Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:10 14 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Sfântul domnitor Neagoe Basarab-prinţ al păcii

ro

27 Sep, 2019 02:59 1274 Marime text
 
- Domnitor preaînţelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcaşuri sfinte, prieten al Sfinţilor Părinţi, învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre! (tropar).
 
Provenea din familia boierilor Craioveşti, iar cronicile ne trimit la documentele cancelariei domneşti, care îl recunosc ca fiu al domnitorului Basarab cel Tânăr, numit şi Ţepeluş.
Letopiseţul Cantacuzinesc povesteşte: ,,iar nărodul tot striga şi zicea către dânsul... iată nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ci numai tu să fii nouă domn... Deci şi Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată ţara românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni... s-a potolit şi s-a împăcat ţara de gâlceava, şi bisericile se veseliră”.

Banoveţi „un neam carele era mai ales şi mai temătoriu de Dumnezeu“ au ctitorit mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, unde tânărul Neagoe învaţă carte şi deprinde viaţa duhovnicească alături de mama sa Neaga şi sfântul său duhovnic.

Aici învaţă ,,meşteşugul" cărţilor, încântat de manuscrisele din biblioteca mănăstirii, alături de călugări cărturari precum Macarie şi tiparniţa lui. Otomanii părjoleau Balcanii şi în anul 1504, aici îşi găseşte adăpost mitropolitul Maxim Brancivici şi nepoata Miliţa, fiica despotului Serbiei, cu care Neagoe se va căsători. Tot la mănăstirea Bistriţa îl întâlneşte pe patriarhul Constantinopolului Nifon, pe care domnul Radu cel Mare îl aduce în Ţara Românească ca să ,,învioreze" viaţa bisericească şi evlavia poporului drept-credincios.

,,Îi veni în ajutor un cocon de boieri, pe care-l chema Neagoe, şi care era mai mare peste vânători. Aşa făcu Dumnezeu din cele amare dulci şi din cele pizmaşe cu prieteşug, că aducea bucate pentru hrana sfântului, şi aievea şi într-ascuns, cu îndemnarea lui Dumnezeu. Iar fericitul Nifon îl întărea cu învăţăturile sale, ca să crească şi să se înalţe în toate faptele cele bune şi să se ridice în noroc bun şi să fie plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor“ (Gavriil Protul).

Cu toată prietenia,  mitropolitul nu a acceptat deprinderile păcătoase de la Curtea domnească şi în anul 1505 se retrage la mănăstirea Dionisiu (Athos).  Postelnic şi Mare comis, slujitor poporului şi păstrător al credinţei străbune, Neagoe Basarab este uns domn la 23 ianuarie 1512 şi după ce îşi întăreşte domnia reuşeşte să ridice povara apăsătoare a înaintaşul său, aducând Moaştele Sfântului Nifon, pentru ca ctitorul mănăstiri Dealu, domnitorul Radu cel Mare să-şi doarmă în tihnă somnul de veci.

„De cum au intrat în Ţara Românească cu sfintele moaşte, au făcut ştire domnului Neagoe Vodă, care a adunat tot clerul Bisericii şi toţi boierii. Cu credinţa sufletului şi a inimii, domnitorul a cuprins sicriul cu moaştele sfântului în braţe şi le-a sărutat cu lacrimi şi cu multă veselie, împreună cu tot norodul creştinesc. Au dus, apoi, sicriul şi l-au pus deasupra mormântului lui Radu Vodă, rugându-se toată noaptea, împreună cu Neagoe Vodă, sfinţiei sale pentru iertarea păcatului lui Radu Vodă, care fără dreptate a lepădat pre Sfântul de la sine şi l-a gonit din ţară. Şi - mare minune! - spre sfârşitul utreniei, vrând Dumnezeu să arate aievea iertarea păcatului lui Radu Vodă şi al altora, care făcuseră nevoie şi scârbă sfântului, a văzut singur Neagoe Vodă descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier şi acoperământul mormântului lui Radu Vodă şi degrabă s-au desfăcut marmurile, iar dinlăuntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic şi întunecat...,. S-a deschis şi sicriul sfântului Nifon şi a izvorât de la sfântul izvor de apă, care a spălat tot trupul lui Radu Vodă, arătându-l luminat. Apoi toate încuietorile şi pietrele singure s-au închis şi s-au arătat lui Neagoe şi a făcut mare mulţumire“.

A dăruit Neagoe raclă poleită cu aur şi pe capac era înfăţişat însuşi domnitorul care se ruga în genunchi, apoi cu procesiune au întors Sf.Moaşte la Sfântul Munte. Îndată călugării atoniţi pentru purtarea de grijă şi daniile făcute, au dăruit parte din Sf. Moaşte, ca semn de preţuire:„ca să fie de sfinţire şi ajutor domnului”. Binefăcător al ortodoxie şi ctitor al creştinătăţii a împărţit ajutoare băneşti şi bunuri materiale din vistierie în: Ţara Sfântă, Sinai, Athos, Biserica Sf. Sofia, Meteorelor...mănăstirilor Tismana, Cozia, Dealu, Snagov, Cotmeana, Biserica Sfântul Nicolae din  Şcheii Braşovului... ,,şi în toate laturile de la răsărit până la apus, şi de la miază-zi până la miază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea, şi multă milă pretutindenea da şi mai vârtos pe cei ce se înstrăinau prin pustii şi prin peşteri şi prin schituri fără de nici o scumpete îi hrănea, şi nu numai creştinilor fu mumă, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului Celui Ceresc, care străluceşte soarele Său, şi plouă şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie“.

Scapă ţara de paşalâc nu cu sabia, ci cu arta diplomaţiei, aducând liniştea şi drept mulţumire pentru toate ctitoreşte Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş şi Catedrala mitropolitană din Târgovişte, primind vizita patriarhului ecumenic Pahomie şi Teolipt al Ţarigradului. Om de cultură, a împodobit literatura românească cu „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“, o carte asemenea unui testament lăsat moştenire. Credincios şi doritor de cele sfinte împreună cu soţia şi cei şase copii, Neagoe Basarab a domnit peste 9ani (1512-1521) aducând belşug, pentru că Dumnezeu i-a ajutat. Citea scrierile Sfinţilor Părinţi şi Sf.Scripturi, unde îşi găsea isihia şi puterea de a împlini menirea, ca să slujească cu demnitate neamul şi Biserica: „Domn cu apucături împărăteşti...cel dintâi domn român pătruns de cultura bizantină... Domn cu atâta dor de frumuseţe, cum nu mai avusesem altul înainte de dânsul”(N. Iorga).
Cunoştea greaca,slavona, latina, turca, şi legăturile strânse ale acestui ,,principe artist şi filosof... monument de literatură, politică, filosofie şi elocvenţă“ (B.P. Haşdeu) cu puterile creştine din Europa (Roma, Veneţia,Ungaria,Serbia) au ferit Ţara Romnească, chiar dacă a plătit tribut. A domnit puţin timp şi a trecut la cele veşnice ,,prinţul păcii", îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeş, ctitorie învăluită în legenda Meşterului Manole. ,,Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie (Coloseni III-12,13,16). 

Portretul domnitorului zugrăvit în pictura originală îl prezintă pe Neagoe Basarab încoronat, purtând mantia cu simbolul heraldic bizantin... este icoana Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Abilitate, înţelepciune şi faptele vrednice de pomenire sunt  model pentru creştinătate. A iubitŢara şi Biserica, într-o lume care era la un pas să fie înghiţită de,,întunericul” vremurilor. La 26 octombrie 2008, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat canonizarea  Voievodului Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, cu slujbă şi zi de pomenire în Calendar (26 septembrie): Bucură-te, Sfinte Neagoe Basarab, rugător fierbinte pentru sufletele noastre!
Rugăciune de Acatist
-Tu, Doamne, ai rânduit neamului nostru, în toate timpurile şi locurile, unde se preamăreşte numele Tău, eroi ai credinţei şi sfinţi care ţi-au plăcut din neam în neam, între care străluceşte şi măritul Voievod Neagoe Basarab. Pentru rugăciunile lui, revarsă peste noi toţi pacea şi liniştea Ta binefăcătoare, ca să biruim fiecare necazurile şi ispitele vieţii: dregătorilor trimite-le dreaptă înţelepciune, ierarhilor chip sfinţeniei, preoţilor împlinirea misiunii la care au fost chemaţi, monahilor răbdare şi smerenie, iar poporului binecredincios ocrotire şi ajutor în vremea necazurilor, ca toţi să Te preamărim pe Tine, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor, Amin.
 
Sursa foto: Arhivă Pr. Iulian ZISU

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii