Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:05 16 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogeaetnică Mesajul de mulțumire al fiicelor istoricului Mihai Irimia

ro

24 Nov, 2018 00:00 151 Marime text
Prezentă la eveniment, fiica cea mică a istoricului Mihai Irimia, Monica Irimia, profesor de istorie la Școala Gimnazială din Nisipari, a mulțumit ziarului ZIUA de Constanța pentru readucerea în atenția contemporanilor a memoriei tatălui său, dar și Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța pentru sprijinul oferit familiei.
 
Fiica cea mare, stabilită în Olanda, a transmis următorul mesaj:
„De la 2.500 km, dar cu gândul și sufletul aproape, am vrea să vă mulțumim, eu și familia mea româno-olandeză, pentru acest demers. El ne emoționează și ne bucură, mai ales pentru cei care vor beneficia de efortul dvs și al publicației ZIUA de Constanța de a face cunoscută munca de decenii a unor profesioniști de a descoperi, descifra și valorifica științific comorile Dobrogei. 
Tata a fost un om extrem de modest, profesionist și perfecționist, cu un simț enorm al datoriei, elocvent, dar fără prețiozități gratuite, exigent cu ceilalți, dar chiar mai mult cu sine însuși, incapabil de ranchiună. Nu a căutat funcțiile, ele l-au găsit pe el. Cel mai mult l-au bucurat, profesional, campaniile arheologice și activitatea cu studenții. Îi plăcea să descopere/constate în aceștia, ca și în (tinerii) colegi de la muzeu, același interes pentru istorie și arheologie. Dar pasiunile lui depășeau domeniul istoric, Mihai Irimia citea multă literatură, poezie, asculta muzică, mergea cu noi la concerte, operă și teatru, mai ales în anii noștri formativi și pot spune că acestea ne-au îmbogățit copilăria și adolescența. 
 
Mihai Irimia era cald și empatic, generos și loial, cu noi, familia lui, soția, fiicele, ginerele și nepoții lui, cu familia extinsă, cu prietenii, cu colegii.
 
Răbdarea îl mai părăsea din când în cînd, dar aceasta cel mai adesea pentru că nu avea timp de pierdut cu nimicuri, prostie și mediocritate. În cele din urmă timpul nu a mai avut răbdare cu el, așa că acum putem vorbi de tata numai la timpul trecut, deși spiritul lui ne însoțește permanent, și el trăiește în sufletul nostru, în memoria noastră, ca și prin nepoții lui, Lucas, Anna și Elisabeth. 
 
Vă mulțumim dvs., ZIUA de Constanța, colegilor de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, prof. univ. dr. Tahsin Gemil, dr. Livia Buzoianu, dr. Maria Bărbulescu, dr. Stoica Lascu, dr. Irina Sodoleanu și familiei Rădulescu, ca și celor pe care nu i-am menționat, dar nu i-am uitat.
 
Cu recunoștință, 
Anca Irimia Wildschut și familia”
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii