Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
10:42 19 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea România ar fi fost „ciungă“ fără polul său maritim. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

ro

20 May, 2019 00:00 3303 Marime text

În urmă cu opt decenii, profesorul universitar dobrogean Constantin Brătescu (30 septembrie 1882, Câşle, azi Mineri, Tulcea - 23 octombrie 1945, Bucureşti) susţinea, la Societatea Regală Română de Geografie, o interesantă conferinţă cu titlul „Dobrogea Regelui Carol I şi colonizările dobrogene”, în care aducea argumente asupra „valurilor” istorice care au influenţat definirea populaţiei în Dobrogea, cuvântare extrem de documentată pe care o puteţi citi integral în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa în revista „Analele Dobrogei” (nr. 3 1938).
 

 
Folosind mărturii aparţinând geografului arab Ibn Batutah (1304-1377), cronicarului Jan Dlugosz (1415-1480), Donado Da Lezze (autorul celebrei „Historia turchesca 1300-1514), botanistul F. Ritter (1898-1989), medicul C. Allard, ieromonahul Partenie, dar mai ales ale istoricului Nicolae Iorga (5 iunie 1871, Botoşani - 27 noiembrie 1940, Strejnicu, Prahova), reputatul Brătescu defineşte zbuciumul populaţiilor româneşti, chiar de la începutul secolului XIV, în vederea colonizării a ceea ce sugestiv denumea Regele Carol I „plămânul României”.
 

„Ce era Dobrogea Regelui Carol I la încorporarea sa în 1878? Un teritoriu pustiit şi răvăşit de lunga serie de războaie ruso-turce, începând din a doua jumătate a sec. XVIII până la finele sec. XIX. Un teritoriu cu o populaţie rară de 7-8 locuitori pe kilometru pătrat, cu sate mici şi mizerabile, cu oraşe neînsemnate, ruinate şi de aspect oriental rural, şi cu o sărăcie întinsă peste tot. Un teritoriu cu o majoritate absolută turcească şi cu o minoritate românească, care se situa numericeşte pe primul plan fată de celelalte minorităţi creştine.
 
În fine, un teritoriu în care cultura şi civilizaţia nu-şi răspândiseră binefacerile lor. Ce a devenit Dobrogea Veche în lunga Domnie a Marelui Comandant dela Plevna, a gloriosului înfăptuitor al independenţei, regalităţii şi întregirii ţârii până la Marea Neagră? Fără exagerare şi în limitele adevărului: o ţară înfloritoare din toate punctele de vedere.
Trei probleme mari se puneau Regelui şi poporului său în această provincie părăginită: problema economică, cea culturală şi problema consolidării stăpânirii româneşti între Dunăre şi Mare prin colonizare cu element românesc.
Primele două probleme au fost realizate în Dobrogea Veche cu deplin succes. Am trăit şi am văzut cu ochii noştri, an de an, şi înflorirea economică şi înflorirea culturală.
 
E destul să pomenesc numai măreţul pod de la Cernavoda, portul Constanţa, cele trei canale care, legând fluviul Dunărea şi lagunele Mării, au înviorat pescăriile statului, opere cu care s' ar putea mândri Italia unui Mussolini, căile ferate şi şoselele, bisericile săteşti monumentale ca nişte catedrale, şcolile de diferite grade răspândite în tot cuprinsul provinciei, începuturile unei flote comerciale şi de război şi multe alte binefaceri, care toate au ridicat Dobrogea la un nivel necunoscut până atunci în tot cursul istoriei sale şi au făcut să fie râvnită şi mai mult. Singură, problema graniţei şi a asanării ei prin colonizări, dacă nu şi printr-o linie Maginot, a rămas ca o moştenire în grija generaţiei următoare.
 
Dacă ne-am întreba: care este problema cea mai urgentă şi mai vitală în momentul de faţă în Dobrogea, am răspunde fără şovăire: colonizarea Cadrilaterului cu Români! De ea depinde în bună măsură liniştea şi progresul nostru în viitor. Căci, dacă Dobrogea şi, în special, exponentul ei, portul Constanţa, fără hinter: landul bogat de peste Dunăre, cade în lâncezeală şi devine, în mâna unui stat vecin, o simplă provincie laterală sau un drum, în schimb şi România întregită, fără Dobrogea, se resimte numai de cât atât în viaţa ei economică cât şi în cea politică şi strategică; şi, dacă ne-am convins, în adevăr, că ţara noastră are doi poli antropogeografici, dintre cari unul e în Transilvania - polul continental, iar celălalt e în Dobrogea - polul maritim - şi că fără hinterlandul muntos şi fără faţada maritimă, orice formaţie politică la Dunărea de jos e ciungă, atunci asanarea graniţei meridionale devine, pentru orice bun Român un imperativ categoric. Să nu uităm! Să fim şi colonizatori! Ne-o strigă patrioţii şi cărturarii acestei ţări, dar ne-o comandă de dincolo de mormânt şi umbra marelui Rege Carol I, care ne cere ca moştenirea ce ne-a lăsat-o să o desăvârşim, spre mai marea glorie a Dinastiei Sale”.

 
Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustrație din cartea „Tomi-Constanța“, pe care o puteți citi accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța


Citește și:


Constantin I. Brătescu, întemeietorul „Analelor Dobrogei”, supranumit și „geograful Dobrogei”
 
#citeşteDobrogea „O faptă culturală neobişnuită”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeșteDobrogea „Coasta de răsărit a Constanței”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 2, 1919

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 1, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 2, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 3, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 4, 1920

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 1, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 4, 1921

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 1, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 2, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 3, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 4, 1922

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 2, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 3, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 4, 1923

Analele Dobrogei, anii 5 și 6, 1924 și 1925

Analele Dobrogei, anul 7, 1926

Analele Dobrogei, anul 8, 1927

Analele Dobrogei, anul 9, volumul II, 1928

Analele Dobrogei, anul 10, fasciculele 1-12, 1929

Analele Dobrogei, anul 11, fasciculele 1-12, 1930

Analele Dobrogei, anul 12, fasciculele 1-12, 1931

Analele Dobrogei, anul 13-14, 1932-1933

Analele Dobrogei, anul 15, 1934

Analele Dobrogei, anul 16, 1935

Analele Dobrogei, anul 17, 1936

Analele Dobrogei, anul 18, 1937




 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii