Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:26 13 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogeaetnică Repere și somități. Haralambie Teodoru. Un om al cărui destin se identifică cu Dobrogea

ro

07 Dec, 2018 00:00 427 Marime text
Haralambie Teodoru a trăit între anii 1905 și 2004. Acesta s-a născut la 1 iulie 1905 în comuna Scărișoara, județul Olt, într-o familia numeroasă, cu opt copii. Chiar dacă părinții săi aveau multe guri de hrănit, aceștia erau o familie înstărită, foarte credincioasă și harnică.
 
Haralambie Teodoru face școala primară și gimnazială la Caracal, pentru ca mai apoi să se înscrie la cursurile liceului „Ioniță Asan” tot din aceeași localitate. Deși părinții săi l-au sfătuit să se îndrepte spre cariera de preot, chemarea sa a fost alta. Și-a dorit să fie medic, astfel el se înscrie la Facultatea de medicină din București, obținând și un doctorat în medicină, la specializarea chirurgie. Titlul tezei sale de doctorat a fost „Contribuția la studiul paratiroidelor”, o lucrare de 70 de pagini extrem de apreciată de profesorii săi de la acea vreme.



Activitatea sa începe brusc, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial unde este mobilizat chirurg la Spitalul Corpului VI Armată, cu gradul de sublocotenent. Pentru activitatea desfășurată în cadrul serviciului militar, a fost decorat cu ordinele „Meritul sanitar clasa I” și „Crucea Regina Maria”, primind gradul de colonel.
 
Haralambie Teodoru a fost de-a lungul timpului medic, apoi medic șef în cadrul Prefecturii Poliției Capitalei, medic șef în cadrul Eforiei Spitalelor Civile, Serviciul chirurgical de consultații și tratamente ambulatorii ale Spitalului Colentin și medic în cadrul Președinției Consiliului de Miniștri.
În anul 1949, a fost detașat medic de șantier la Canalul Dunăre- Marea Neagră, în sectorul deținuților politici, acolo unde rămâne timp de șapte luni.
 
Ceea ce îl leagă pe el de Medgidia este faptul că va fi numit director și șef Serviciu chirurgie generală în cadrul Spitalului Medgidia. În anul 1968 se va pensiona, apoi va participa la numeroase simpozioane pe teme de medicină, istorie și religie. În ultimii ani de viață Haralambie Teodoru s-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu, având chiar și o corespondență cu suveranul pontif Ioan Paul al II-lea și a contribuit la construcția mai multor edificii precum „Fântâna Eroilor Patriei”, „Crucea uitaților” din curtea Bisericii ortodoxe „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia. Pentru aceste fapte Haralambie Teodoru a fost considerat „ctitor de biserici”.
 
Acest om s-a dedicat medicinei, ajutând la construirea Spitalului nou din Medgidia, dar și a Școlii de surori medicale și oficianți sanitari.
 
Remarcându-se ca fiind un iubitor al istoriei și al religiei, scrie două lucrări cu abordări extrem de diferite și de interesante. „Contribuția românilor la cultura și civilizația rușilor” și „Neamuri și destine”.
 
Continuând, se poate spune despre Haralambie Teodoru că destinul lui nu era în Medgidia, dar că așa l-a adus soarta, aici, unde a fost extrem de apreciat de toți cei care l-au cunoscut. Iar recunoștința pe care Medgidia i-o poartă s-a arătat și prin faptul că în 1999 a fost declarat cetățean de onoare al orașului.
  
Sursa text si foto: Lucrarea „Personalităţi marcante ale Medgidiei”, autor Adrian Ilie. 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii