Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
01:34 18 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Cartea zilei „De ce iubim”, Diana Dobrița Bâlea

ro

19 Aug, 2015 00:00 2904 Marime text
Bun regăsit, dragi prieteni, la o nouă recomandare de lectură! Astăzi semnalăm apariția unui volum la editura Ex Ponto. Cartea se numește, simplu și sugestiv, „De ce iubim?” și este scrisă de Diana Dobrița Bâlea, romancieră din Dobrogea, născută la Gârliciu, în 1967. Autoarea a avut parte de experiența vieții în societatea italiană și, în cadrul lansării cărții la Târgul Gaudeamus Litoral 2015, și-a exprimat motivațiile scrierii acestei cărți. Autoarea ne spune: „Viața nu este un drum de câmpie, lesne de străbătut, ci un munte pe care trebuie să-l urcăm continuu. Cea care ne face urcușul mai ușor și mai frumos este iubirea. În absența iubirii, rămânem undeva la poalele muntelui, în abisurile ființei noastre, cu fricile și cu neputințele noastre. Consider că este greu, trist și nedrept să trăim fără iubire.” Volumul în discuţie a fost publicat într-o primă ediție în limba italiană („Perché amiamo?”, 2012), iar acum a fost publicat în limba română și are o puternică  dimensiune eseistică și o profundă trăire sentimentală. Personajelor create de Diana Bâlea le place enorm să dezbată cu semenii lor probleme precum fericirea, dragostea, solidaritatea celor pe care soarta i-a condus pe meleaguri străine, unde intenţionează să-şi amelioreze statutul material şi să-şi asigure o devenire spirituală cât mai decentă.

Fetele şi femeile românce ajunse badante (îngrijitoare de bătrâni) în Italia şi-au făcut obiceiul ca, în ziua lor liberă, să se adune într-un anumit loc botezat ad-hoc masa tăcerii şi să-şi spună păsurile şi frământările sufleteşti, deloc puţine, spre a şi le alina. Întrebarea esențială este, în cadrul acestui sindicat sufletesc, cea despre fericire şi, în cazul admiterii că această stare de echilibru şi de înseninare ar exista, cum se accede la ea? Sau ce e mai important într-o poveste de dragoste: să iubeşti sau să fii iubit(ă)? Ori dacă pot fi separate, fie şi metodologic, noţiunile de iubire şi fericire. O chestiune de tip existenţialist este cea a alegerii partenerului cu care să faci binom erotic, ca şi a momentului propice de a sparge crusta aşteptării şi de a te arunca în sarabanda faptelor şi întâmplărilor din care este alcătuit destinul. Sau: în ce fel se subordonează iubirile aşa-zis terestre celei faţă de Dumnezeu ori dacă nu cumva acestea două nu sunt decât faţete ale unuia şi aceluiaşi întreg care este viaţa noastră, într-o lume în care singurătatea şi disperarea pândesc la orice pas şi pe oricine?

Romanul are şi o reală dimensiune critică la adresa politicienilor care au adus ţara, prin nepriceperea lor şi prin pornirea sălbatică de a  se căpătui cu orice preţ, în colapsul în care se află şi la ora actuală. Cauzele pentru care românii cărora le-a ajuns cuţitul la os şi iau calea amară a străinătăţii sunt regăsite de autoare în proasta administrare a economiei naţionale de către cei ce după 1989 au ajuns să decidă destinele României şi n-au avut nici cea mai vagă intenţie de a se detaşa complet de comunism, fie el şi unul cu „faţă umană”. Mai mult decât atât „politicienii de carton” se fac vinovați de crima de distrugere a economiei României, fapt care a condus la exodul pe care românii l-au urmat post 1990. Este evocat, în paginile cărții, modul în care italienii află despre istoria neamului românesc, care a cunoscut deopotrivă gloria unor domnitori precum Ştefan cel Mare şi Sfânt ori Vlad Ţepeş, dar care a trăit mai bine de o jumătate de secol sub dictatura neagră şi sinistră a cuplului paranoic format din soţii Ceauşescu. E spulberat, cu acest prilej, mitul nefast al aşa-zişilor „decreţei”, copiii ce s-ar fi născut cu ura mamelor care nu-i doriseră, mit pus în circulaţie de un psiholog italian.
 
„Este o carte despre viața românilor care muncesc și trăiesc în Italia, despre bucuriile lor, mai puține, și despre suferințele acestora, mai multe. Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că, trăind printre italieni, mi-am dat seama că ei nu ne cunosc decât prin prisma muncilor umile pe care românii le fac în țara lor”, a declarat autoarea.

Într-un capitol al cărţii se vorbeşte de „sindromul Italia”, prin care se înţelege că italienii nu văd niciodată fragilitatea româncelor, sensibilitatea, orgoliul, civilizaţia şi cultura lor generală solidă însuşită în şcolile din România, şcoli care sunt, în esenţa lor, printre cele mai bune din Europa.  

Participanţii la dezbaterea cu care demarează naraţiunea ajung, departe de ţară fiind, să alcătuiască un consistent profil spiritual al poporului căruia îi aparţin şi care nu este doar unul care-şi acceptă cu seninătate mioritică toate vitregiile unei istorii fataliste prin definiţie, ci şi  unul care începe să-şi ridice fruntea din ţărână.
 
Muncile deloc uşoare în străinătate ale românilor stau sub semnul sacrificiului. Ei sunt întotdeauna mai prost remuneraţi decât localnicii. Un sacrificiu fac şi cei rămaşi acasă. Ei duc lipsă de afecţiunea zilnică a celor plecaţi să-şi vadă împlinite nişte visuri, altfel, destul de domestice şi de îndreptăţite, şi nu o singură dată recurg la gestul disperat al sinuciderii. Se distrug iubiri, se destramă cupluri, copiii îşi abandonează studiile şi-şi caută refugiul în consumul de droguri şi de alcool. Cum sunt văzuţi românii de către italieni şi dacă această viziune este întotdeauna justă sau obiectivă e o altă întrebare la care romanul încearcă să dea răspuns sine ira et studio, ba chiar dintr-o perspectivă patriotică. Românii nu trebuie judecaţi în bloc doar ca hoţi, cerşetori, criminali, traficanţi de carne vie de cea mai joasă speţă.

Prin analogie, se elaborează şi profilul spiritual al italienilor în general şi al sicilienilor în special. Diana Dobrița Bâlea reușește să surprindă aspecte extrem de acute și de actuale din societatea românească în acest roman-dezbatere, care este încadrat de numeroase povestiri în ramă, precum cea scrisă de Elena şi citită la întrunirea de la masa tăcerii, o incursiune psihologică în propriul eu abisal. Confesarea devine un modus vivendi, precum amintirile bătrânei italience căreia Laura îi este badantă. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit. Alte personaje au deosebita plăcere de a recita poeme româneşti în original, cum face studentul Andrea, care are o preferinţă specială pentru Nichita Stănescu sau Octavian Paler.
 
Personajul în care autoarea şi-a proiectat trăirile şi în care îşi fructifică propria traiectorie biografică este Laura. Viaţa protagonistei se compune, practic din două singurătăţi: cea trăită alături de fostul soţ, în România, o singurătate în doi, cum ar spune existenţialiştii,  şi cea din Sicilia, în compania unei bătrâne diabetice şi aproape oarbe. Printre românii descinşi în zona siciliană, Laura trece drept o „mamă a răniţilor”. Ea le ajută, găzduindu-le la nevoie, pe cele ajunse în stradă deoarece n-au mai suportat umilințele și tratamentele inumane. Un sfat şi o vorbă de alinare pot fi oricând găsite la ea.

Laura Matei, care se ghidează după principiul că lupta pentru fericire nu trebuie niciodată abandonată, este un personaj cu totul luminos, purificat prin suferinţă şi printr-un altruism ieşit din comun, o adevărată Cenuşăreasă pe care destinul va şti să o răsplătească în chip strălucit. Cristian Marinescu va fi pus să aleagă între iubirea pentru conaţionala lui şi cea pentru Dumnezeu.

Dilematic ca un personaj de tragedie clasică - şi nu e deloc singurul de acest fel în economia cărţii -, Cristian, propovăduitor fervent al doctrinei creștine, va opta, în final, pentru chemarea sa mistică şi-i va lăsa Laurei o avere colosală, cu condiţia ca frumoasa badantă să se întoarcă în ţară, să se căsătorească şi să aducă pe lume măcar un copil. Prinţul din această tulburătoare poveste de viaţă se va întrupa în avocatul Andrei Pascu, cel care se va ocupa de problema donaţiei ce-i va schimba soarta frumoasei şi nu mai puţin inteligentei  protagoniste. Laura şi-a trăit şi ea cu efervescenţă şi ardoare dilemele ei, având de ales între infirmierul Roberto, chemat s-o vindece pe bătrâna siciliancă, şi Cristian, dăruindu-se cu frenezie atât unuia cât şi celuilalt şi sfârşind prin a da, vremelnic, câştig de cauză celui de-al doilea. Dincolo de aceste personaje descrise cu mare rafinament, regăsim multiple amănunte din societatea italiană. Autoarea descrie cum italienii au învăţat limba română şi se iniţiază în cultura românească de dragul vreunei românce pe care vor s-o cucerească. Ca roman de acţiune, „De ce iubim?” se compune din alternarea mai multor poveşti de dragoste, tatonante sau sinuoase, împlinite sau întrerupte brutal. Aspecte sociale, culturale, sentimentale, istorice, expuse cu o acribică articulare a temelor supuse analizei, surprind cititorul. Cartea scrisă de Diana Bâlea poate fi comparată cu o saga de familie, o saga compusă din marea familie a românilor aflați în suferință materială care au părăsit țara într-o disperare teribilă.

Cu toate aceste suferințe, acești oameni nu s-au abrutizat, au regăsit sentimentele pentru a iubi și a simți frumos, dincolo de suferințele vieții duse printre străini. Când am citit această carte, am avut în minte suferințele românilor plecați la muncă în străinătate și disperarea lor, dorința de a se realiza material, dar și sinceritatea sentimentelor lor. 
 
Ion Roșioru, cel care a scris prefața cărții, ne spune că: „Romanul se termină aşa cum a început, adică cu o discuţie la masa tăcerii, i se potriveşte mai mult decât altor scrieri etichetabile ca autenticiste, că nu degeaba a fost scris în Italia, epitetul de neoverist. E o carte inspirată de o aşa-zisă expérience vécue, armonios conjugată cu o exprimare alertă, esenţializată, în naraţiunea fluentă şi coerentă inserându-se zeci de portrete şi de descrieri care ating nu o dată frumuseţea şi tensiunea poemelor în proza de bună factură. Paradigma romanului feminist va fi mai bogată cu un titlu de care ar fi totalmente nedrept să se facă abstracţie”. Prin urmare, Diana Dobriţa Bâlea reușește să scrie un roman de analiză profundă despre condiția umană a femeii zilelor noastre și despre o societate care este supusă brutal regulilor pe care le presupune fenomenul globalizării. Recomandăm acest volum de excepție, o pagină de literatură cu adevărat autentică.
 
Lectură plăcută!
 
Titlu: „De ce iubim?”
Autor: Diana Dobrița Bâlea
Editura: Ex Ponto
Locul şi anul apariţiei: Constanța, 2015.

Ti-a placut articolul?

Comentarii