Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:43 19 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Călători străini prin Dobrogea (LXIX) - Nicolaus Kleemann (Germania) (galerie foto)

ro

16 Jan, 2017 00:00 1028 Marime text
Nicolaus Ernst Kleemann (1736/Altdorf - după 1800) a studiat teologia şi a intrat în serviciul contelui austriac Johann von Starhemberg. Acesta l-a trimis pe Kleemann ca agent comercial în hanatul Crimeii. Kleemann s-a îmbarcat la Viena şi a călătorit pe Dunăre, trecând prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra.
 
El şi-a publicat jurnalul de călătorie în 1773 la Viena, iar a treia ediţie a apărut, tot în germană, în 1783, la Praga, cu o hartă a Dunării de la Rusciuc (Bulgaria) până la vărsarea în Marea Neagră. Institutul „N. Iorga” a folosit ediţia pragheză pentru traducerea românească din seria Călători străini despre Ţările Române.
 
Agentul comercial a navigat pe fluviu în perioada 20-28 noiembrie pe traseul Silistra (20) - Hârşova (22) - Isaccea (24) - Chilia veche (30), mergând apoi pe jos la reşedinţa hanului de la Căuşani (azi, în S Republicii Moldova). Kleemann considera că Silistra „nu este un oraş mare”, fiind însă „bine întărit”. În acest sens, călătorul a observat în apropiere ruinele unui zid, pe care îl credea construit de împăraţii bizantini împotriva năvălirilor barbare, deoarece „pare mai mult roman decât turc”. Majoritatea locuitorilor oraşului erau turci, cărora „le-a mers pomina pentru jafurile şi cruzimile lor”. Poate şi din acest motiv, reis (căpitanul corăbiei) a acostat la malul muntenesc, unde a evitat taxa.
 
Silistra a făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Prin Silistra trecuseră şi alţi călători străini în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), grecul I. Paleologul (1573/IX), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), englezul H. Cavendish (1589/XV), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), A. Radibrat din Republica Ragusa (Dubrovnik/1603/XXI), solul polonez J. Krasinski (1636/XXV), translatorul armean Romaskiewicz (1639/XXVI), solul polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), polonezul A. Taszycki (1640/XXIX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), călugărul rus I. Travelski (1651/XXXII) şi diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F) şi solul rus de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2).
 
Hârşova era un oraş „nici prea mare, nici prea mic”. În acest punct al călătoriei, agentul comercial se felicita pentru faptul că, la Rusciuc, schimbase „vasul meu vienez” cu „o corabie mică turcească”, care făcea faţă vântului puternic, ploilor mari, valurilor înalte şi lăţimii Dunării. Hârşova fusese tranzitată şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX) şi nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV).
 
Nici Isaccea „nu este deosebit de mare”, fiind apărată de „o cetate veche” construită pe ţărmul fluviului. De aici începea o şosea spre capitala otomană, folosită de călătorii străini care veneau de la nord de Dunăre. Kleemann preciza că distanţa Isaccea - Constantinopol număra „60 de mile germane” şi putea fi parcursă în şase zile.
 
Isaccea fusese vizitată şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: sultanul Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez H. Austell (1585/XIV), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul J. van der Doris (1597/XX), călugărul rus A. Suhanov (1651 /XXXI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL) şi nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Nicodim şi Silvestru (1722/LVI) şi solul otoman Şehdi Osman (1758/LXII).
 
După ce a înfruntat alte două furtuni, corabia a sosit în portul turcesc Chilia Nouă (azi, în Ucraina) situată la „trei ceasuri de Marea Neagră”. Călătorul german menţionează că pe „insula din apropiere” existase „o localitate veche” cu acelaşi nume, numită în antichitate Lykostomon.
 
Trimiteri la istoria antică a Dobrogei au fost făcute şi de alţi călători străini: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), cărturarul grec M. Katsaitis (1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV) şi nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII).
 
Ca şi în alte izvoare antice şi medievale, Kleemann considera că Dunărea se vărsa în mare prin cinci guri, dintre care numai Chilia era navigabilă pentru „vasele mari cu trei catarge”. Alţi călători germani care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVII: cruciatul prizonier J. Schiltberger (1425-1427/III), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier J. Wilden (1611/XXIII), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier N. Schmidt (1651/XXXIII) şi diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV).
 
Predecesorii lui Kleemann care au tranzitat Dobrogea pe calea fluvio-maritimă: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2) şi călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI).

Surse foto: 

3.bp.blogspot.com
4.bp.blogspot.com
destepti.ro
upload.wikimedia.org
en.wikipedia.org

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, Bucureşti, 1987.
eng.travelogues.gr
www.magazinistoric.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii