Asociația „Suflete deschise” Caravana „Faptelor bune” a adus daruri pentru sute de copii și familii nevoiașe din Constanța (FOTO)

In întâmpinarea sărbătorii ,,Naşterea Maicii Domnului” - bucuria tuturor celor necăjiţi, urmând exemplul lui Hristos, Asociaţia „Suflete deschise” a trimis caravanele umanitare pe drumul faptelor bune, aducând  mare bucurie mai multor familii nevoiaşe din judetul Constanta. Astfel, 60 de familii aflate în mare nevoinţă, au primit alimente de bază, fructe, articole de încălţăminte şi îmbrăcăminte.

De o bucurie mare au avut parte si 30 de copilasi sărmani, din parohia Biserica Îngropată, care au primit în dar câte un ghiozdan complet echipat cu toate cele necesare pentru începerea noului an şcolar, fie că sunt preşcolari, şcolari sau elevi. Toate acestea au fost sfințite de preotul paroh Herta Nicolae de la Biserica Îngropată cu hramul „Sfânta Treime” și Sfantul Mare Ierarh Nicolae.

Apoi, voluntarii Asociatiei au ajuns cu daruri si cu ghiozdane echipate si la toti cei 28 de copilasi care vietuiesc in grajdurile de la Pecineaga si Ciocarlia.
 
Iar în cele din urmă, Caravana „Faptelor bune” a ajuns cu daruri, cu ghiozdane și la cei 163 de copii cu dizabilități, preşcolari, şcolari şi elevi, care trăiesc în cele 14 case de copii din cadrul DGASPC Constanța, respectiv, Mangalia, Agigea,Techirghiol, Murfatlar, Lumina şi Constanta.
 
,,Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme." Proverbe 28:27.
,,Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea." Proverbe 19:17.

Această pildă a milosteniei
Se găsește în Scriptură,

Spusă de Mântuitorul
Spre a noastră-nvățătură.

Și în pildă ne vorbește
De-un bogat risipitor,
Și de Lazăr cel sărac,
Suferindul cerșetor.

În ospețe necurmate

Chefuind, mâncând și bând,
Nu-i păsa că-n poarta lui
E săracul cel flămând.

Bietul Lazăr! Plin de bube
Sângerânde, îngrozitoare...
Câinii le lingeau cu milă
Aducându-i alinare.

Cât de mult dorea săracul
Să se sature odată
Cu firimituri căzute
De la masa cea bogată.

Cu credință și nădejde
Înălța spre cer privirea;
Știa că numai Dumnezeu
Poate aduce izbăvirea.

Dar cu vremea, a murit
Și-a scăpat de chinul greu,
Fiind luat și dus de îngeri
În Raiul lui Dumnezeu.


Sus în sânul lui Avraam
Unde lacrimi nu mai sânt,
Ci, pace și neprihănire,
Bucurie-n Duhul Sfânt.

Nu mai este tânguire,
Chin și țipăt dureros,
Și nici moarte nu mai este,
Viața-i veșnică-n Hristos.

Nu după prea multă vreme
A murit și cel bogat;
Și ca Lazăr, tot așa,
În pământ l-au îngropat.

Dar aici s-au despărțit,
Fiecare-urmând alt vad:
Lazăr a ajuns în ceruri,
Iar bogatul jos în iad

Unde viermele nu moare
Și nici focul nu se stinge,
Unde pentru veșnicie
Focul gheenei se încinge.

Și din Locuința Morții
Unde demonii l-au dus,
Ridicatu-și-a privirea
Și a văzut departe, sus,

Raiu'-n care nu crezuse,
Raiul scăldat în lumină
Și pe Lazăr lâng-Avraam
În a Raiului grădină.

Și-a strigat:"Părinte-Avraame!
Fie-ți milă și mă scapă!
Zi-i lui Lazăr să-mi aducă
Pe vârful degetului apă.

Și să-mi răcorească limba
Că setea m-a vlăguit,
Și-n văpaia asta mare
Sunt grozav de chinuit."

"Fiule! Adu-ți aminte
Că tu-n viață ai avut
Tot ce ochii ți-au poftit
Și inimii ce i-a plăcut.

Te-ai veselit în desfătări
Și te-ai bucurat de ele,
Ți-ai luat doar lucruri bune,
Și Lazăr pe cele rele.

Ai uitat că cine-i darnic
Și în viață îl ajută
Pe cel lipsit și sărac,
El pe Domnu-'l împrumută.

Și că cine dă săracului
Nici de lipsuri nu se teme,
Dar cine închide ochii
Se încarcă cu blesteme.


Pentru asta, acum și-aici,
Lazăr este mângâiat
Iar tu chinuit în iadul
În care-ai fost aruncat.
Apoi, o prăpastie mare
E între noi, și ne desparte,
Că nimeni n-ar putea vreodată
Să treacă-n cealaltă parte."

"Rogu-te, părinte Avraame!
Aici chinu-i tare greu!
Lasă-l pe Lazăr să meargă
La casa tatălui meu.

Că mai am cinci frați acolo;
Lor să le adeverească
Ce se-ntâmplă după moarte...
Și au să se pocăiască."

"Fiule, răspunde Avraam,
Ce-mi ceri tu n-are temei!
Ei au pe Moise și prorocii,
Să asculte, dar, de ei!

Și dacă nici de ei n-ascultă
Și nu cred cu-adevărat,
Nu vor crede nici pe-acela
Care din morți a înviat."

Pilda asta a fos spusă
De Iisus, spre dojenire,
O mustrare-ntemeiată
În semn de nemulțumire

Față de-acei farisei
Lacomi, iubitori de bani...
Dar cât de actuală-i, oare,
După două mii de ani?

Ca bogatul din Scriptură
Se găsesc și azi destui,
Ce n-ar face-un pui de bine
Niciodată, nimănui.

Că bogatul, om cu stare,
Foame n-a răbdat nicicând,
Nici nu vrea să dea crezare
Celui care e flămând.

Ca averea lui să crească
El adună leu cu leu,
Uitând să se-mbogățească
Și față de Dumnezeu.

Uită-n năzuința lui
De a fi cât mai bogat,
Că ce-a adunat în viață
Toate Domnul i le-a dat.

Uită că venind în lume
N-am adus nimic cu noi,
Nici nu vom lua nimica
Când ne ducem înapoi.

De aceea omul darnic
Va fi binecuvântat,
Că din bucata lui de pâine
Pe sărac l-a săturat.

Pentru a lui dărnicie,
Răsplătit va fi mereu,
Că, de dă cu bucurie,
Îl iubește Dumnezeu.
Amin!
 
 

Citește și:
Arimex Comexim 2000 marchează Adormirea Maicii Domnului cu un meniu festiv și un mesaj de rugăciune și speranță