Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:03 13 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#scrieDobrogea Dr. Ibrahim Themo, fiul adoptat al Medgidiei (galerie foto)

ro

11 Jul, 2018 00:00 1607 Marime text
Albanez la origine și musulman practicant, Ibrahim Ehtem (1865 -1945), după numele real, sau Themo, cum a fost cunoscut, s-a născut la Struga, în sudul Macedoniei, în sânul unei familii ce provenea din satul Piatra Albă (Gur i Bardhë), regiunea Mati din Albania. Încă din tinerețe a fost un luptător și un revoluționar ce a luptat pentru interesele conaționalilor săi. Profesor și medic oculist de renume, a ales să se stabilească în Medgidia și să contribuie la dezvoltarea orașului.
Un om care prin povețe și îngrijiri părintești a izbutit să facă populația tătară și turcă să-l cheme la nevoie. A izbutit să-i facă pe musulmani „accesibili higienei” și să contribuie la propășirea spirituală a acestora. Naționalist de marcă, a militat pentru emanciparea Albaniei, „pe care o dorea imperiu…..dacă se poate” și a iubit necondiționat Dobrogea și Medgidia.

A întemeiat organizațiile „ Junii turci” și „Uniune și progres”, fiind arestat de autoritățile otomane de patru ori. În aceste condiții își va schimba numele, în Themo, fiind urmărit de agenții sultanului Abdul Hamid al II-a., în vremea căruia s-a încercat un asasinat asupra sa și fiind condamnat la moarte în contumacie, de un tribunal din Istanbul. Și-a finalizat studiile medicale în anul 1892, activând în cadrul Spitalului Haydarpașa din Istanbul. După echivalarea studiilor a activat în cadrul Spitalului Colțea din București, refugiindu-se la Constanța în anul 1895. Cel care l-a sprijinit permanent a fost primarul Kemal Hagi Ahmed, care i-a oferit și slujba de medic la spitalul orășenesc Medgidia. Pentru acest tratament pe care l-a primit, va oferi la rândul său servicii medicale gratuite și găzduire pentru cei sărmani și bolnavi în locuința sa. În Medgidia, există o locuință unde și-a petrecut o parte din viață, fără a fi valorificată drept casă memorială sau muzeu dedicat personalității acestuia.

Petru Vulcan făcea o descriere a calităților medicului albanez ce era „medic de plasă de un deceniu aproape și aducând reale servicii populației musulmane prin faptul că, așa fatalistă cum e la orice caz de boală sau epidemie, în loc de ajutor medical, recurge la hoge sau se resemnează. Prin povețe și printr-o îngrijire părintească, doctorul Themo a izbutit să facă populațiunea tătară și musulmană să-l cheme în caz de nevoie, știut fiind că femeile musulmane mai bine ar prefera să moară, decât să cheme lângă ele un doctor creștin”.

Ibrahim Ethem (Themo), a fost o importantă personalitate a Medgidiei. Date importante despre biografia sa, se găsesc în „Ittihat ve Terakki”, publicată la Medgidia în anul 1939, nefiind tradusă în limba română.

Ibrahim Themo absolvise facultatea de Medicină militară „ Gühane” din Istanbul, devenind membru al organizației „Junilor Turci”. Datorită tensiunilor politice și a faptului că devenise o persoană indezirabilă pentru regimul sultanului Abdul Hamid, a fost nevoit să se refugieze la Constanța în anul 1895, unde va primi cetățenia română peste doi ani, în 1897. Se stabilește la Medgidia, ajungând medic oficial, fără a renunța la activitatea din cadrul organizației „Junilor turci”.

La Medgidia este ajutat de primarul Kemal Hagi Ahmet, împreună înființând între anii 1896-1897, mai multe secții ale mișcării în Dobrogea și Bulgaria.

Activitatea sa a fost deosebit de complexă, contribuind la înființarea unor școli musulmane în localitățile Dobrogei, îndemnând populația să-și trimită copiii la școală și militând pentru emanciparea femeii musulmane. În anul 1902 și-a dat demisia de la Spitalul din Medgidia, părăsind țara și stabilindu-se la Paris, unde avea să-și desăvârșească pregătirea medicală. Îl vom regăsi în anul 1903, la Hârșova, unde se implica în fondarea unei școli. Același lucru îl va întreprinde și la Constanța, unde va înființa o școală medie cu predare în limba turcă. În anul 1906, se mută la Constanța și își stabilește reședința în cartierul Anadalchioi.

Între anii 1909-1911, a deținut funcția de medic șef al Inspectoratului Sanitar și director al Institutului de Caritate din Istanbul.

Se implică și în activitatea politică făcând parte din rândul conservatorilor democrați ai lui Take Ionescu. Va lua parte la cel de-al doilea război balcanic și la Primul Război Mondial, activând ca medic pe frontul din Moldova și având gradul de maior. Deși avea origine albaneză, nu a ezitat să participe la Primul Război Balcanic din anul 1912, fiind trimis de statul român în fruntea unei echipe medicale, la Istanbul. Pentru serviciile aduse, statul turc le-a oferit celor din echipa medicală, câte un ceas din aur, iar statul român i-a decorat la întoarcerea în patrie.

În anul 1914, va fi trimis din nou, în fruntea unei alte echipe medicale, în Albania, unde bântuiau frigurile galbene ( febra palustro-pernicioasă), fiind în fruntea unui detașament de voluntari ai Crucii Roșii. Experiența sa în tratarea acestei boli era cunoscută, de nenumărate ori ocupându-se de locuitorii Medgidiei care sufereau de această maladie, cunoscută și sub numele de febră palustro-pernicioasă. Pe de altă parte, era atras de locurile de baștină, oscilând între țara de origine și patria de adopție, acționând ca revoluționar și ca apărător al comunității musulmane din Dobrogea.

După cele două confruntări militare balcanice, se va întoarce la Medgidia, unde își va ocupa locul în Spitalul orășenesc. A activat și în cadrul Seminarului musulman din Medgidia, unde a ținut cursuri de igienă, în perioada 1908-1923.

A susținut revenirea insulei Ada Kaleh sub administrație românească și a sprijinit acțiunile lui Mustafa Kemal Ataturk.
A publicat numeroase articole și a pus bazele unor publicații precum: "Sada-yi Millet" (Vocea națiunii), „Conducătorul conversațiunei în românește și turcește”(Tipografia Ișik, Medgidia, 1915) și a publicat „Dicționarul turc-român” (în două volume). Coordona Tipografia Isîk ( Lumina), din Medgidia, militând încă din anul 1902, pentru înlocuirea alfabetului arab cu cel latin. Se va implica în transferarea Seminarului musulman de la Babadag la Medgidia. Va preda elevilor de la Seminar disciplinele Medicină populară, Reguli de îngrijire și sănătate. Frecvent, făcea parte din comisii de examinare a absolvenților, fiind foarte apreciat de conducere și de elevi.

Va continua activitatea politică fiind un lider local al Partidului Poporului ( ce-l avea lider la nivel național pe generalul Alexandru Averescu), devenind senator de Caliacra, al acestui partid, în anul 1920. Se va implica și în viața politică a urbei Medgidia, fiind în anul 1928 membru al Consiliului Comunal. Va continua să fie un membru marcant al Partidului Poporului, atât în calitate de lider local, la Medgidia (poziție pe care o va ocupa și în anul 1934), dar și la nivel județean, unde ocupa funcția de membru în Consiliul Județean al partidului. Va participa la Congresul Uniunii balcanice medicale, din anul 1936, fiind reprezentantul României.

După cum povestea avocatul Dan Alecu, fiul fostului director al Seminarului musulman din Medgidia, Alexandru Alecu, doctorul Ibrahim Themo „era pe lângă un bun curant și un bun doctor al sufletului. Era blând, se apropia de oameni și le alina suferințele fiind iubit de toată populația”.

A murit la vârsta de 80 de ani, în 1945, fiind înmormântat în sicriu căptușit cu tablă de zinc și învelit în tricolorul patriei adoptive, în cimitirul musulman din Medgidia. În scrisoare lăsată pentru a fi citită după moartea sa scria că „nu dorește obișnuita pomană pentru că toată viața sa a făcut destulă pomană prin: tămăduirea bolnavilor, redarea vederii orbilor prin tratamente și intervenții chirurgicale gratuite, prin ajutorarea nevoiașilor și prin ocrotirea celor 23 de orfani, astăzi medici, avocați, ofițeri, învățători, meseriași etc. În locul mesei de pomană, la care se îndeasă cei înstăriți, iar cei nevoiași îi privesc cum se-ndoapă, vreau să împărțiți săracilor din localitate, timp de trei zile, câte 100 de pâini calde și câte un sfert de kilogram de cașcaval pentru fiecare din ei, chiar la brutărie”.
Este un important reper pentru comunitatea musulmană din Medgidia și din Dobrogea, pentru care a luptat, susținând cu tărie emanciparea și afirmarea acesteia. La Medgidia s-a simțit cel mai bine, alegând să se întoarcă de fiecare dată și să își doarmă somnul de veci.

Despre Adrian Ilie

Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.

Citeşte şi:

#scrieDobrogea Citakii, grup etnic dobrogean evidenţiat în secolele XVI-XVII

Ti-a placut articolul?

Comentarii