Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
11:37 23 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

centrulnatura.ro BOALA TIMPULUI

ro

05 Nov, 2017 11:17 765 Marime text
Deepak Chopra spune că timpul este o senzație sau o experiență, care se schimbă funcție de ce se întâmplă în interiorul nostru.

Pe lângă bazele biologice ale timpului, vorbim despre aspectul psihologic al timpului.

Când facem ceva care ne pasionează, timpul zboară.

Când ne plictisim, timpul abia se târăște.

Când facem ceva ce n-are nicio importanță pentru noi, avem senzația că am pierdut, am irosit timpul.

Fiecare dintre noi trăim experiența timpului funcție de starea noastră interioară și de circumstanțele vieții în care ne aflăm.

Pentru cineva îndrăgostit, o oră petrecută cu persoana iubită pare un minut.

În schimb, pentru cineva aflat în stare de depresie, sau bolnav și cu o suferință dureroasă, un minut pare o oră sau o zi.

De multe ori, dezechilibrele din corpul biologic sau din mintea noastră sunt cele care se reflectă în dezechilibrele percepției timpului.

În prezent se discută despre o epidemie modernă numită BOALA TIMPULUI.

Este tulburarea de stil de viață cea mai neobișnuită de care suferă oamenii din orașe, în special, dar și restul oamenilor din ziua de astăzi.

Datorită presiunii și stresului induse de ceas și de încadrarea în timp, nimeni nu mai trăiește cu adevărat.

Viața nu mai este trăită.

Este doar o alergătură de la o ”treabă” la altă ”treabă” care ”trebuie” cu toate îndeplinite (și aveți deja o altă explicație a suprarenalelor slăbite).

Parcă avem cu toții o bucată de hârtie în fața ochilor, cu ”lista de activități pentru astăzi” și alergăm încolo și încoace să bifăm activitățile de pe listă.

Am devenit cu toții niște roboți, care ne măsurăm fiecare zi după cantitatea de activități îndeplinite.

Iar atunci când nu reușim să îndeplinim ceea ce ne-am propus, ne simțim vinovați și starea interioară de inadvertență ne umple de suferință.

Stima de sine și valoarea noastră intrinsecă este măsură în concordanță cu performanțele zilnic, care depind toate de timp.

Zilnic sau săptămânal rămân treburi nerezolvate.

Nu mai avem timp de relații semnificative (le-am înlocuit cu lungi și sterile conversații telefonice).

Mișcarea fizică, plimbările în aer liber, sesiunile de meditație, relaxare sau spa sunt amânate pentru ”când am timp”.

Am sesizat cât sunt de ”bolnavă” de această boală a timpului în momentul în care reacționam aproape agresiv când cineva mă întreba (pe mail sau direct): ”când aveți puțin timp, vă rog să…..”.

ȘI eu răspundeam agresiv și ofensiv (tare sau în mintea mea): timp?, care timp? nu am timp deloc!”

Am simțit că închid toate ușile din viața mea pentru relații noi, pentru interacțiuni noi, chiar și pentru neprevăzut.

Pentru că ”paharul meu” era atât de plin, încât dădea pe dinafară.

Și desigur, cel mai adesea mă lăsam pe mine afară din program. Nu mai găseam timp să merg la yoga, nu mai aveam timp pentru o plimbare în aer curat, într-o zi frumoasă de toamnă, să nu mai vorbesc de alte hobby-uri sau pasiuni (desenat, cântat sau altele).

De pe o zi pe alta, nu făceam decât să-mi proiectez liste și iar liste, cu ore și ore la care să fac ba una, ba alta, majoritatea legate de nevoile altor oameni și aproape nimic legat de propriile mele nevoi.

Asta înseamnă să suferi de ”BOALA TIMPULUI”.

Să fii atât de prins în activitățile pe care singur ți le-ai proiectat în viață, încât să uiți de tine, de corpul fizic și de nevoile ființei tale.

Întocmai precum ai fi înfășurat într-o uriașă pânză de paianjen, legat de fire lipicioase și aderente, la fel ajungem în mod inconștient să ne imobilizăm energiile în viața noastră, într-o capcană a minții și timpului – din care uneori nu mai vedem nicio ieșire.

De cele mai multe ori, o boală gravă, un incident sau o altă dramă din viața noastră ne oferă momente de ”ruptură” în care să putem vedea amplitudinea ”Bolii timpului”.

Este nevoie să fim bine zguduiți, ca să găsim puterea să realizăm blocajul în care ne aflăm.

Să nu uităm că BOALA TIMPULUI apare datorită experienței individuale pe care o avem fiecare dintre noi.

Și să nu uităm că putem schimba această experiență oricând dorim.

Cum știm că ne relaționăm la timp într-un mod disfuncțional?

Să amintim următoarele ”simptome”:

– senzația că nu avem destul timp într-o zi să facem tot ce ne-am propus sau ne-am dori

– verificarea constantă a orei, statul cu ochii pe ceas

– trăirea senzației de frustrare și eșec, atunci când nu am îndeplinit ce ne-am dorit

– senzația de groază cu privire la trecerea timpului, care pare a ne suge energia și tinerețea.

– mersul rapid și încordat, cu capul în față și umerii aduși, fără să privim în stânga sau dreapta, ci focalizați cu mintea și postura pe următoarea țintă (nu ne mai bucură drumul, călătoria, ci dorim să ajungem cât mai repede la destinație)

– apariția iritării și nervozității la orice surpriză neprevăzută care ne scoate din schema noastră prestabilită de acțiune.

Cum se poate vindeca ”BOALA TIMPULUI”?

Doar să spunem cuiva (sau nouă înșine): ”mai încetinește și tu ritmul, propune-ți să faci mai puține într-o zi, mai stai și tu în contemplare și relaxare” nu are nicio putere și nu funcționează.

Este nevoie să apară o schimbare interioară a conștientizării persoanei.

De aceea, ceva dramatic sau tragic are o putere mult mai mare, decât ceva mai pozitiv, dar nu atât de intensiv.

Uneori, doar după o suferință mare, ajungem la maturitatea interioară de echilibrare a trăirii vieții, astfel încât să ajungem să savurăm experiențele prin care trecem, petrecând suficient timp cât să le apreciem.

Aprecierea frumuseții vieții și a fiecărui moment din fiecare zi se face, de cele mai mult ori, doar după perioade în care ne neglijăm cumplit pe noi înșine și pe cei dragi și ne aflăm în circumstanțe în care aproape pierdem totul (pe noi, corpul nostru sau pe cei dragi).

Abia atunci reușit să apreciem realmente ce avem și găsim putere să depășim ”Boala timpului”.

Oamenii nu învață ”cu binele”, oamenii învață doar din suferință.

Am constatat acest lucru de atât de multe ori, încât îl pot exprima ca și o concluzie în acest mic articol.

Se pare că acesta este rolul suferinței, indiferent la ce nivel apare ea. Să ne învețe cu o putere dincolo de cea a altor învățători despre valorile reale din viețile noastre.

Durerea și suferința ne ajută să ieșim din Boala timpului și ne ajută să apreciem viața.

Desigur, că nu este nevoie să fie așa.

Desigur că am putea să o facem oricând dorim, într-o secundă, printr-o banală decizie mentală.

Putem să ne scuturăm capetele și să spunem: ”GATA – de astăzi nu mai las ceasul / mobilul / știrile tv sau alți oameni să-mi conducă viața. De astăzi, eu decid ce este important pentru mine și ce nu este atât de important”.

Toți avem această putere.

Suntem ființe autonome, chiar dacă trăim în uriașe interdependențe.

Când trecem dincolo de Boala timpului, ziua se scurge frumos, găsim și timp pentru relaxare și pentru noi înșine,  și dispar grijile cu privire la timp.

Lucurile se întâmplă când se întâmplă.

Desigur, nu vom neglija lucrurile importante din viață.

Dar le vom oferi locul ce li se cuvine, alături de nevoile noastre esențiale.

Dar deja ați observat că Boala timpulului NU se referă deloc la timp, în sine.

Ci este mai degrabă un conflict în interiorul minții noastre între percepția interioară și realitate.

Dacă depășim acest conflict interior, viața se poate derula lejer, cu senzația că există tot timpul din lume.

Nu avem nevoie de un mai bun ”management al timpului”, ci avem nevoie de o stare mentală diferită.

O stare pe care o putem crea zilnic, dedicându-ne momente și clipe pentru noi înșine, pentru contemplare, meditație sau rugăciune și legătura cu partea esențială din noi înșine: viața.

Vă invit ca în săptămâna care urmează să fiți atenți la relația pe care o aveți cu timpul, cu ceasul, cu alergătura din viață.

Și atunci când vă surprindeți într-un moment de iritare, supărare, tensiune sau încordare, legat de neîmplinirea a ceva ce v-ați propus și ”n-a mai avut loc” în programul zilnic, să respirați adânc, să vă schimbați gândul pe ceva frumos (cântați o mică melodie, cu voce tare sau în gând) și să relaxați umerii.

Schimbați gândurile, schimbați vibrația interioară și veți schimba vibrația legăturii cu timpul.

Depășiți Boala timpului într-o secundă de PREZENȚĂ.

RESPIRAȚI și amintiți-vă că sunteți vii.

Cât timp sunteți în viață, puteți face ORICE DORIȚI cu viața și corpul pe care le aveți.

AMINTIȚI-VĂ DE PUTEREA DIN INTERIOR.

RESPIRAȚI.


Vă doresc tuturor o LUNĂ PLINĂ cât mai ușoară, în acest week-end și să vă bucurați la maxim de zilele însorite de toamnă, de struguri și de legumele de sezon.

 

Cu iubire, tuturor,

Sorina

Ti-a placut articolul?

Comentarii