Fostul secretar al municipiului, Marcela Enache, din nou în fața judecătorilor pentru un prejudiciu de 1,7 milioane de euro

Procesul de corupție care zguduie fundamentul administrației publice locale din Constanța a intrat într-o nouă etapă critică. Astăzi, 9 iunie 2026, la ora 13:00, Secția Penală a Tribunalului Constanța (Completul F8) a reluat judecarea pe fond a dosarului în care Marcela Enache, fostul secretar al municipiului, este acuzată de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

Miza rejudecării este una uriașă pentru comunitate: Municipiul Constanța s-a constituit parte civilă și solicită recuperarea unui prejudiciu de peste 1,7 milioane de euro. Această sumă astronomică reprezintă diferența dintre prețurile modice, subevaluate, la care au fost înstrăinate șapte loturi de teren premium în stațiunea Mamaia și valoarea lor reală de piață din perioada 2007-2012.

Arhitectura acuzațiilor DNA: Viza de legalitate care a deschis porțile devalizării

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au structurat acuzațiile în jurul a șapte acte materiale distincte. În calitate de secretar al unității administrativ-teritoriale, Marcela Enache avea obligația legală de a verifica și de a contrasemna pentru legalitate Hotărârile de Consiliu Local (HCL). Anchetatorii susțin că inculpata a girat cu bună știință decizii prin care terenuri din domeniul privat al orașului au fost vândute prin negociere directă, încălcând flagrant Legea administrației publice locale nr. 215/2001, care impunea obligativitatea organizării unor licitații publice.

Conform rechizitoriului nr. 118 bis/P/2015, mecanismul era pe cât de simplu, pe atât de prejudiciabil. Firme private aflate în sfera de influență a puterii locale de la acea vreme solicitau achiziția unor terenuri sub pretextul unor „întregiri de proprietate” sau pentru „amenajări de spații verzi”. Ulterior, pe baza unor rapoarte de evaluare nerealiste și a unor procese-verbal de negociere simulate, societățile cumpărau activele la prețuri de nimic, transformându-le ulterior în hoteluri, terase sau parcări private. Procurorii notează că adesea inventarierea terenului în domeniul privat și aprobarea vânzării către cumpărătorul dorit se făceau în mare grabă, în cadrul aceleiași ședințe de consiliu.

Cele mai grele „tunuri” imobiliare din stațiunea Mamaia

Raportul de expertiză tehnică atașat la dosar evidențiază discrepanțele șocante dintre sumele încasate de municipalitate și valorile comerciale reale.

• Tranzacția record de 2.900 de metri pătrați: În septembrie 2008, o suprafață masivă a fost înstrăinată prin negociere directă pentru suma de 460.480 de euro. Expertiza comandată de DNA a stabilit însă că valoarea reală de piață a terenului era de 1.651.972 de euro (peste 6 milioane de lei). Ulterior, firma cumpărătoare a invocat dificultăți financiare generate de criza economică și a obținut reeșalonarea plăților prin acte adiționale girate de instituție, bucurându-se de exploatarea terenului în plin sezon estival.

• Lotul „Spațiu Verde” din Mamaia: În iulie 2007, Primăria a vândut un lot de 151 mp către o societate comercială la prețul simbolic de 87 euro/mp, încasând în total 13.137 euro, deși valoarea reală era de 436 euro/mp (65.836 euro). Deși destinația inițială stipulată în acte era de spațiu verde, prin acte adiționale ulterioare s-a permis extinderea unor spații comerciale și transformarea zonei în parcare privată.

• Subevaluarea din zona Cazino: Un alt act material vizează vânzarea a 407 mp în zona centrală a stațiunii la prețul de 126,5 euro/mp, în condițiile în care grila notarilor publici și prețurile pieței indicau un minimum de 308 euro/mp. Diferența de peste 75.000 de euro a fost suportată direct din bugetul local.

• Schimbul de terenuri de pe varianta Constanței: În anul 2012, sub pretextul soluționării amiabile a unei „suprapuneri” de terenuri, Primăria a oferit unei firme, în compensare, parcele extrem de valoroase destinate unui proiect imobiliar major (blocuri de locuințe cu regim de înălțime S+P+7). Anchetatorii au dovedit că terenurile cedate de municipalitate valorau mult mai mult decât cele primite în schimb.

De la achitare la rejudecare forțată: Decizia Curții de Apel

Traseul procesual al dosarului înregistrat sub numărul 1863/118/2023* a fost marcat de răsturnări de situație. În luna decembrie a anului 2024, Tribunalul Constanța pronunțase inițial o sentință de achitare în favoarea Marcelei Enache, considerând că fapta nu întrunea elementele constitutive ale infracțiunii.

Soluția a fost însă desființată de Curtea de Apel Constanța. Instanța superioară de control judiciar a stabilit că prima instanță a omis să analizeze corect probele zdrobitoare aduse de DNA — inclusiv expertizele de preț și caracterul simulat al negocierilor directe. Ca urmare, Curtea a dispus rejudecarea obligatorie a cauzei de la zero și a menținut măsura sechestrului asigurător pe bunurile inculpatei pentru a garanta recuperarea prejudiciului.

Ce s-a întâmplat la termenele din 2026 și strategia apărării

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunal pe data de 29 ianuarie 2026. După o modificare de calendar în primăvară, când termenul din 14 aprilie a fost devansat pentru data de 23 aprilie 2026, judecătorul a dispus atunci amânarea cauzei pentru data de 9 iunie 2026.

La ședința de astăzi, instanța s-a concentrat pe analiza documentelor ridicate de procurori și pe reaudierea unor martori cheie din rândul funcționarilor publici ai Primăriei Constanța, care au activat în perioada comiterii faptelor. Strategia echipei de avocați care o asistă pe Marcela Enache se bazează pe două direcții majore: contestarea rapoartelor de expertiză care au stabilit valorile de piață din perioada 2003-2012 și, cel mai probabil, invocarea prescripției răspunderii penale, având în vedere timpul scurs de la comiterea actelor materiale.

De cealaltă parte, avocații Municipiului Constanța solicită nu doar condamnarea și recuperarea celor 1,7 milioane de euro, ci și restabilirea situației anterioare prin anularea definitivă a contractelor de vânzare-cumpărare, o măsură care ar readuce terenurile devalizate din Mamaia în patrimoniul public al orașului.