Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
14:51 24 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Am încredere în viaţă

ro

26 Jun, 2017 09:59 1524 Marime text



Mintea omenească are o atitudine incredibil de serioasă față de viață, deoarece vrea să înțeleagă și să controleze existența.

Am constatat acest adevăr în mod continuu, în fiecare zi.

Deși îmi propun să ”mă joc” și să fiu mai lejeră, mă trezesc continuu în câte o telenovelă pe care o pune în scenă mintea mea cea serioasă, educată să fie ”responsabilă” și să mă țină în viață.

Mă simt ca și cum aș avea în interiorul meu, în capul meu, o combinație greu de dus între părinții și profesorii mei cei mai autoritari.

Mintea este logică, rațională, calculează și-și face planuri și proiecte, urmărind cu multă meticulozitate punerea lor în practică și sancționând cu severitate orice deviație de la parcursul programat.

”Facă-se voia Mea” spune în fiecare zi Mintea cea puternică.

Deși rugăciunea zilnică este ”Facă-se voia Ta, Doamne”, constat cât de puternic sunt sabotată din chiar interiorul meu, de acea parte din mine ce m-a ajutat să supraviețuiesc până acum pe Pământ.

UN PARADOX.

O parte din mine știe că Divinul guvernează totul și eu sunt doar o piesă din Jocul Vieții. Dar o altă parte din mine vrea să controleze și să conducă Jocul.

Mintea rațională urăște paradoxurile.

Ea nu este menită să se ocupe de ele.

Mintea poate rezolva lucrurile doar prin gândire logică.

Când se confruntă cu paradoxurile se blochează și intră în panică.

Pentru că se simte NEAJUTORATĂ.

Cui îi place să se simtă neajutorat?

Dar exact poarta NEAJUTORĂRII, a completei predări în viața Înțelepciunii Vieții, este cea care deschide calea către bucuria de a trăi.

Pentru că dacă ne PREDĂM COMPLET în fața paradoxurilor cu care ne confruntăm, dacă ne detașăm de EGO-ul puternic și ”VOIA SA”, putem ajunge la înțelegere mai profundă a propriei noastre slăbiciuni, a faptului de a fi muritor.

Acest lucru nu înseamnă să fugim de viață sau să o tratăm cu ușurință.

Dimpotrivă, acest lucru înseamnă să nu mai opunem rezistență suferinței atunci când există și să nu ne mai luptăm cu ea. Să o lăsăm să existe.

VIAȚA ESTE AȘA CUM ESTE.

Aceasta este gluma cosmică uriașă a Divinității.

Viața este așa cum este, cu tot ceea ce este în ea.

Important este să ne vedem locul în scenariul general, să ne relaxăm și să ne simțim ca acasă.

Orice facem, în orice ne implicăm, orice trăim – să știm că TOTUL ESTE DOAR UN JOC și cel mai răul lucru pe care îl putem face este să luăm viața prea în serios.

Dacă înțelegem acest imens adevăr, vom avea mereu o sclipire în ochi, chiar și în mijlocul celei mai mari drame sau tragedii. Pentru că ȘTIM că totul este un joc și indiferent de emoțiile pe care le trăim, nu ne temem niciodată că vom fi copleșiți de ele.

Da, sunt valuri de durere și suferință.

Dar știu că valurile trec. Când simt că mă acoperă, învăț să-mi țin respirația, să supraviețuiesc cum știu mai bine și să merg înainte.

Și am încredere că odată ce valul trece, el face curățenia de care este nevoie ca eu să pot să-mi continui evoluția.

Am experimentat acest lucru de prea multe ori, până acum, ca să mai am vreo îndoială de validitatea lui. Am fost lovită și bătută de atâtea valuri și am crezut de atâtea ori că nu voi mai supraviețui, dar de fiecare dată, am răzbătut. Și de fiecare dată, puterea interioară a crescut. Cât timp am rămas în viață, fiecare înfruntare străbătută (indiferent de rezultatul aparent) a dus la împuternicire.

Cea mai interesantă trăire este confruntarea dorințelor și poftelor.

Este o circumstanță cu care mă joc în fiecare zi.

Valuri după valuri de ispite, tentații, dorințe și pofte, mă strabat zilnic.

Este o întreagă provocare navigarea pe aceste valuri, întocmai precum cea resimțită de persoanele care folosesc kite-urile pe valurile mării, într-o zi cu mult vânt.

Dorințele vin și pleacă. Dorințele sunt continuu prezente în realitatea mea.

Am constatat că nu devin imună la dorințe, indiferent câtă cunoaștere și înțelegere dobândesc cu mintea rațională.

Dimpotrivă, dacă nu le tratez cu respect, îmi demonstrează de fiecare dată puterea lor instinctuală.

Dar am constatat și faptul că pot să nu mai reacționez la dorință. Pot alege să nu mai urmez chiar orice dorință.

Am realizat că pot deveni una cu dorințele mele, știind că nu trebuie neapărat urmate, dar trebuie să fie simțite.

Nu le pot nega. Nu le pot inhiba. Nu le pot elimina. Nu le pot neglija. Dar nici nu este neapărat nevoie să le împlinesc de fiecare dată.

Uneori, aleg să urmez dorințele pentru a învăța ceva.

Dar în străfundul meu știu că împlinirea dorințelor este O MARE PĂCĂLEALĂ și o farsă a Divinului.

Știu că indiferent dacă îmi urmez sau nu dorința, dacă o împlinesc sau nu, în niciun caz nu voi obține o senzație durabilă de pace.

Dacă voi cade pradă ispitei (ca în dietele noastre de detoxifiere, în care ”bunătățile” familiare din jur ispitesc continui) mă voi simți vinovată și voi avea o stare fizică proastă, câteva zile la rând.

Dacă nu voi cădea pradă ispitei, mă voi simți tristă și frustrată (toată lumea mănâncă și eu, bietul de mine, nu am voie).

Înțelepții indieni spuneau că împlinirea poftelor duce la ATAȘAMENT (mă agăț puternic de ceea ce-mi face plăcere) și LĂCOMIE(nevoia de a repeta iar și iar comportamentul ce-mi aduce plăcere).

Vedem acest lucru la copii mici și la cât de repede îi facem dependenți de dulciuri, jucării și distracții.

Tot înțelepții indieni spuneau că neîmplinirea poftelor duce la TRISTEȚE.

Așa că, oricum o dai, în ceea ce privește urmarea / împlinirea dorințelor sau a poftelor, nu există nicicum o stare de pace sau ușurare interioară.

De fapt, soluție este la RENUNȚAREA LA NEVOIA DE A SCĂPA DE DORINȚA, în sine.

SĂ nu mă mai lupt cu dorința

DOAR SĂ SIMT DORINȚA cu totalitatea ființei mele.

Și să mă relaxez.

Să mă simt LEJERĂ și RELAXATĂ indiferent ce aleg să fac.

TOTUL ESTE DOAR UN JOC.

Nu este nevoie să luăm nimic atât de în serios.

Orice fac este bine. Orice fac este așa cum fac.

Mă amuz de mine de fiecare dată când mă trezesc că devin prea serioasă. Râd de mine cât de mult pot și mă amuz de păcălelile sociale sau cele personale.

De câte ori nu m-am auto-păcălit și am fost atât de credulă!

SIMȚUL UMORULUI mă salvează de la constipația mentală a seriozității.

Râsul meu este plin de compasiune, pentru că nu râd de ceva anume, ci râd de ironia tragi-comedii pe care o trăiesc.

SIMȚUL UMORULUI este declarația noastră de încredere în viață.

Când privim orice lucru cu detașare, chiar și atunci când continuăm să-l simțim la un nivel profund, începem să ne bucurăm cu adevărat de viață, așa cum este ea.

Bucurați-vă când vă treziți dimineața, vedeți soarele pe cer, auziți ciripitul păsărelelor afară și trageți aer adânc în piept. Mai aveți o zi pe pământ!

Bucurați-vă când vă îmbrățișați părinții, partenerii, copii, prietenii și pe toți cei care vă fac viața mai interesantă. Fără telenovela palpitantă în care jucați ca actor, scenarist și regizor, alături de toți ceilalți, existența ar fi realmente plictisitoare.

