#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (VII)

Organizare şi exploatare portuară (1945-1955). Rostul unui port este acela de a servi cât mai bine activităţile de încărcare, descărcare manipulare şi depozitare a mărfurilor. Un port este o gară de mărfuri, care trebuie să asigure în permanenţă cele mai bune condiţii pentru ca mărfurile să zăbovească cât mai puţin pe teritoriul său şi să le fie păstrată cu mare atenţie integritatea. De aceea organizarea activităţii portuare este un proces dificil care depinde de foarte mulţi factori şi care poate fi oricând îmbunătăţită.
 
Organizarea administrativă a portului Constanţa a cunoscut câteva modificări importante în perioada la care ne referim, dată fiind situaţia nouă creată de impunerea regimului comunist şi ocupaţia sovietică. Principalele instituţii din portul Constanţa la sfârşitul anului 1945 erau: Direcţia Porturilor Maritime, Căpitănia Portului, Comisia de Armistiţiu şi Şantierul Naval; mai activau în port şi Administraţia Vamală, Compania de Grăniceri, Staţia C.F.R. Port, Staţia de Petrol C.F.R. şi Oficiul Livrări Petrol. Acestora li se adăugau întreprinderile şi agenţiile de exploatare portuară, pe primul loc situându-se Sovromtransport¹.
 
Din Decretul - Lege pentru organizarea Administraţiei Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă (P.C.A.) semnat de Gheoghe Gheorghiu-Dej în calitatea sa de ministru al Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice pe 24 mai 1946, rezultă atribuţiile D.P.M. ca unitate ce reprezenta Administraţia P.C.A. în teritoriu². Conform legii din `46, D.P.M. se ocupa de „construcţia, întreţinerea şi exploatarea porturilor maritime, precum şi a semnalizărilor necesare navigaţiei pe Marea Neagră, până la gurile Dunării“³.
 
Alături de D.P.M, o altă instituţie cu rol important în reglementarea activităţii portului Constanţa era Căpitănia, ale cărei atribuţii se concentrau în jurul păstrării ordinii pe teritoriul portului şi în apele litoralului maritim şi asigurării siguranţei navigaţiei⁴. Atribuţiile Căpităniei au fost limitate puternic de către Comisia Aliată de Control, care împiedica instituţia românească să controleze cifrele de afaceri ale agenţiilor ce activau în port⁵.
 
Tot Administraţiei P.C.A. îi era subordonată şi Direcţia Construcţiilor Navale, care se ocupa de „studierea, proiectarea şi construcţia vaselor comerciale, - fluviale şi maritime – programate de Stat (...)“⁶. Ca atare, exploatarea Şantierelor Navale şi organizarea activităţilor lor reprezentau o altă atribuţie a Administraţiei P.C.A, cu precizarea că, începând cu data de 19 iulie 1945, S.N.C. a fost închiriat de către Sovromtransport⁷.
 
Confiscarea flotei comerciale de către armata sovietică şi apoi înfiinţarea Societăţii Sovieto-Române de Navigaţie au lăsat Serviciul Maritim Român cu doar două nave comerciale - „Ardeal“ şi „Transilvania“⁸. Existenţa S.M.R.-ului nu se mai justifica, dar ea era prevăzută încă în legea din 1946 sub forma Direcţiei Navigaţiei Maritime Române „care are în sarcina sa administrarea şi exploatarea vaselor, proprietatea Statului, destinate transportului de mărfuri şi călători pe mare”⁹. Pe 18 martie 1948 însă, S.M.R. era desfiinţat prin ordinul guvernului nr.259¹⁰.          
 
Semnarea „Acordului privind livrările reciproce de mărfuri dintre România şi U.R.S.S.“ pe 8 mai 1945 a creat cadrul legal pentru înfiinţarea celor 16 societăţi mixte sovieto-române¹¹. La scurtă vreme, pe 19 iulie 1945, România încheia cu Uniunea Sovietică Convenţia pentru înfiinţarea Societăţii de Navigaţie Sovieto-Română care urma să se ocupe de exploatarea navigaţiei pe Dunăre şi Mare.¹² Partea corespunzătoare participării U.R.S.S. la constituirea sovrom-urilor era constituită din „prăzile de război“ cedate Rusiei sovietice în totalitate la Conferinţa de la Potsdam de către Marea Britanie şi S.U.A¹³. „Sovromtransport a închiriat toate porturile româneşti şi a obţinut dreptul de proprietate deplină asupra tuturor instalaţiilor portuare, docurilor, macaralelor, a şantierelor de construcţii navale (...)“ care erau proprietatea statului român¹⁴.
 
În portul Constanţa, Sovromtransport a ocupat jumătate din gara maritimă, 13 dane (11-17, 23-25, 38A şi 38B)¹⁵, silozuri şi magazii pentru depozitarea mărfurilor¹⁶. „Urmărirea şi executarea drepturilor şi obligaţiunilor Statului, ce decurg din Convenţia pentru înfiinţarea Societăţii Sovieto-Române de Navigaţie“, erau atribuţiile Administraţiei P.C.A¹⁷. Tot statul român era silit să participe şi cu navele maritime şi fluviale care i-au aparţinut iniţial. Şi în ciuda faptului că Uniunea Sovietică participa cu mai puţin de 5% din bunurile Sovromtransport, ea era deţinătoarea celor 51,2% din acţiunile societăţii¹⁸. Cu puţin înainte de începutul Conferinţei de la Potsdam, preşedintele Truman primea un raport în care era subliniat faptul că încheierea acordului de la 8 mai 1945 însemna orientarea întregului surplus economic al României către Rusia sovietică¹⁹. Activitatea celor 31 de agenţii care au mai funcţionat în portul Constanţa între anii 1945-1947 a fost şi ea subordonată Sovromtranport-ului²⁰.
 
„Experienţa sovromurilor a fost apăsătoare, aspră, amară (subl.txt.)“, constată pe bună dreptate Paul Niculescu Mizil, şi a luat sfârşit abia în octombrie 1954²¹. La începutul anului următor se înfiinţa Întreprinderea de Navigaţie Maritimă şi Fluvială - Navrom prin H.C.M. nr. 368 din februarie 1955, întreprindere care prelua în subordine ce mai rămăsese din flota comercială românească²².
 
Despre prof. Ana Dordea Petre
 
Absolventă a Universității „Ovidius“, Facultatea de Istorie (2001) - licențiată în istorie, specializarea „Istorie veche“. În anul 2006 a finalizat cea de-a doua facultate de litere, are un master în specializarea „Dunăre - Marea Neagră - Axă a istoriei și civilizației europene în perioadele modernă și contemporană“ și unul în specializarea „Românistică“. 
Doctorat în domeniul Istorie, cu tema „Portul Constanța între război și revoluție (1945-1989)“.
Din 1 septembrie 2001 - profesor la Școala Gimnazială nr. 1 Cuza Vodă, județul Constanța. Coordonator al Comisiei Uman.
Membru al C.E.A.C, al Comisiei pentru Prevenirea și Combaterea Absenteismului. 
Referințe - prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța. 
Participări la manifestări științifice și activitate publicistică: „Portul Constanța între război și revoluție“ (1944-1989), studiu publicat în „Orizonturi istoriografice”, an I, nr. 1, 2010, pp.30-44. „Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957)“, studiu publicat în „Orizonturi istoriografice”, An II, nr.1, 2011, pp.258-284. „Elemente privind organizarea și exploatarea portului Constanța în ultimele două decenii ale regimului comunist“, studiu publicat în „Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom XVIII, 2015. „Portul Constanța: organizare și exploatare între anii 1945-1957“, studiu publicat în volumul omagial „Profesor universitar dr. Valentin Ciorbea la 70 de ani. O viață în siajul muzei Clio“, Editura Etnologică, 2016. 
 
Citește și: 
 
Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (I)
                               
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (II)
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (III)​ 
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (IV)
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (V)
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (VI)
 

---

¹  Ibidem, dosar 201/1946, f.21; Vasile Bâtlan, op.cit, p.169; în portul Constanţa mai activau următoarele întreprinderi şi agenţii: agenţia „Marea Neagră”, firma Ako – cherestea, Raneta – pentru Comisia de Armistiţiu şi societăţile:„Româno-Americană”, „Steaua Română”, „Unirea”, „Prahova”, „Columbia”, „Concordia”, „Creditul Minier” şi „Energia”
²  Decret – Lege pentru organizarea Administraţiei Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă, Bucureşti, Imprimeria Centrală, 1946, p.4
³  Ibidem
⁴  Valentin Ciorbea, Portul Constanţa 1896..., p.150
⁵  Idem, Carmen Atanasiu, Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie modernă. 1895-1995, Constanţa, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, 1995, p.180
⁶  Decret..., p.5
⁷ Carmen Atanasiu, Andreea Atanasiu, Mariana Cojoc, Navigaţie şi...politică, Constanţa, Editura Muntenia&Leda, 2001, p.117
⁸  Idem, Valentin Ciorbea, op.cit, p.178
⁹  Decret..., p.5
¹⁰  Mihai Lupu op.cit, p.115
¹¹  C. Atanasiu, A.Atanasiu, M.Cojoc, op.cit, p.114
¹²  Ibidem, p.115
¹³  Lavinia Betea, Convorbiri neterminate. Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Iaşi, Editura Polirom, 2001, p.83
¹⁴  Reuben H. Markham, op.cit, p.394
¹⁵  Vasile Bâtlan, op.cit, p.168
¹⁶  Marian Cojoc, Evoluţia..., p.194
¹⁷  Decret..., p.3
¹⁸  Ibidem
¹⁹  Apud Gheorghe Onişoru, op.cit, p.48
²⁰  Marian Cojoc, Evoluţia...,p.195; V. Bâtlan, op.cit, p.168
²¹  Paul Niculescu Mizil, op.cit, p.200
²²  Valentin Ciorbea, Carmen Atanasiu, Flota..., p.180