Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:41 24 05 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Dimitrie Cantemir și Dobrogea (I) Descrieri din călătorii

ro

15 May, 2019 00:00 545 Marime text
Atunci când rostești numele său, imediat asociezi cuvintele de „domnitor al Moldovei”, pentru că, într-adevăr, Dimitrie Cantemir a ocupat tronul Moldovei în două rânduri, în 1693 (timp de două săptămâni în intervalul martie -aprilie) și în perioada 1710-1711. A stăpânit Moldova mult prea puțin timp și din acest motiv nu se pot spune foarte multe în legătură cu realizările sale ca și conducător al țării.
 

 
Este drept însă, chiar și în acest scurt timp, el și-a arătat intențiile de a fi un conducător luminat și un inițiator de reforme. Astfel, a scăzut birul steagului (ce se lua populației la fiecare instaurare de nou domn), a desființat deseatina (dijmă - a zecea parte), a reorganizat armata și a acordat câteva privilegii săracilor. Pentru că avea o altă gândire cu privire la modul de a conduce țara, a intrat în conflict cu marii boieri, relația cu aceștia deteriorându-se și mai mult după ce el se va alia cu Petru cel Mare al Rusiei.
 
Deși a domnit puțin timp, Dimitrie Cantemir rămâne și astăzi drept una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria României, celebru și respectat în întreaga lume, de către specialiști din multiple domenii de activitate. Și asta pentru că el a fost un mare erudit al secolului al XVIII-lea, un cărturar ce a lăsat opere extraordinare. A fost geograf, istoric, filozof, etnograf, lingvist, muzicolog, compozitor și enciclopedist, iar operele sale scrise în toate aceste domenii sunt și astăzi studiate, dezbătute și lăudate. Nu a avut o viață lungă (1673-1723), dar până la 49 de ani a reușit să lase posterității o comoară inestimabilă.
 
Este autorul unor opere complexe precum alegorica “Istorie Ieroglifică”, filozofic-religioasa lucrare „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea” sau „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. De asemenea, la cererea Academiei de Științe din Berlin (al cărui membru era), a scris în latină „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), operă realizată între anii 1714-1716, pe când se afla în Rusia, la curtea țarului Petru cel Mare.
 
Dimitrie Cantemir este însă recunoscut ca un mare istoric pentru „Istoria Imperiului Otoman (Creșterea și descreșterea lui)” și ca un mare muzicolog, fiind autorul nemuritoarei lucrări „Carte a științei muzicii”. Vorbea fluent și scria în 11 limbi. Am enumerat doar o parte din creațiile și talentele sale, dar acestea sunt mult mai numeroase.
 
În această serie de materiale, ne vom concentra însă asupra valențelor sale de geograf, istoric și etnograf, pentru că în aceste calități el a făcut referiri extrem de importante în ceea ce privește Dobrogea.
 
Fiu de domnitor moldovean, Dimitrie Cantemir și-a trăit aproape jumătate din viață la Constantinopole, mai întâi ca zălog, ostatic oferit sultanului pentru a-i garanta acestuia respectarea tratatelor încheiate de Moldova. Apoi, odată devenit adult, a trăit la Constantinopole, creând opere și așteptând momentul de a prelua domnia țării sale. La un moment dat, pe când Moldova era sub stăpânirea fratelui Antioh (1695-1700, 1705-1707), Dimitrie a îndeplinit funcția de capuchihaie (agent diplomatic, ambasador) al acestuia la Constantinopole.
 
De-a lungul celor două decenii trăite în capitala Imperiului Otoman, marele cărturar a efectuat mai multe călătorii acasă în Moldova, lucru pe care ni-l spune chiar el. A trecut mereu prin Dobrogea, la acea vreme provincie a Imperiului Otoman.
A vizitat orașele dobrogene, a cules povești și legende și o parte dintre aceste mărturii le-a cuprins în operele sale. Din acest punct de vedere, el reușește să fie unul dintre puținii români care în Evul Mediu ne oferă informații despre tărâmul dintre Dunăre și Mare. Nu este un simplu călător străin care se confruntă pentru întâia dată cu realitățile danubiano-pontice, ci un observator obiectiv și bun cunoscător al identității românești.
 