Chiar dacă ceilalți aleg să rămână în propriile lor telenovele, nu-i urmați și nu vă lăsați în voia seriozității lor (că veți păți la fel ca și cu dorințele – orice-ați face, tot nu iese bine!). Cu bucurați-vă de tot ceea ce este, așa cum este – ȘI ATÂT.

Bucurați-vă când mâncați o ”bunătate” care este dăunătoare pentru corpul fizic, dar tare liniștitoare și consolatoare pentru minte. Savurați-o din toată inima și relaxați-vă. Când învățați ce să faceți să contra-balansați efectele sale dăunătoare asupra corpului, nu mai contează devierile. Contează doar starea interioară.

Bucurați-vă de fructele verii, de aroma și gustul inegalabil al cireșelor, al caiselor și nectarinelor. Faceți-vă detoxifierea, cu dieta de fructe sau de cruditătăți.

Și dacă mai călcați ”pe lângă”, consumând o prăjitură, o plăcintă sau altă bunătate, savurați-o la maxim. Și apoi reveniți la dietă.

Bucurați-vă de orice greșeală faceți în programul zilnic și râdeți continuu de stângăciile voastre. Ați uitat să vă luați remediile, ați uitat să vă faceți exercițiile fizice, ați uitat să spălați rufele sau să duceți gunoiul? Amuzați-vă! Și apoi corectați greșelile.

Bucurați-vă de orice nu vă iese, de orice conflict în care sunteți prins. În timpul conflictului, reacționați cât de bine și de confortabil puteți, faceți față cum știți mai bine. Iar după ce se termină, după ce trece valulul, răsuflați adânc – uitați-vă în oglindă și spuneți-vă: A MAI TRECUT UN VALAM SUPRAVIEȚUIT! CE EXTRAORDINAR SUNT!

Bucurați-vă de VIAȚĂ.

Bucurați-vă de tot ce este în jurul vostru.

Bucurați-vă de țara în care vă aflați, de orașul în care locuiți, de facilitățile pe care le aveți la dispoziție, de oamenii cu care vă întâlniți, de animale, de flori, de insecte, de tot ce înseamnă JOCUL VIEȚII pe Pământ.

AVEȚI ÎNCREDERE ÎN VIAȚĂ.

Viața se manifestă prin noi și suntem doar pioni genetici în acest joc.

Lăsați-vă în voia vieții.

Să nu ne considerăm victime.

NU AVEM NEVOIE DE NICIUN AJUTOR – pentru că NU SUNTEM NEAJUTORAȚI.

La un nivel al ființei noastre, suntem ceea ce suntem.

Suntem oameni.

Și viața este așa cum este.

Acest nivel de acceptare declanșează în noi o stare de detașare și de lejeritate, cu care putem să înaintăm mult mai relaxați în viață.

O stare din care se naște BUCURIA DE A TRĂI.

Ce este trăirea normală a oamenilor.

Sărbătoarea Sânzienelor înseamnă Sărbătoarea Vieții – a vibrației JOCULUI și DANSULUI energiei vieții pe Pământ.

Să simțim cu toată ființa noastră energia magică a acestei perioade.

Să ne bucurăm de tot ce este, așa cum este.

Nu avem nimic de reparat, pentru că nu este nimic stricat.

Nu avem nimic de vindecat, pentru că nu este nimic bolnav.

Da, există durere și suferință, în anumite planuri ale existenței noastre.

Dar ele sunt valuri de lecții, prin care trecem pentru a ne antrena și întări puterile.

Având încredere în viață și bucurându-ne de tot ceea ce este, de momentul prezent din fiecare clipă magică, ne umplem corpul de lumină și transmitem în jurul nostru unda vieții.

Vă invit pe toți ca de sărbătoarea Sânzienelor, să fim bucurie, să fim lumină, să fim viață.

Să glumim, să ne amuzăm, să râdem de noi înșine și de marea glumă a vieții!

Cu iubire, tuturor,

Sorina

https://www.centrulnatura.ro/am-incredere-in-viata/

Ti-a placut articolul?

Comentarii