Dispută juridică majoră în Dobrogea Un om de afaceri devenit cetățean român pierde la Tribunal 10.000 mp în orașul Ovidiu. De ce blocase MAI și Registrul Comerțului dosarul

O acțiune în constatare cu o miză imobiliară uriașă și implicații constituționale profunde, întinsă pe parcursul mai multor ani, a primit o primă soluție din partea magistraților Secției a II-a Civile de la Tribunalul Constanța. Procesul scoate la iveală modul în care radierea de drept a vechilor firme din anii '90 blochează și astăzi în incertitudine juridică zeci de mii de metri pătrați de terenuri de pe litoral și din proximitatea acestuia.

La data de 19 iunie 2026, pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrat oficial apelul în dosarul cu numărul 1038/118/2025. Calea de atac a fost declarată de reclamantul Akhmad Shuikhna (cunoscut în vechile acte ale cauzei și ca Akhmad Chouihna), care contestă o decizie radicală prin care Tribunalul i-a respins dreptul de a trece pe numele său un teren de un hectar situat în orașul Ovidiu.

Miza dosarului: Un hectar de teren și un saivan cumpărate în 1993

Rădăcinile acestui caz complicat încep în data de 28 septembrie 1992, când a fost înființată societatea comercială Soulara Impex S.R.L., în cadrul căreia cetățeanul sirian Akhmad Chouihna deținea calitatea de asociat unic. Un an mai târziu, pe 16 noiembrie 1993, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 39357 la fostul Notariat de Stat Județean Constanța, firma a achiziționat de la un localnic un imobil situat în satul Poiana (orașul Ovidiu), compus dintr-un saivan de oi și un teren în suprafață de 10.000 de metri pătrați, prețul achitat atunci fiind de 300.000 de lei.

Problemele au apărut în mai 2006, când judecătorul delegat a dispus radierea de drept a societății în baza Legii nr. 359/2004. Sancțiunea a fost aplicată automat deoarece firma nu parcursese obligația legală de a-și preschimba vechile certificate de înmatriculare cu noul model care conținea Codul Unic de Înregistrare (CUI).

În fața instanței, omul de afaceri s-a apărat arătând că în perioada cuprinsă între anii 1996 și 2022 nu s-a mai aflat pe teritoriul României, absența sa din țară fiind motivul pentru care nu a putut îndeplini formalitățile administrative, lăsând bunul blocat în patrimoniul unei firme șterse din Registrul Comerțului. Ulterior întoarcerii sale, printr-o adeverință emisă de Primăria Ovidiu în anul 2022, s-a constatat că saivanul fusese dematerializat/demolat, terenul de 10.000 mp fiind în prezent liber de construcții.
 

Oficiul din oficiu al instanței: Verificări secrete la Imigrări și la Registrul Comerțului

Procesul, început în primăvara anului 2025, a fost unul extrem de laborios. În luna decembrie 2025, judecătorul de fond a luat o decizie rară, hotărând repunerea cauzei pe rol pentru lămuriri suplimentare și dispunând o serie de adrese extrem de stricte către instituțiile statului:

• Către Registrul Comerțului (ORC): S-a solicitat transmiterea întregului dosar istoric de înființare al Soulara Impex SRL, inclusiv actele de stare civilă și actul constitutiv, pentru a se verifica trasabilitatea cesiunilor de părți sociale dintre o anume Adina Manuela Anicuălesei și Akhmad Chouihna.
• Către Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI): Instanța a cerut verificarea tuturor perioadelor în care cetățeanul sirian a beneficiat de drept de ședere în România, motivele acordării acestuia și transmiterea în copii lizibile a mai multor permise de ședere specifice.

Prin aceste verificări încrucișate, corelate cu documente depuse de Ambasada Republicii Arabe Siriene la București, instanța a clarificat o situație de identitate, confirmând că unicul asociat al firmei radiate este una și aceeași persoană cu reclamantul din dosar. Mai mult, s-a descoperit un detaliu cronologic care a devenit cheia întregului dosar: reclamantul a obținut cetățenia română abia la data de 24 mai 2024.

Capcana Constituțională: De ce a pierdut reclamantul deși legea îi dădea dreptate?

Pe fondul cauzei, Akhmad Shuikhna a solicitat instanței să constate că, după radierea firmei, terenul i-a revenit automat în calitate de asociat unic, invocând modificările aduse Legii nr. 359/2004 și o decizie faimoasă a Curții Constituționale (Decizia nr. 382/2019) care stipulează că bunurile unei firme radiate nu pot fi considerate „abandonate” de stat, ci revin de drept asociaților.

Cu toate acestea, Tribunalul Constanța a respins cererea ca neîntemeiată printr-un raționament constituțional imbatabil legat de regimul proprietății:

1. Efectul retroactiv al radierii: Transmiterea dreptului de proprietate de la firmă către asociat operează juridic de la data radierii acesteia, adică din 9 mai 2006.
2. Interdicția pentru cetățenii străini: În anul 2006, reclamantul era exclusiv cetățean sirian (stat terț Uniunii Europene). Conform articolului 44 alineatul 2 din Constituția României și Legii organice nr. 312/2005, cetățenii străini din afara spațiului UE nu pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în România decât în condiții de reciprocitate stabilite prin tratate internaționale stricte.

Magistratul a subliniat în motivare că simplul fapt că reclamantul a devenit cetățean român în anul 2024 nu poate repara un transfer imobiliar care ar fi trebuit să se producă în 2006. Admiterea acțiunii ar însemna o eludare directă a textului constituțional:
„La data radierii societății, reclamantul nu era cetățean român, ci cetățean sirian, iar transmiterea dreptului de proprietate trebuie să aibă loc în condițiile legii, iar nu automat. Prin admiterea cererii s-ar încălca dispozițiile legii organice”.

Schița soluției și mutarea dosarului la Curtea de Apel

Prin Sentința Civilă nr. 522/2026, pronunțată pe 23 aprilie 2026, Tribunalul Constanța a adoptat o poziție nuanțată și tehnică:

• A respins excepția inadmisibilității acțiunii (invocată de autorități), confirmând că reclamantul avea dreptul procedural de a folosi calea acțiunii în constatare.
• A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român (prin Ministerul Finanțelor) și UAT Ovidiu (prin Primar), constatând că aceste entități nu au emis niciodată pretenții proprii de proprietate asupra pământului respectiv, terenul figurând în actele Primăriei tot ca fiind al firmei radiate.
• A respins acțiunea principală pe fond ca neîntemeiată, anulând și cererea subsidiară de înscriere în Cartea Funciară.

Bătălia imobiliară pentru hectarul de la Ovidiu se va relua în toamna acestui an la nivel superior. Rămâne de văzut dacă magistrații Curții de Apel Constanța vor menține viziunea restrictivă legată de momentul dobândirii cetățeniei sau dacă vor găsi o portiță de interpretare pentru investitorul străin care a așteptat mai bine de trei decenii pentru a-și clarifica proprietatea