Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:37 17 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Călători străini prin Dobrogea (LX) - Paul Jamjouglou (Suedia) - galerie foto

ro

05 Dec, 2016 00:00 1045 Marime text
Paul Jamjouglou (? - după 1773) a fost fiul secretarului regelui Suediei și prim-translator al ambasadei suedeze la Constantinopol / Istanbul. Fiul a lucrat și el la această misiune diplomatică în calitate de interpret pentru limbi orientale.
 
În 1746, Jamjouglou l-a însoțit pe Edvard de Carleson, trimis extraordinar al regelui suedez Frederick I la sultanul Mahmud I, în călătoria de întoarcere la Stockholm. Cu această ocazie, cei doi suedezi au trecu și prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra.
 
Jurnalul călătoriei a fost redactat în franceză, dar manuscrisul s-a păstrat într-o traducere suedeză la Biblioteca Universității din Uppsala. În România, textul suedez a fost retradus în franceză de prințul C. I. Karadja și publicat în 1930 în „Revue historique du Sud-Est europeen”. Institutul „N. Iorga” a folosit ediția Karadja pentru traducerea românească în seria Călători străini despre Țările Române.
 
În perioada 10-16 iulie, Jamjouglou a străbătut Dobrogea de la sud spre nord, pe axul central, pe itinerarul: Hadjoglou Pazardjik / Bazargic - Karagatch / Cara Agaci - Alibeyköy / Ali beychiöi - Guvemlig / Giuvenlia -Omourtscho / Omurcio - Tangriwerdjköy / Tariverde - Babadag - Tulcea.
 
Bazargicul era un oraș „foarte frumos”, situat într-o „regiune minunată” care dădea „cei mai frumoși cai din Turcia europeană”. Deși locuitorii erau „foarte răi”, deoarece erau „în cea mai mare parte ieniceri”, li s-a acordat „foarte multă atenție”. Prin Bazargic trecuseră în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV).
 
Bazargicul și Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Prin Ali beychioi mai trecuseră un anonim suedez (probabil C. Loos; 1710/LII) și diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1).
 
Omurcio era „un sat destul de frumos”, cu lapte „din belșug”, dar cu apă „foarte rea”. De altfel, în zonă nu existau izvoare, apa fiind scoasă din puțuri „foarte adânci” cu burdufuri de piele trase de cai. Problema apei în Dobrogea fusese menționată și de prizonierul italian G. Angiolello (1476/V), negustorul italian P. Giorgio (ante-1595/XVIII), episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX) și agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV).
 
Pentru a ajunge în Tariverde, călătorii suedezi au făcut un ocol, deoarece hanurile din Karasou / Karasu (Medgidia) sau Ister / Ester (azi, Târgușor, județul Constanța) erau distruse. Aceste localități fuseseră tranzitate de alți călători străini în secolele XVII-XVIII.
 
Pe segmentul Tariverde - Babadag, Jamjouglou a remarcat că niște „răufăcători” dăduseră foc „frumoaselor holde cu bucate”. Prezența tâlharilor pe drumurile dobrogene fusese semnalată și de episcopul catolic P. Baksic (1641/XXX) și de agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV).
„Orașul” Babadag era „mare și foarte populat”, aici instalându-și cartierul general marele vizir în cazul unor operațiuni militare în regiune.
 
Babadagul fusese vizitat în secolele XIV-XVIII de: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2) și diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII).
 
În „micul sat Tulcea” exista „un vechi castel” care funcționa ca „închisoare de rând”. Diplomații scandinavi au fost nevoiți să mănânce repede din cauza „mulțimii musculițelor și țânțarilor”. Existența pe scară largă în zonă a muștelor și țânțarilor fusese menționată și de clericul creștin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII).
 
Tulcea fusese tranzitată în secolele XVI-XVIII de: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), starețul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), călugării ruși Silvestru și Nicodim (1722/LVI) și diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII).
 
Traversarea Dunării în portul turcesc Ismail (azi, în Ucraina) s-a făcut în două „bărci mari” și a durat cinci ore. În această perioadă, călătorii suedezi au observat timp de două ore „un nor mare și gros” alcătuit din lăcuste „mari cât niște raci mici”. Urmările trecerii acestui val de insecte au fost catastrofale: „Această oaste înaripată pustiise tot ținutul peste tot pe unde trecuse, nelăsând din recoltă sau din pomi decât paiele și ramurile”.
O invazie pe scară largă a lăcustelor fusese menționată și de prizonierul italian G. Angiolello (1476/V).
 
Alți călători suedezi care au străbătut Dobrogea în secolele XVII-XVIII: diplomatul de origine germană Conrad Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L) și anonim (probabil C. Loos; 1710/LII).

Surse foto: 
https://sok.riksarkivet.se/
https://upload.wikimedia.org/
https://en.wikipedia.org/
http://3.bp.blogspot.com/
http://www.cugetliber.ro
http://www.romaniapozitiva.ro
https://brailachirei.files.wordpress.com/
https://2.bp.blogspot.com
http://fs70.trilulilu.ro/
http://static.animalzoo.ro/
http://www.info-delta.ro/
 
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, București, 1987.

http://www.magazinistoric.ro/
https://images2.okr.ro
https://upload.wikimedia.org
http://4.bp.blogspot.com/

Ti-a placut articolul?

Comentarii