioadă în care am avut zile întregi de singurătate, pe care le-am integrat în programul meu datorită unei nevoi de refacere și regenerare.

La început, a fost bine, m-am bucurat la maxim de timpul petrecut cu mine, am citit, m-am plimbat, mi-am rezolvat o mulțime de mici treburi rămase ”în așteptare” de luni de zile (inclusiv spa, croitorie, cumpărături etc).

Apoi, încetul cu încetul, a început să-mi lipsească compania celor de care ”am fugit” în ultimele luni.

Și am realizat că există o nevoie de echilibru în viața noastră, în care perioadele de singurătate să alterneze cu cele de socializare și relaționare.

După ce am reluat relaționarea, mi-a fost bine câteva zile, și iar am început să fiu iritată de prezența continuă a celor apropiați.

Constatând aceste reacții emoționale, mi-am întors ”ofensiva” mentală către mine însămi: ”nu ești în stare să fii mulțumită cu nimic” – ”ba nu este bine una, ba nu este bine alta”.

Da, lipsa de echilibru atât într-o direcție, cât și în cealaltă direcție, declanșează reacții emoționale puternice.

Dependența noastră de socializare este uriașă, dar și nevoia de singurătate este la fel de importantă.

Apoi, am constatat și celelalte dependențe, la fel de importante și legate de prima: dependența de hrana CUNOSCUTĂ (deci NUorice fel de mâncare, ci acea mâncare familiară, care ȘTIU cum este, ȘTIU ce reacții îmi dă, ȘTIU ce conexiuni fac în mintea mea legate de ea).

Dacă aș mânca doar pentru foame (”mi-e foame, mănânc și gata”) – ar fi normal să accept orice este ”comestibil” și disponibil – care să fie îngurgitat până mă satur (capacitatea stomacului nostru este de dimensiunea pumnului de la mâna dreaptă – adică 250-300 ml la o persoană adultă).

Săturarea se produce rapid – un măr, sau un mango – sau un fruct mai mare – ne umplu rapid stomacul.

Dacă am mânca ”cu foame” – am accepta orice fruct / leguma – și ne-am sătura rapid.

Nici unul dintre noi nu mănâncă ”cu foame”.

Toți mâncăm ”din obișnuință”, ”pentru că vine ora mesei”, din socializare, din plictiseală și să umplem timpul în zile în care suntem nevoiți să așteptăm (în călătorie, la serviciu, în ocazii sociale etc etc).

Sau mâncăm ”de acidoză” (ne ”râcâie” stomacul, apare stare de slăbiciunea, dacă nu mănânc, ”leșin” și multe alte ”explicații interesante).

Toate aceste stări sunt ”acidoză”, nu ”foame” – corpul are nevoie SĂ ELIMINE ACIZII, nu să introducem alte surse de acizi.

În cărțile ”Sănătate 5D„, ”Rețete în dieta de detoxifiere” și ”Bucătăria lui Dumnezeu” (pe www.centrulnatura.ro) am vorbit mult despre alimentație, foame și legăturile emoțional / fizice mâncare / starea corpului fizic.

Toți mâncăm MULT MAI MULT decât nevoia fizică a corpului.

Să recunoaștem deschis – niciunul dintre locuitorii orașelor / sau cei care lucrăm în birouri și stăm mult pe scaun – nu facem eforturi fizice atât de mari încât să justifice 3 mese pe zi.

Dacă am săpa pământul, am urca munții cu orele și am face eforturi fizice cu transpirație, poate am putea justifica 2 mese pe zi.

Dar 3 mese?

De multe ori cu proteine la fiecare masă?

Nu ne ”justificăm” dependența de mâncare decât emoțional.

Este un confort și o consolare emoțională imensă în actul masticației, în actul ”gustării” alimentelor. În introducerea și ”mestecarea” a tot ce băgăm în corpul nostru.

”Suptul” sticlelor mai ales amintește de reflexul de supt al bebelușilor, care se consolează rapid când au biberonul.

De aici, și nevoia atâtor oameni de a bea (chiar mai mare decât nevoia de a mânca).

M-am surprins de foarte multe ori bând dintr-o sticlă ”de plictiseală”, de ”socializare” sau așa, ”să treacă timpul”.

Chiar dacă am băut suc de fructe sau apă.

Tot nu a fost bine pentru corp – pentru că nu exista nicio senzație tip ”sete” care să justifice consumul.

Pe lângă dependențele de socializare / relaționare și mâncare / băutură (de toate felurile cu putință), avem și dependențele de ”tonifiere a suprarenalelor”.

Căutarea ”adrenalinei” este o altă dependență uriașă – întreținută și susținută de toate sistemele noastre sociale – care ne oferă ”pâine și circ” în egală măsură.

Dorim activități palpitante, excitante, care să ne facă să simțim fiori fizici și să percepem ”mișcarea” energiei în corpul nostru.

Nu ne simțim bine când stagnăm.

Am observat cât de ușor mă ”plictisesc” când nu am ceva ”important” sau ”interesant” de făcut (din copilărie am această stare de ”plictiseală” ce apare constant dacă nu mi se oferă activități interesante).

Din copilărie, suprarenalele mele slăbite simt nevoia de ”biciuire”, pentru că altfel, realizez starea de oboseală, somnolență, slăbiciune și lipsă de vigoare a corpului fizic.

Nici unul dintre noi nu se simte confortabil în liniște, în stare de repaus fizic și/sau mental.

De aceea activități precum contemplarea și meditația sunt atât de dificile pentru oamenii moderni.

Pentru că mintea lor le respinge, iar corpul lor nu este antrenat să le considere ”atractive”.

Oamenii moderni folosesc puterea tehnologiei pentru a se ”excita” și biciui continuu: fie că urmăresc filme trepidante și violente la cinema sau pe tabletă, fie că realizează activități dinamice și uneori periculoase, la limita disconfortului (săritul cu parașuta, kite-ing-ul, rafting-ul și altele) sau doar se uită la alții care le fac, parcă nu le mai ajung toate aceste ”circ”-uri ambulante.

Chiar și căutarea frecventă pe Facebook, Instagram și alte medii de socializare și intruzia în viețiile altora, obținerea de satisfacții emoționale de pe urma reacțiilor altora – înseamnă stimulare și excitații importante ale suprarenalelor.

Distracțiile, activitățile și toate ”excitațiile” sunt extrem de importante pentru copii și adulți deopotrivă.

Evident, toate aceste ”dependențe” seamănă cu adicția de droguri: nu te poți desprinde de ele, vrei doze din ce în ce mai mari, dacă rămâni fără apar suferințe fizice și emoționale atât de importante, încât faci orice să obții ”o nouă doză”.

Sunt atât de multe dependențe în viețile nostre, atât de legate unele de altele și toate rotindu-se în jurul socializării noastre (familie  – mâncare – distracție) încât mi-am dat seama de dificultatea URIAȘĂ a  vindecării – atunci când aceasta presupune schimbarea obiceiurilor alimentare.

Am realizat că oamenii preferă să rămână bolnavi, suferinzi și să moară mai repede, decât să treacă prin disconfortul MARE DE TOTprovocat de procesul de detoxifiere.

Știu oameni aflați în detoxifiere care trec prin perioade lungi de depresie, de eliminări emoționale masive, de constatări ale unor realități dureroase, legate de propriile relații, de spulberare a multor iluzii (legate de ”serviciul ideal”, ”partenerul ideal”, ”familia ideala”, ”casa ideala” etc).

Este nevoie să se treacă prin tot acest ”sevraj” de dependențele vieții noastre, dacă dorim să mergem spre vindecare.

Este important să constatăm propriile noastre dependențe, să constatăm cum ne facem viața / sănătatea / siguranța să depindă de atât de multe lucruri din exterior (oameni, obiecte, circumstanțe), fără a ne ancora câtuși de puțin în propria putere interioară (pe care nici măcar nu știm că o avem).

Exact aceste dependențe, suprapuse unele peste altele, sunt cele care ne împing către îmbolnăvire, către dezechilibrare, către distrugere.

Știu oameni aflați în detoxifiere, care trec nu doar prin disconfortul fizic al opririi ”bunătăților” familiare, ci și prin disconfortul descoperirii singurătății, al mizeriei și acumulărilor inutile din propria viață, din propriul corp, din minte și din suflet.

Și toți descoperă partea cea mai puțin plăcută: aceea că este nevoie să treci SINGUR prin toate revelațiile și să-ți găsești SINGURpoziția interioară de echilibru.

Chiar dacă ești alături de mai mulți în proces, chiar dacă ai șansa să faci totul alături de partener sau familie – soluția interioară vine doar în singurătate.

Nimeni nu poate face nimic pentru tine.

IN INTERIOR, EȘTI SINGUR și de aici este nevoie să vină puterea de continuare și de vindecare.

CONEXIUNEA CU SINELE ÎNALT, cu acea parte de energie, de Divin, de viață din interior este cea care îți dă forța să înaintezi, în ciuda dependențelor, în ciuda dificultăților și în ciuda tuturor obstacolelor.

Și această conexiune o faci doar tu.

Nu poate nimeni intra în corpul tău, în sufletul tău, în creierul tău – să o facă pentru tine.

Îți dai seama cât este de puternic corpul fizic, când vezi cum rezistă zeci de ani la abuzuri.

Și îți dai seama cât de puternică este mintea, când realizezi cât de ușor te doboară și te abate de la drum – nelăsându-te să te ții de deciziile luate.

Este important să acceptăm toate aceste constatări: existența (și puterea) dependențelor, dar și puterea noastră interioară (fizică, emoțională și mentală).

Și să le folosim în procesul de vindecare.

Putem să vindecăm ORICE în corpul și viața noastră. ORICE.

Important este să ne găsim poziția INTERIOARĂ de echilibru, în tot jocul vieții.

Și cel mai important este să PERSEVERĂM în eforturile noastre de vindecare.

Să înțelegem că procesul de vindecare va dura destul timp – și să ne acordăm acest timp.

Vă doresc tuturor zile cât mai frumoase de toamnă și mult echilibru interior, indiferent de meandrele drumului pe care îl parcurgeți,

 

Cu iubire,

Sorina
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii