Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:55 19 07 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Duminica a 3-a după Rusalii - Dumnezeu ne poartă de grijă!

ro

11 Jul, 2019 10:41 805 Marime text
,,Ajunge zilei răutatea ei” (Matei VI,34).
Au rânduit Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei ca în această Duminică să se citească Sf. Evanghelie de la Matei (VI,22-34), pentru ca într-o bună zi să nu ne mai împovărăm cu atâtea griji. Şi atunci ochiul neântinat poate privi la Dumnezeu şi niciodată nu ,,slugărniceşte”, pentru că este curat.
Voinţa liberă a omului nu anulează grija Domnului şi noi  trebuie să facem doar un pas spre divinitate, fiindcă le rostuieşte pe toate şi este ,,imposibil” să nu simţi Legile şi puterea Lui!


,,Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei VI, 27).
Suntem prea importanţi în aceste universuri, înzestraţi cu daruri sfinte şi Mântuitorul nu stă deoparte, pentru că Îi pasă. Cine îşi permite să se sustragă, sau să lipsească se poticneşte şi cade în adânc.
Ştiindu-ne slăbiciunile, întinde mâna ocrotitoare: ,,Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut... Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele ...şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.... Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti” (Psalmul 138,1-3,5-10).
 
PROVIDÉNȚĂ - Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească (DEX).
Nu este hazard, şi Sfintei Treimi I se cuvine mereu Slavă! ,,El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate” (Coloseni I,17).
Cel care îşi pierde încrederea în Pronia cerească este vulnerabil şi se expune primejdiilor, devine leneş la cele sfinte fiindcă credinţa lui nu mai este fierbinte, iar ,,cineva’ interesat îi şopteşte că işi pierde timpul. Când prioritatea este Împărăţia Cerurilor, grijile nu sunt obsatacole de netrecut;,,Am văzut case şi m-am gândit la gospodar. Am văzut lumea şi am înţeles pronia. Am văzut corabie fără cârmaci, scufundându-se. Am văzut faptele oamenilor neisprăvind nimic fără Dumnezeu, care le conduce. Am văzut cetăţi şi republici deosebite în constituţia lor şi am înţeles că toate există prin rânduiala lui Dumnezeu” (Sf. Efrem Sirul).

Orice gospodar prin mijloace naturale lucrează şi îşi păstrează proprietatea, iar Creatorul ştie rostul şi ne vrea desăvârşiţi. Are căi speciale ca să-şi păstreze zidirea, respectă libertatea omului ca să fie virtuos şi răspunzător, intervine pentru ca totul să meargă în cadenţă şi bună rânduială. Destinul şi fatalismul nu au ce căuta în inima celui credincios, care caută merinda Vieţii! Biblia depune mărturie şi arată slava Atoţiitorului, istoria consemnează cele petrecute şi ochiul scrutător  contemplă minunăţiile naturii;,,Natura, Biblia, şi istoria lumii sunt documentele cele mai sfinte, care ne mărturisesc a sa mărire, iubire şi îngrijire (Gheorghe Asachi).

Providenţa arată puterea lui Dumnezeu care pe toate le ţine, ca să nu fie neant. Nu abandonează şi nu ne părăseşte deoarece lucrează, este Veşnic, Atotputernic, Ocrotitor şi ştie tot ce se petrece: ,,Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului (Psalmul 103,30-31).
Dumnezeu nu uită pe nimeni, păstrează Cerurile, pământul şi dacă suntem înseamnă că nimic nu este întâmplător. Din milostivire şi dragoste vrea să ne scape din acea cădere care a adus hăul; ,,Spune-Mi, dacă ştii să spui. Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului? Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecaţii Mele? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi intreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul?" (Cartea lui Iov cap. 38).

Evanghelia Duminicii pune întrebări răscolitoare, dar aduce răspunsul dumnezeiesc şi cuprinde dimensiunile. Dacă vom asculta, ne vom îndrepta şi vom pune început bun. ,,Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Nu poţi să fii lumină oamenilor dacă tu eşti duplicitar şi faptele tale dovedesc că aparţii întunericului.  Căci spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Ceea ce este ochiul pentru trup, aceea este mintea pentru suflet.” Cine ne cunoaşte mai bine decât Creatorul?,, Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte“.

Ştie că a pus în noi ceva de mare preţ, Sufletul nemuritor! După atâta ştiinţă omul este neliniştit şi nemulţumit, dar Mântuitorul ne învaţă calea prin care să ne găsim liniştea; schimbarea ,,prioriţăţilor" şi să nu alergăm după cele materiale, ca să obosim dintr-o dată.
,,Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia”.
A avut bogăţiile şi strălucirea lumii la picioarele lui! Ce folos? Suntem îndemnaţi să ne ridicăm privirea peste... puţin mai Sus. Este imposibil să nu vezi natura, cerul şi raţional să-ţi pui întrebarea: ce rost au acestea?  Cumpătarea este remediul omului care pierde echilibrul şi este tentat să aleagă doar folosul trecător. Unul din motivele pentru care îşi schimă stăpânul este interesul: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui.”
Dumnezeu ne vrea binele, pe când ,,celălat” numai dacă pactizezi îţi dă satisfacţie, renumeraţie, confort. Nu mai eşti tu cel sincer şi corect, ai devenit ,,dependent” şi semnezi compromisul. Nu fii duplicitar, om cu două feţe care te schimbi după interes! Eşti Antropos, unde îţi este verticalitatea? De ce îţi trădezi apoapele pentru un blid de mâncare? Ai uitat de conştiinţă, de Suflet! Vrei lux, funcţii, avantaje? Vrei să-ţi împlineşti ,,visul” năstruşnic? Nu poţi păcăli la nesfârşit, chiar dacă ai ţinută. Ţi-ai pierdut cuvântul... caracterul! E firesc ca mintea să-ţi fie acolo unde-ţi ,,umblă" gândul. O, sfântă duhovnicie, ai rămas un vis! Omul zilelor noastre aleargă după ,,comori" pentru a se îmbogăţi, deşi viaţa nu este o ,,glumă" şi se trăieşte o singură dată. Dumnezeu ne învaţă ce să facem, însă micimea şi neputinţa noastră se vede la tot pasul, chiar dacă călătorim galactic.
,,Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele? Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva? Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate? Şi Iov a răspuns Domnului zicând: "Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă. Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam (Cartea Iov,versete din cap. 38,40,42).

Nimic nu se petrece fără ştirea Lui, iar  întâmplarea nu produce ordine şi mai ales Viaţă. Într-o societate consumistă accentul este grija zilei, dar fericit este cel care poate face diferenţa şi are nădejdea că Dumnezeu nu-l lasă. Munca este virtute, iar lenea, lăcomia sunt păcate strigătoare la cer şi ,,normalitatea” îţi dă puterea să te rogi pentru iertare. Să ştiţi că cei care caută Împărăţia făgăduită şi o găsesc nu se mai despart, chiar dacă ,,lumea” nu-i înţelege. Suntem îndemnaţi să căutăm şi dreptatea, deoarece aduce echilibrul, Binele; viaţă calculată, trai decent şi sinceriate. Trupul are valoare fiindcă este templul Duhului şi trebuie să mâncăm pâinea cu sfinţenie. Compromisul este evident atunci când minciuna schimbă valorile şi câştigul necinstit este ,,ochiul” necuratului... avem vălvătaie şi tărăboi în viaţa noastră când suntem necumpătaţi. Este uşor să-ţi pierzi sufletul într-o lume în care totul se vinde şi se cumpără! Avem nevoie de sfaturile evanghelice deoarece sunt multe de îndreptat;,,Priviţi cu smerenie toate, aşa încât, ce vi se trimit de Acela care ne-a zidit pe noi şi care ştie mai bine ce ne este de trebuinţă. În numele lui Dumnezeu vă spun; toate se vor preface în bine (Gogol).

Suntem chemaţi toţi şi salvează cel care pricepe, şi astfel se face alegerea.
,,Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.”
Trebuie măsură, iar adevăratul creştin dovedeşte că alegerea făcută este corectă şi aparţine nemului lui Dumnezeu. Zgârcenia este înfrânată prin milostenie, iar poftirea prin renunţare. Calea evanghelie este strâmtă, dar încăpem toţi cei care vrem să ajungem Sus. Deşărtăciunile lumii cu tentaţiile ei sunt enorme şi poate rezista cel care a învăţat lecţia şi ascultă de Dumnezeu. 
Agoniseala cinstită este zestre, altfel se alege praful. Ca să vezi limpede trebuie să ai mintea curată şi să te fereşti de păcate şi poţi distinge mai uşor binele de rău. Iată ce zice sfântul Isihie Sinaitul: ,,Paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu" (Filocalia IV, 1947, p. 42).

Cei care îşi satisfac plăcerile şi beneficiază de toate bunătăţile râd şi nu vor să ştie de dreptatea divină. Trăiţi voi în ,,lumea voastră”, că dincolo ne descurcăm noi! A sluji cu demnitae este onoare şi nu vă lăsaţi păcăliţi !
În istorie şi universuri ultimul Cuvânt îl are Dumnezeu. Nu uitaţi că faptele dreptăţii rămân: milostenia, postul şi rugăciunea. Să nu vă pierdeţi încrederea în Dumnezeu şi răsplata Lui rătăcindu-vă, căci Dumnezeu nu doarme şi este pretudindeni! Să nu ne îngrijorăm şi să nu fim fricoşi, suntem fii ai Împărăţiei şi ne pasă ce se întâmplă cu noi. Căutăm dreptatea pentru că El ne-a spus că Adevărul ne face liberi, iar când dăm de greu să avem credinţă, şi astfel se face diferenţa: bineştiind că suferinţa aduce răbdare. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Romani V, 3-5).

Tragedia veacurilor este depărtarea de Dumnezeu, prin grija de multe  care aduce istovirea sufletului. Creştinismul este confortabil doar dacă respecţi poruncile. Auzim și pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicând: ,,Nu avem nevoie de nimic, numai de minte trează". Traducerea este uşoară şi înseamnă că nu suntem singuri niciodată, Raiul se pierde prin nepăsare, indiferenţă şi alte preocupări păcătoase. Pleci şi constaţi că ai pierdut totul. Iată, prioritatea ! În faţa lui Dumnezeu se prezintă doar Sufletul, cele materiale au rămas aici, jos!
,,Cercetează-ţi bine conştiinţa. Gândeşte-te ce ai făcut tu în viaţă, omule! Căci dacă ne-ar fi pedepsit pe fiecare dintre noi îndată ce păcătuiam, neamul omenesc ar fi dispărut cu mult înaintea noastră. Dumnezeu nici nu-i lasă pe toţi să plece nepedepsiţi din viaţa aceasta, ca să nu credem că nu există pronie dumnezeiască, nici socoteală nu cere de la toţi, ca să nu credem că nu există înviere şi judecată viitoare. O zidire atât de mare, atât de complexă şi atât de vrednică de admirat cum este universul, cum ar fi rămas întreagă....mii de ani fără pronie? Priveşte nemărginirea cerului cu nenumăratele stele, priveşte frumuseţea pământului. (Sf. Ioan Gură de Aur).
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii