Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:42 25 04 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Universitarul Dumitru Dinu - „Garabet Kumbetlian a fost unul dintre profesorii care au iniţiat conducerea de doctorate în UMC“ (document)

ro

18 Mar, 2019 00:00 672 Marime text
Motto: „Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă.
Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)

 

Pentru profesorul Garabet Kumbetlian, Universitatea Maritimă din Constanţa a reprezentat un nou început, la vârsta de 54 de ani, odată cu plecarea, în 1990, din Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. A fost primul director al Centrului de cercetări în inginerie mecanică navală, înfiinţat în anul 2002, pe care ulterior l-a condus prof. univ. dr. ing. Dumitru Dinu (vezi CV în secţiunea Documente), care a fost rector în perioada 1993-2004, interval în care a colaborat îndeaproape cu cel pe care ZIUA de Constanţa îl omagiază reeditându-i cartea „Amintiri şi povestiri”.
 
„De fapt, profesorul Garabet Kumbetlian a fost participant la toate fazele evoluţiei Universităţii Maritime din Constanţa, pe care eu le-aş clasifica în felul următor: faza de existenţă, de identitate şi de relevanţă.
Referindu-ne la existenţa Universităţii Maritime din Constanţa, el a participat ca profesor la înfiinţarea acestei universităţi. Mergând mai departe, noi am avut o serie întreagă de probleme privind existenţa acestei instituţii, deoarece se dorea ca să revenim la vechea formă, adică în structura Academiei Navale. Și dânsul, alături de conducerea Universităţii şi de alţi profesori, a militat, ca să zic aşa, reuşind până la urmă să rămânem instituţie de sine stătătoare şi să ne dezvoltăm în continuare.
 
La ora actuală, Universitatea Maritimă pregăteşte ofiţeri şi ingineri pentru domeniul civil, cum de altfel se întâmplă în majoritatea statelor lumii.
 
Cea de-a doua fază, aceea de identitate, prin care se înţelege specificul ei, destul de greu acceptat de către universităţile clasice, întrucât noi pregătim şi ofiţeri şi ingineri.Ca atare, trebuia să răspundem atât cerinţelor Ministerului Educaţiei, cât şi celor ale Organizaţiei Maritime Mondiale, pentru a avea brevete internaţionale. Și atunci era destul de greu să faci un program de studiu care să răspundă tuturor acestor cerinţe.
 
În 2000 am devenit Universitatea Maritimă din Constanţa. În 2001 am devenit instituţie organizatoare de studii de doctorat, având patru conducători de doctorate: prof. Garabet Kumbetlian, prof. Nicolae Buzbuchi, eu şi prof. Titi Turcoi.
 
Deci profesorul Kumbetlian a fost între profesorii care au iniţiat conducerea de doctorate în universitate. La început, în 1990, erau numai doi profesori universitari: Kumbetlian şi doamna prof. Jurianu.
 
Cea de-a treia fază, de relevanţă, după ce am înfiinţat studii de doctorat, centre de cercetări, dotări materiale, colaborări cu instituţii de prestigiu. De la înfiinţarea şi participarea ca membrii fondatori la Asociaţia internaţională a Universităţilor de Marină am ajuns, în final, ca rectorul să prezideze această asociaţie.
 
Și în această a treia fază, profesorul Kumbetlian şi-a adus contribuţia prin lucrările sale, prin activitatea de conducere, pentru că a fost şi directorul Centrului de cercetări pentru inginerie mecanică navală şi şeful catedrei de tehnică generală şi, după aceea, de inginerie mecanică.
 
Am colaborat foarte bine cu dânsul în această perioadă de 11 ani, colaborare continuată şi cu noul rector. Apoi a ieşit la pensie. Era un om deosebit, o reală plăcere să vorbeşti cu dânsul, din câte ştiu a avut preocupări în domeniul istoriei ştiinţei, cânta la vioară, cunoştea foarte bine limba germană, ceea ce este foarte rar, când noi toţi vorbim engleza şi franceza. Am participat alături de dânsul în comisii de doctorat şi am primit sprijin în calitate de rector, dar şi de cadru didactic. Mai ales că în 1990 eram relativ tânăr, venit din cercetarea ştiinţifică, de la Institutul Grigore Antipa”.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii