Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:44 17 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Oceanograful Dobrogei. 140 de ani de la nașterea lui Ioan Borcea

ro

13 Jan, 2019 10:27 352 Marime text

Ioan Borcea s-a născut la 13 ianuarie 1879 în comuna Buhoci, județul Bacău, și a murit în data de 30 iulie 1936, la Agigea, județul Constanța. C. Motaș scria despre oceanograful Dobrogei: „Borcea a fost un profesor excelent care a susținut catedra aproape un sfert de secol și un savant de primul rang care a desfășurat o activitate științifică dintre cele mai vii în aproape toate ramurile zoologiei teoretice și aplicate. Cele aproximativ 100 de lucrări valoroase publicate în străinătate sunt o strălucită mărturie”.
 
S-a remarcat ca un bun zoolog român, specialist al faunei Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine. Ioan Borcea a fost și membru corespondent al Academiei Române, dar și fondatorul oceanografiei românești și al Stațiunii de Cercetări Maritime din Agigea.
 
În privința studiilor, zoologul a început cursurile liceale la Liceul Național din Iași și le-a absolvit ca șef de promoție la Liceul Internat. A urmat Facultatea de Științe - Secția de Științe Naturale a Universității din Iași. După ce, în 1900, devine licențiat în științele naturii, Ioan Borcea va ocupa un post de profesor la Catedra de Morfologie animală a lui Paul Bujor.
 
În anul 1906 a devenit preparator, apoi conferențiar și profesor la Universitatea din Iași, între anii 1912 și 1936. Studiile le-a continuat în Franța, fiind bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, la Universitatea Sorbona din Paris, obținând licența și doctoratul - cu tema  „Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches”.
 
Oceanograful a fost membru corespondent al Academiei Române în anul 1919 și membru fondator al Academiei de Științe din România în anul 1935, dar și al unor societăți de științe din țară și străinătate. De asemenea, a fost director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași între anii 1912 și 1936, decan al Facultății de Științe a Universității din Iași și fondator, în 1926, al Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea, al cărei director a fost zece ani. A mai fost și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, dar și ministru ad-interim la Comerț.
 
În anul 1936 a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Montpellier, Franța. De asemenea, a fost și demnitar al Lojii Dimitrie Cantemir din Iași, pe care a și reprezentat-o la ședința solemnă de la Iași a Francmasoneriei Române Unite. Casa memorială „Ion Borcea” se află în comuna Racova din județul Bacău.
 
Una dintre cele mai importante realizări ale sale pentru  Dobrogea este inaugurarea primei stațiuni zoologice marine din România, care se află la aproape 20 de km de Constanța. Toți acești ani în care Stațiunea Biologică Marină „Prof. Dr. Ioan Borcea” din Agigea (care aparține Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași) a fost vizitată pentru a putea fi descoperite materialele adunate de I. Borcea au stat la baza elaborării unor lucrări de specialitate din toate domeniile oceanografiei.
 
În cuprinsul volumului colectiv „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească” se regăsește și un amplu material scris de Ioan Borcea, intitulat „Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei”, din care redăm un fragment reprezentativ:

„Prin faptul că Marea Neagră, în total sau pe anumite regiuni, prezintă o salinitate redusă, constatăm interes din două puncte de vedere:
a. Persistența de forme zise de tip caspic și care ne arată deasemenea vechea legătură a Mării Negre cu Marea Caspică, pe când aceste mări făceau împreună un mare basin deosebit și izolat de Mediterana (basinul ponto-caspico-aralian). Multe din aceste forme sunt cantonate la gurile fluviilor, în limane și au pătruns și s-au adaptat chiar complet la apă dulce (polipul: Cordylophora, moluște Dreissensia, Adacna, Monodacna, Crustacee, Myside, pești ca Sygnatus Agassizi, Gobiide, etc);

b. Fauna cea mai numeroasă e de tip mediteran, venită după intrarea în comunicație a Mării Negre, prin Bosfor și Dardanele, cu Arhipelagul și izolarea ei de Caspica. Această faună însăș e de tip euryhalin și euryterm (adică forme ce pot suporta importante variații de salinitate și temperatură); această faună ea însăș în regiunile noastre dobrogene prezintă forme de penetrațiune în apele dulci: Balanus improvises, Palaemon, Carcinus, etc;

c. În legătură apoi cu climatul continental și iarna riguroasă vom găsi, alături de forme tipice mediteraneene și forme cu afinitate nordică, ex foc Monachus și moluscul Modiola phaseolina.

Întrucât, dacă fauna Mării Negre e relativ săracă, lipsită de forme abisale și de reprezentanți tipici stenohalini și stenotermi, ca Echinodermele, Tunicierele, nu e mai puțin adevărat că această faună, așa cum este, prezintă interes din puncte de vedere deosebite și prezintă asociații după regiuni și condiții deosebite”.
 
Articolul poate fi citit integral accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.
 
Imaginea reprezintă o ilustrație din lucrarea „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească”.

Ti-a placut articolul?

Comentarii