#citeșteDobrogea „Coasta de răsărit a Constanței”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

În numărul din anul VII, 1926, al „Analelor Dobrogei” (serie veche), revista Societății Culturale Dobrogene, la pagina 67/65, regăsim un articol al lui Constantin Brătescu intitulat „Coasta de răsărit a Constanței”. Articolul poate fi citit integral AICI. 
 
 
Revista „Analele Dobrogei” s-a dedicat, de-a lungul timpului, unui lucru extrem de important pentru viața culturală, și anume promovarea scrierilor despre Dobrogea, ale dobrogenilor, pentru ca și ceilalți să afle despre noi. A cultivat în paginile sale articole de o varietate incomensurabilă aparţinând unor oameni de cultură, unir savanți, dar și unor oameni de rând cărora li s-a dat voie să se exprime prin scris.
 

 
Articolul lui Constantin Brătescu din revistă face referire la mare, la malurile de răsărit ale orașului port, Constanța, care în acea perioadă începea să se surpe. Chiar dacă priveliștea era una extrem de frumoasă, adevărul era că pământul le fugea de sub picioare celor care stăteau în zonă, iar aceștia nu puteau face foarte multe lucruri în acest sens.
 

„Malurile de răsărit ale orașului Constanța se surpă. De vreo 20 de ani încoace, o stradă întreagă, cu clădirile ce o mărgineau, s-a năruit pe râpi. Orașul se îngustează mereu, lăsând sub râpi mormane de maluri dărâmate, amestecate cu moloz de clădiri”.

 
Deși admirată de mulți pentru frumusețea ei, marea începea să aducă nefericire și spaimă în sufletele celor care nu se puteau bucura de „frumusețea Constanței” la adevarata ei formă datorită pagubelor pe care marea lor cea dragă le-o aducea. Ceea ce însă trebuia făcut, și anume consolidarea malurilor, era o idee în abstract, o idee care venea încă din vremea războiului, dar care nu fusese pusă în practică niciodată din cauza banilor, a neștiinței, a indolenței autorităților.
 

„Malurile au continuat să se dărâme și orașul să se ruineze, iar digul nici măcar n-a înlesnit îndeajuns sedimentarea pentru câștigarea de spațiu mai larg acestui oraș strâmtorat.”
 
„Cauza acestui contur de țărm stă în adâncimea sau înălțimea temeliei de piatră, care se găsește la baza peninsulei orașului, față de nivelul mării. Acolo unde stratele mai rezistente ale calcarului sarmatic apar în temelie peste nivelul mării, valurile își îndeplinesc mai cu greu opera de abraziune, iar coasta înaintează în apă câte un cap stâncos”.

 
Coasta de răsărit a Constanței era diferită de la un metru la altul, ceea ce îngreuna mai mult chiar și idea unei consolidări care să fie dusă la bun sfârșit. În schimb, existau două secțiuni mai proeminente: de la hotelul Carol până la Biserica grecească, unde era țărmul stâncos, și de la biserică până în Mamaia, unde se dovedește a fi țărm argilos.
 
În privința țărmului stâncos, acesta  mărginea spre răsărit aproape o jumătate din partea peninsulară a orașului Constanța, în timp ce țărmul argilos se desfășura în linie dreaptă, cu mici arcuiri în uscat, stâncile fiind aproape inexistente pe fundul mării.
 

„În alcătuirea stratigrafică a părții continentale a orașului distingem trei feluri de roce: loessul, argila și calcarul sarmatic; pe când în partea peninsulară nu s-au putut distinge decât două: loessul și calcarul sarmatic”.

 
Se poate astfel afirma că argila dă de fapt forma, prin însușirile acesteia, noilor aspecte de la nord-est ale orașului Constanța. Loessul era primul strat de la suprafața podișului care „acoperă ca o haină o bună parte din țara noastră”, iar la Constanța atingea în jur de 8 metri. Aceasta era o rocă friabilă, ce se putea sfărâma uşor între degete, transformându-se într-o pulbere.
 

„Argila e o rocă roșcată, destul de compactă și impermeabilă. În contact cu aierul se crapă în toate sensurile și se surpă pe pante ca grămezi de bulgări până în apa mării, ducând cu sine și blocurile de gips intercalate în masa ei. E o rocă aquatică”.

 
A treia categorie, roca sarmatică, era de fapt o acumulare de scoici și calcar, o rocă nu extrem de tare, dar nici care să se năruie imediat. Era acel lucru care în combinație cu celelalte două se întretăiau și creau de fapt coasta de răsărit a Constanței.
 

„Roca sarmatică e formată din strate de calcar îndesate de scoici, totuși oferă destulă rezistență împotriva acțiunii valurilor mării”.

 
Având toate aceste elemente care alcătuiesc coasta de răsărit a Constanței, au reieșit de aici mai multe opțiuni care puteau fi  luate în calcul: captarea apelor subterane ce izvorăsc în maluri, spre a nu mai provoca surparea stratului de loess; ridicarea unui dig în mare, de-a lungul coastei; transformarea actualei terase de surpare într-o serie de terase artificiale, îndiguite și plantarea teraselor în părțile mai slabe cu specii de arbori care să aibă rădăcinile mai adânci.
 

„Aceste lucrări terminate, toată coasta de răsărit a Constanței se va putea apoi înfrumuseța așa, încât să ne ofere un aspect tot atât de simpatic și de civilizat ca și coasta din spre Cazinou”.

 
 

Puteţi accesa varianta integrală a numărului din anul VII, 1926, al Analelor Dobrogei AICI. 
 
 
 
DREPTURI DE AUTOR 

a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 



Citește și:

Constantin I. Brătescu, întemeietorul „Analelor Dobrogei”, supranumit și „geograful Dobrogei”
 
#citeşteDobrogea „O faptă culturală neobişnuită”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeşteDobrogea: „Sarcofagul cu simboluri din Constanţa“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 2, 1919

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 1, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 2, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 3, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 4, 1920

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 1, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 4, 1921

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 1, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 2, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 3, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 4, 1922

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 2, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 3, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 4, 1923

Analele Dobrogei, anii 5 și 6, 1924 și 1925

Analele Dobrogei, anul 8, 1927

Analele Dobrogei, anul 9, volumul II, 1928

Analele Dobrogei, anul 10, fasciculele 1-12, 1929

Analele Dobrogei, anul 11, fasciculele 1-12, 1930

Analele Dobrogei, anul 12, fasciculele 1-12, 1931

Analele Dobrogei, anul 13-14, 1932-1933

Analele Dobrogei, anul 15, 1934

Analele Dobrogei, anul 16, 1935

Analele Dobrogei, anul 17, 1936

Analele Dobrogei, anul 18, 1937

Analele Dobrogei, anul 19, volumul III, 1938