În impresionanta cronică a istoriei otomane, Cantemir ne mărturisește: „Eu amu trecut adese-ori prin părțile aceste, din causa că pe aici îmi era calea din Moldava la Constantinopole” (n.a. sursă bibliografică - Istoria Imperiului Otomanu, pag 310). Nu știm cu siguranță câte la număr au fost aceste călătorii, dar știm că a poposit în anumite locații și că a vizitat mai multe orașe ale provinciei, mergând atât prin centrul acesteia, cât și prin nordul ei, în drumul său spre Moldova, sau de la Moldova la Constantinopol.
 
În Evul Mediu, centrul Dobrogei este adesea descris de călătorii ce îl tranzitează drept un desertum, o stepă bătută de un vânt necruțător și un teritoriu slab populat și sărac în surse de apă. Populația sa (creștină și musulmană) era în special concentrată pe coasta de Est, în Vest - pe linia Dunării și în Nordul provinciei. Cantemir descrie provincia, dar face referire directă la această stepă centrală: “Este o provincie situată dincoace de muntele Haemus (Balcani) și care se întinde de-a lungul Dunării, de la Dristor (n.a. Silistra) până la gurile acestui fluviu. Toată țara e numai un șes, o câmpie vastă, fără râuri, fără păduri; numai la extremitatea ei, aproape de Dristor, e o pădure pe care turcii o numesc Deli Orman, sau pădurea nebunilor. Țara aceasta (Dobrogea) produce și cai foarte iuți la fugă, pe care turcii îi socot ac de cei mai buni după caii moldovenești”.
 
Din 1599 și până la jumătatea sec. XIX, Dobrogea face parte din elayetul de Silistra, o provincie care cuprindea Dobrogea toată, dar și teritorii din Bulgaria și din partea europeană a Turciei. Silistra era capitala acestui elayet, dar din 1677-1678 rămâne capitală doar cu numele, când guvernatorul, pașa, decide să își mute reședința la Babadag.
 
Alegerea orașului Babadag ca loc de reședință a guvernatorului nu este deloc uimitoare. Oraș musulman întemeiat încă din sec. XIII, Babadag este un loc sfânt de pelerinaj (aici este mormântul ctitorului Sarî Saltuk Baba) și în același timp un punct strategic extrem de important din punct de vedere politico-militar. Să nu uităm că începând cu sfârșitul sec. XVII, Imperiul Otoman se confruntă tot mai mult cu agresiunea Imperiului Țarist, care amenință din nord. Din acest motiv, nordul Dobrogei (cu orașele Babadag și Isaccea mai ales) devine extrem de important pentru turci.
 
Călătorul Dimitrie Cantemir este cel mai bun martor ocular al acestor realități, confirmând că Babadag este “reședința pașei de Silistra, care este însărcinat cu apărarea provinciilor septentrionale (nordice) ale imperiului. Sub jurisdicțiunea lui stau toate țările dintre muntele Haemus (Balcani), Marea Neagră, Dunăre și Nistru...”
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Dimitrie Cantemir – Istoria Imperiului Otomanu, Crescerea și scăderea lui, Vol. 1; traducere de Dr. Ios. Hodosiu, Editura Societăței Academice Române, Bucuresci 1876
Ecaterina Țarălungă – Dimitrie Cantemir, Editura Minerva, București, 1989, 424 p
Analele Dobrogei, Anul 1, Nr.1, 1920 – C.Brătescu – Extrase din Dimitrie Cantemir
 
Sursa foto: Imaginea este o ilustrație din cartea Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
    
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii