#citesteDobrogea: 164 de ani de la naşterea marelui român Ioan Neniţescu, prefect de Dobrogea
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:52 16 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citesteDobrogea 164 de ani de la naşterea marelui român Ioan Neniţescu, prefect de Dobrogea

ro

11 Apr, 2018 10:00 1271 Marime text

Unul dintre cei mai înflăcăraţi patrioţi pe care i-a dat naţiunea română de-a lungul vremii, Ioan S. Neniţescu, s-a născut pe 11 aprilie 1854 în Galaţi şi a decedat pe 23 februarie 1901 în Buzău.

După studiile primare şi gimnaziale, va urma Şcoala Comercială „Alexandru Ioan I“ din Galaţi, după care continuă cu studii liceale la Iaşi, unde îşi ia bacalaureatul. Pasiunea sa pentru literatură îl fac să se înscrie „ca audient“ la Facultatea de Litere din Iaşi, unde începe să frecventeze constant şedinţele Societăţii literare „Junimea“ (1875). Din această perioadă datează şi primele versuri ale lui Ioan Neniţescu, pe care le închina lui V. Alecsandri, mentor spiritual.Ca poet, el aparţine perioadei clasice a literaturii române din secolul al XIX-lea.

Deşi îşi va face debutul publicistic în ziarul „Gardistul civic“ din Galaţi (august 1874), debutul său literar se va întâmpla în revista „Convorbiri literare“ din 1878 cu poeziile „Sfârsitul toamnei“, „Cand ceata“, „Viorica“. Debutul editorial va veni mai târziu, odată cu volumul de versuri „Flori de primăvară“ (1880), urmat de poemul „Şoimii de la Războieni“ (1882).

În anul 1877, odată cu intrarea României în războiul ruso-turc, studentul Ioan Neniţescu se înrolează voluntar în armata română.
Face parte din cadrul Regimentului 13 Dorobanţi, ca sublocotenent, în această calitate luând parte la asediul redutelor Griviţa 1 şi Griviţa 2, în luptele cărora va fi rănit. Pentru faptele de vitejie este decorat cu distincţiile „Steaua României“ şi „Virtutea Militară“.

Adânc însetat de cunoaştere, în toamna anului 1878 se înscrie la Facultatea de filozofie şi arte din Berlin, unde studiază cu mari profesori ca Heller, Lepsius, Lasson şi Herman Grimm, dedicându-se studiului filosofiei, esteticii, pedagogiei, etnografiei, mitologiei antice, istoriei folclorului european etc. Doctoratul şi-l va lua la Leipzig în 1886 cu teza „Die Affectenlehre Spinozaas“, o lucrare de mare profunzime şi fineţe.

Deşi a scris şi poeme romantice de altă factură, poetul Ioan Neniţescu a rămas în istorie prin versurile patriotice. Chiar dacă poeziile sale nu poartă amprenta unei inspiraţii de geniu, totuşi ele sclipesc prin idee şi claritatea mesajului.

În lucrarea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“, istoricul Stoica Lascu ne oferă spre lectură un articol din „Conservatorul Tulcei“ nr. 24 din 6 noiembrie 1911, în care este descrisă solemnitatea de dezvelire, la Tulcea, a bustului turnat în bronz al lui Ioan Neniţescu (semnat Spathe), cel care a fost timp de trei ani, începând cu 17 iunie 1897 şi prefect al Tulcei. „Din Bucureşti au venit şi au asistat la această solemnitate d-na Elena Neniţescu, văduva defunctului, împreună cu fiii, Haralambie Neniţescu, frate; dr. Mendonie, prim ajutor de primar al Capitalei, d. Curelescu, consilier comunal şi delegat din partea consiliului comunal al Capitalei, d. V. Bălăcescu, din partea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi numeroşi amici ai regretatului Ion Neniţescu“.

În cuvântarea sa, prefectul Petru Th. Sfetescu aminteşte moştenirea lăsată de acest mare român: „(...)În funcţiuni civile, a fost revizor şcolar al Capitalei, profesor la şcoala fde institutori, inspector şcolar şi în urmă prefect de Dobrogea (...). Monumentul reanexării Dobrogei, aşezat pe vârf de stâncă Colnicul Hora, care domină Dunărea şi oraşul; monumentul Voievodului Mircea cel Bătrân, o podoabă a oraşului Tulcea – s-au ridicat prin iniţiativa sa, ca amintire nepieritoare a drepturilor noastre istorice. (...) Tot acest eminent administrator a luat iniţiativa construirii liniei ferate Tulcea-Constanţa, care acum se execută“.

La 16 februarie 1901 i se încredinţează din nou conducerea judeţului Tulcea şi pe drum, venind să-şi ia postul în primire, încetează din viaţă, la numai 47 de ani.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii