Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:14 20 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Împărăţia Cerurilor

ro

17 Jan, 2020 04:46 3355 Marime text
Este îndestulător Cer deasupra nostră, ca să nu privești Universurile și după aceea să mulțumești că exiști.
Dacă ești impresionat, poți rosti împreună cu psalmistul: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă”. (Psalmul XVIII,1-2).

În Vechiul Testament prorocul își dorea să vadă ,,fereastra" Cerului, pentru a se bucura întru totul de Împărăția lui Dumnezeu pregătită omului de la întemeierea lumii. Sfintele Scripturi ne spun că avem Arhiereu pe Iisus, care a străbătut Cerurile și El este cu noi până la sfârșitul veacurilor și ne-a pregătit loc, Acolo! De aceea Evanghelia este dumnezeiască și nu doar o poveste care a ,,surprins” timpurile.

Am cunoscut Slava și Binecuvântarea Lui, iar  istoria consemnează și arheologia păstrează urmele sfințeniei. Chiar dacă necredincioșii nu vor să audă de Împărăție, rămân înmărmuriți de imensitatea, care confirmă. 

Nu este o metaforă sau concept, ci stare de fapt, despre care Biblia spune că este Lăcașul lui Dumnezeu și lângă Tron este oștirea miriardelor îngerești, iar pământul este locuința omului.  Lumea veche surprinsă că a sosit ,,Plinirea vremii” care ,,strigă Ava Părinte”, a cercetat astrele și atunci înțelepții Magi de la Răsărit înțeleg momentul, iar pe câmpul păstorilor din Betlehem îngerii au cântat Doxologia păcii, fiindcă s-a născut Fiul lui Dumnezeu: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat... Dar acum împărăţia Mea nu este de aici... Aşadar eşti Tu împărat? Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan XVIII, 36-37). 

Omul care pierduse Raiul, a încercat să urce Sus fără pocăință și au zidit Turnul  Babel: ,,De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului”.
Indiferent cum se interpretează versetele din Facere VI, 4, Numerii XIII, 33-34 - fie și alegoric, alături de Cartea necanonică a lui Enoh - aflăm despre nefilim: ,,În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime...Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste”.

Zeităților au rămas fetișuri și totemuri prinse în istoria politeistă a lumii, doar El este Alfa și Omega, de aceea avem Crăciun, Bobotează, Sf.Patimi, Înviere, Înălțare, Pogorârea Duhului Sfânt - Sărbători, care nu au fost învinse de Cronos și mitul marxist: ,,Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă” (Apocalipsa I,17).

Creștinismul nu deznădăjduiește, știe că Armaghedonul cu Fiara se va da în Valea Plîngerii și ,,Am văzut Cer nou și pământ nou” (Apocalipsa XXI,1).
,,Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (Matei VI,9-10).

Boboteaza este Revelație Supremă și Epifanie sau Arătarea Domnului, ca lumea să înțeleagă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor și trebuie pocăință. Glasul Tatălui se aude, Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel și Iisus este botezat de prorocul Ioan, ca să se împlinească Scripturile: ,,Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” ( Matei III,15).

Dumnezeu deschide pentru noi Cerurile și adeverește:,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei III,17).

Este mare deosebirea între împărăția omului și Împărăția lui Dumnezeu! Ateiștii nu au vrut să priceapă ,,sensul” sau înțelesul, însă Mântuitorul îi încunoștințează că Împărăția Cerurilor (Η Βασιλεία των Ουρανών) se apropie și numai cel care se pregătește o dobândește.
Omul are libertatea de a alege și mulți vor da năvală, când vor înțelege că timpul trece în defavoarea lor. Cel care se cufundă în plăcerile acestei lumi materiale și nu descifrează ,,semnele”, chiar dacă se declară mulțumit, are neliniște. Creștinul trebuie să îndrăznească pentru a birui ispitele, necazurile și nu sunt naivi să ,,cumpere” iluzii care ademenesc cu plăcerile. 
Iluminismul, nihilismul, indiferentismul au adus progresul, dar nu și ,,raiul pe pământ”, pentru că nu au cerut ajutorul divin. Dumnezeu nu poate fi substituit cu promisiunea vitalismului.
Negarea Adevărului aparține maleficului,  aduce răul și pervertește valorile morale, încât mulți sunt tentați, amăgiți și păcăliți că sunt de partea ,,binelui”! Împărăția lumească are instrumente convingătoare și capcane,  pentru ca omul educat ideologic să cunoască ,,totul”, mai puțin Veșnicia.
Este culturalizat cu învățături materialiste ca să-i țină mintea preocupată cu cele pământești și nu cu idei spirituale. Doar în cosmos se încântă de mirificul constelațiilor și este surpins de Măreție, și ,,uneori” își pune întrebări existențiale.

Omul credinței își dorește Împărăția lui Dumnezeu (H Βασιλεία του Θεού) și speră să ajungă, deoarece se naște din nou, din apă și Duh (Ioan III, 5).
Adevărata Împărăție nu este ,,tocmită” de sisteme filozofice și politice, întrucât ,,interesul" lui Dumnezeu este sfințirea omului:
,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei VI,33).
Experiențele religioase oculte chiar dacă stârnesc curiozitatea, nu l-au izbăvit pe om, dimpotrivă l-au complicat destul...Avem de toate și totuși suntem neîmpliniți, fiindcă nu adunăm cu Hristos și risipim.
Nu cumva ,,criza” este lipsa credinței în Dumnezeu? Suntem recunoscători Creatorului pentru iertare și darurile primite, drept pentru care Ortodoxia cu mulțumire se roagă în Sfântă Liturghie: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.
Dăm Slavă lui Dumnezeu pentru toate, ÎL mărturisim cu Crez și ne rugăm să milostivească făptura Sa.
Timpul curge în Veșnicie, căci a întins cerurile ca un cort (Ieremia X,12) și ,,Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar” (Isaia IX,5-6).

Suntem moștenitori și trebuie să cunoaștem rostul, de aceea suntem chemați imperativ,  pentru că totul este pregătit pentru noi încă de la întemeierea lumii (Matei XXV,34).

Fără Hristos nu putem ajunge la Tatăl: ,,În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt Mă duc să vă gătesc loc. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan XIV,1- 6).

Aparținem Sfintei Treimi care ne împărtășește comuniunea și nu mândria autorității, ci responsabilitate și iubire: ,,ca toți să fie Una”. Biserica este parte a acestei Împărății și o slujește cu Evanghelia, ce se află ca mărturie pe Sfânta Masa: Jertfă și Înviere.
,,Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei” (Psalmul XXIII,9-10).

Sf. Arhidiacon Ștefan privind la Cer, a văzut Slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta Lui (F.Ap. VII,56), iar Sf. Pavel când a fost răpit în al treilea Cer a auzit cuvinte de nespus (2 Cor XII,1-4). Este un urcuș continuu pentru creștinul care vrea să ajungă la ,,capăt”, împăcat și nu resemnat, având pecetea Sf. Cruci, conștient că merge la Dumnezeu! Împărăția aparține Binelui și se cântă Doxologia, căci Litughia este Lucrarea Sfântă pe care o ține Logosul de la începuturi.

Liturghia rămâne Taina Bisericii împreună cu cele 7 Sfinte Taine, care au tot Binecuvântarea cea Mare, deoarece  Împărăția este actuală, necontenită, Pururea, și Raiul este deschis (LucaXXIII,43), iar răspunsul credinciosului creștin este Amin - Așa să fie!(2 Corinteni I 20). Dacă împărăția lumească are un împărat și cea Cerească întocmai, aievea! Acum înțelegem de ce trebuie pregătire, curațenie, haină de nuntă și undelemn în candele precum fecioarele înțelepte.

Nu poți fi locuitor al Raiului dacă ești mândru, orgolios și nu ai nevinovăția copiilor (Matei XVII,1-3).

Dacă unii refuză această Împărăție și o neagă, aceasta nu înseamnă că nu există în sufletele celor care cred, și o așteaptă. Ioan Botezătorul strigă la Iordan, ca toți să audă ce urmează: ,,Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Matei III,7-12).

Toți suntem chemați, dar sunt aleși cei care împlinesc voia Lui. Care mai este ecoul într-o lume secularizată, care sugerează că Biblia este o poveste? A vorbi despre Împărăția Cerurilor în ,,vremuri”, pare o îndrăzneală necugetată! Într-o lume îmbrăcată în modernism și răscolită de minți strunite, sunt și tradiționaliști care ascultă de vechile Cazanii și se străduiesc, știind că Împărăția  nu se obține cu mijloace convencționale, ci prin Credință și Faptele bune.,, Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei VII,21). 

Împărăția Sfintei Treimi nu-i utopică, ci Absolută și Domnul vorbește cărturarilor în pilde ca să o recunoască. Preceptele și dreptarul credinței nu sunt doar norme și porunci, ci trăire... Desfrânații, idolatrii, lacomii, bețivii, hoții, pizmașii, îmbuibații, hrăpăreții, defăimătorii, sodomiții, nedrepții nu o vor moșteni: ,,Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani XIV,17-18: 1 Corinteni VI, 9-10).

Dacă ne întărim cu stăruință și îndelungă-răbdare vom dobândi prin voință ceea ce căutăm. Drumul sau urcușul pe acestă Cale, l-au făcut Sfinții și au primit aoreola-lumina, pe care întunericul nu o cuprinde niciodată. Vechiul Testament prevestește Împărăția, care vine cu putere și este toiagul de domnie, toiag de dreptate ,,strălucirea plină de slavă... rămâne în picioare în toate veacurile”. (Psalmi 44:6,145:11,12,13).

Judecătorul  Ghedeon le spunea că Domnul va domni, dăinuieşte din neam în neam, nu se va nimici, nu are sfârșit, iar sfinții o stăpânesc (Judecători VIII,23: Daniel VII,18,27).
 
,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, nu este de aici de pe pamânt. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr” (Ioan XVIII, 36-37).

Bogații dacă au furat, să întoarcă  împătrit precum Zaheu, ca să se izbăvească ei, și cei din casa lor!
Celor prigoniți pentru dreptate și ,,săraci cu duhul” le este făgăduită Împărăția, pentru că nu au făcut compromisuri și în nepriceperea sau ,,prostia” lor, au ales trezvia și nu s-au murdărit. Cărturarii, fariseii vremurilor, slujitorii care aduc sminteală mulțimilor și nesocotesc acest DAR,  nu au parte, căci au stricat  poruncile (Matei VIII, 11). 

,,Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor” (Matei VIII,11).
Pentru Împărăția lui Dumnezeu trebuie credință, dragoste, nădejde și răbdare ca să lucrăm mântuirea. Să ne venim în fire, să învățăm, să păzim poruncile și vom avea fericirea! Sf. Apostol Matei în Evanghelie ne arată și pentru cine este Împărăţia Sa. (Matei V,3,10,14,19,20:VII,21: XI,11,12 :XII,28:XVIII,1-4:XIX,12,23:XXIII,13).

Tainele Împărăţiei Cerurilor sunt cunoscute doar de cei credincioși, iar celorlalți li se grăiește în parabole (Matei XIII, 44-53).

După Înviere, Mântuitorul vorbește ucenicilor 40 de zile tot despre Împărăție și astfel cei care au crezut și murit pentru dreptate, s-au încununat: ,,că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei V,10, Faptele Apostolilor I,3, XIV,22, XXVIII,23).
Împăratul stă la ,,ușa” fiecărui suflet și așteaptă pocăiță (Apocalipsă III,20).

Ne-a lăsat Biserica și a dat Apostolilor cheile Împărăției Sale (Matei XVI,19) ca să nu ne îndepărtăm, fiindcă răul ne dă târcoale: „Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca XI,20).

Cei care fac calcule eshatologice, apocaliptice, anticipând Parusia sau restaurarea Împărăției lui Hristos după mintea lor, să citească cuvintele rostite de Domnul: ,,Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” ( Matei XXV,13).

,,Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. (Marcu 1,14-15).

Împărăția nu este doar o expresie sau formulă literară biblică care stârnește curiozitate, ci  realitate actuală și viitoare. Cărturari și ,,farisei" vor întreba mereu, când vine ,,așa-zisa  împărăție”.

-,,Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo” dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi” (Luca XVII, 20-21,Ioan 1, 26).

Totul este trecător și la Învierea cea de obște toate neamurile se vor înfățișa înaintea Dreptului Judecător (1Tesaloniceni IV,13-18).

Împărăția Cerurilor nu are hotar și Dumnezeu nu întârzie, ci în stăpînirea Lui ne poartă de grijă: ,,Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său.... fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială... și nu se va clătina în veci și se va da doar celor care-l iubesc”. (Apocalipsa XII,10 , Evrei XII,28).

Foto pusă la dispoziţie de autor

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii