Psiholog voluntar in lupta impotriva cancerului

Sunt persoane care nu reusesc vreodata sa depaseasca fobia legata de interiorul spitalului. Numai gandul ca, intr-o zi anume, se vor vedea nevoite sa-si petreaca o perioada intr-un spatiu cu aer inchis, vopsit in nuante dezolante, intr-un pat prea ingust pentru a fi confortabil, da nastere unei reticente usor de inteles.

Printre acesti anti-simpatizanti ai celei mai mari unitati sanitare din judet, Spitalul Clinic de Urgenta Constanta, o intalnim pe Ligia Moldovan. Nu-i este frica de frecventele boli nozocomiale, pe seama carora a luat nastere zicala "in spital intri sanatos, iesi bolnav". Nici nu o trec fiorii la auzul zanganitului provocat de ustensilele medicale. Dimpotriva. Isi petrece mare parte din timp la ultimul etaj al spitalului, unde se afla cei care sunt cu mult mai aproape de cer decat toti ceilalti, copiii. Nu se bucura de nicio satisfactie financiara, dar, desi pare absurd pentru majoritatea dintre noi, se considera norocoasa pentru faptul ca i-a fost acordat dreptul de a petrece mai mult timp alaturi de ei. Alaturi de copiii care se afla in evidenta Sectiei Hematologie Pediatrica.

Suferinta curmata de un zambet

Ligia Moldovan a terminat, in 2005, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii "Ovidius", iar in prezent, face parte din Asociatia Psihosomatica. De la inceputul anului, se ocupa, zilnic, atat de consilierea copiilor care au fost diagnosticati cu cancer, cat si de cea a parintilor. Munceste voluntar pentru a incerca sa rupa un zambet de pe chipuri incruntate si sa gaseasca un inteles, impreuna cu micutii, pentru conceptul de neoplazie. Sa gaseasca raspuns la acel "de ce eu?" care le-a furat pofta de viata. Incearca sa nu faca vreo diferentiere intre ei. "Toate cazurile m-au impresionat. Toate sunt grele si au specificul lor", spune "psihologul de buna-voie" al spitalului. Nici nu ar avea cum, pentru ca toate sunt diferite intre ele, mai ales ca micutii aflati sub supraveghere au o paleta de varsta extrem de variata. In indiferenta ei, boala nu tine cont de nimeni si de nimic. Vorbeste despre cat de inspaimantati sunt micutii la aflarea vestii ca viata le va fi curmata sau despre cat de greu ii este unui copil de trei ani sa inteleaga ce inseamna sedintele de chimioterapie si ce vor acei doctori care-l tot privesc suspiciosi. Dar consilierea parintilor nu este nici ea intr-atat de usoara. S-a confruntat cu persoane care au refuzat sa-si dea consimtamantul pentru a fi incepute sedintele de chimioterapie. A stat de vorba cu copii care proveneau din familii dezbinate si care nu aveau suportul parintilor in lupta cu boala. Dar, spune ea, acestea sunt doar cazuri izolate.

Fonduri... de unde?

Punctul de vedere al conducerii SCJU, legat de faptul ca, de trei luni, psihologul Ligia Moldovan se ocupa de consilierea pacientilor fara a primi vreun venit, este evaziv. "Intentia noastra este sa dezvoltam aceasta latura. Dorim sa cerem aprobare Ministerului de Sanatate Publica si intentionam sa introducem in echipa, intr-un viitor, un psiholog", a declarat asist. univ. Bogdan Campineanu, director medical al unitatii sanitare. Am dorit sa aflam concret cand vor exista fonduri necesare pentru postul de consilier, pentru moment, neplatit. "Mi-e greu sa spun cand", a fost raspunsul. Cert este faptul ca Ligia Moldovan, psihologul de buna-voie al spitalului, oricat de pasionata ar fi de munca ei, nu va putea continua la nesfarsit sa se ocupe de copiii din evidenta unitatii sanitare fara nicio sursa financiara.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}