Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:18 20 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea „Dobrogea românească“ (1938) - un nou titlu prețios, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

ro

05 Feb, 2019 00:00 857 Marime text
Cu fiecare titlu nou pe care îl adaugă Fondului documentar „Dobrogea de ieri și de azi”, cotidianul ZIUA de Constanța nu face altceva decât să dezvăluie importanța pe care acest ținut dintre Dunăre și Mare a suscitat-o la începutul secolului XX, în special legat de trecutul „foarte puțin liniștit”, cum afirma prof. Constantin Brătescu, cunoscător minuțios și pasionat al Dobrogei.
 

 
În lucrarea „Dobrogea românească”, îngrijită de Elsa și Dumitru Serea, veţi regăsi semnături ale unor personalităţi ale vremii, precum:
- Scarlat Lambrino - profesor la Universitatea Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române,
- Ion Simionescu, de asemenea profesor la Universitatea Bucureşti, membru al Academiei Române,
- Terente Lisov - preşedintele Comunităţii Lipoveneşti din Tulcea,
- Vicol Gavrilov - protoiereu paroh de Tulcea,
- Helmuth Leier - mare agricultor la Cobadin,
- Emanoil Kreis - protopop romano-catolic al Ţinutului Marea,
- Gheorghe Calef - absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale,
- în fruntea lor aflându-se Nicolae Iorga, aceea profesor la Universitatea Bucureşti şi membru al Academiei Române,
- şi profesorul Constantin Brătescu, de la Universitatea Bucureşti, singurul care contribuie cu trei articole.
 
Pentru a vă suscita interesul asupra acestei culegeri de texte, majoritatea din ziarul „Dobrogea Jună”, vă oferim un fragment aparținând universitarului Ion Simionescu.

„Dobrogea a fost populată încă din zorii omenirii, după cum se dovedește prin cremenele cioplite găsite aproape de Hârșova. O salbă întreagă de cetăți grecești și romane se înșiruia în lungul țărmului ei încă din timpurile cele mai vechi. Urmară valuri etnice, cu oscilațiuni caracteristice evoluțiunii omenești ca și evoluțiunii tuturor corpurilor.

După perioadele cu svâcnituri de viață vin altele liniștite. (...) A trebuit râvna, perseverența și știința regretatului Vasile Pârvan, a cărui memorie vecinic va fi legată de Dobrogea, pentru ca să scormonească și să ne arate viața gâlgâitoare din Histria de odinioară, ca și din alte cetăți din interiorul Dobrogei (...)

Pășind prin Dobrogea, oriunde, la nord mai mult decât la sud, te cuprinde un sentiment de melancolie, de liniște supremă, nu însă melancolia distrugătoare, apăsătoare, ci blândă, revelatoare, asemenea celei pe care o simți intrând într-un cimitir cu mormintele numai flori.

În Dobrogea nu poți spune că te simți doborât de măreția naturii, nici ridicat ca pe aripi, ca atunci când ai fi pe înălțimile Carpaților, ci te învăluie o liniște asemenea cu aceea pe care ni/o descrie Carlyle: «parcă auzi și oile cum pasc!»”.

 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii