Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:01 20 08 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

8 iulie - Sfântul Mucenic Epictet preotul şi Astion monahul

ro

08 Jul, 2019 17:33 960 Marime text
,,Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie" (Luca XXI, 12,13).
Documentele atestă pătimirea acestor doi sfinţi pe care îi pomenim astăzi, preotul Epictet şi Astion monahul.
Actele Martirice (Acta Sanctorum) depun mărturie despre această sărbătoare din Calendarul Ortodox, însemnată cu cruce roşie în Arhiepiscopia Tomisului.



Despre  vechea cetate  Halmyris, încă din secolul al VI-lea istoricul Procopie al Cezareei spunea că se află în ,,colţul  îndepărtat din Sciţia Minor”, ţinut cu ,,sol şi apă sărată” ce este păstorit de primul  episcop al Tomisului Evangelicus şi avea 13 episcopii.
Era o cetate de apărare romano-bizantină refăcută chiar de împăratul Justinian (527-565), azi locul este însemnat prin ridicarea unei Sfinte Mănăstiri  ce păstrează Sfintele Moaşte. 
Se află lângă ruinele fortăreţei, pe drumul dintre localităţile Murighiol şi Dunăvăţul de Sus din judeţul Tulcea, având hramul Sfinţilor care au pătimit pentru Hristos. 
Martyrolugium Hieronymianum (cu Breviarum Syriacum) şi o copie din secolul al XV-lea a unui manuscris din arhiva Bisericii din Utrecht, consemnează viaţa şi moartea mucenicească a sfinţilor Epictet şi Astion, din antica „Almyra“. Săpăturile arheologice făcute de cercetători renumiţi, sub patronajul Academiei Române începând cu anul 1981, descoperă basilica episcopală şi cripta ,,martiri ai Halmyisului din Sciţia”.
Tânârul preot Epictet era din părţile Răsăritului, fiind crescut în credinţa creştină pe care împăratul Diocliţian (284-305) o prigonea ca o fiară apocaliptică.
Epictet plin de har şi trăire duhovnicească era rugător fierbite către Domnul care-i asculta rugăciunile, având ţinuta duhovnicească a unui ,,vas ales", într-o mănăstire a  provinciei romane Frigia (Asia Mică).
Tămăduia orbii, schiopii, leproşii, surzii, muţii şi pentru că făcea  minuni venea lumea din toate părţile ca să-şi vindece bolnavii.
La rugămintea unui om de vază al vremii îi tămăduieşte fiica, ungând-o cu undelemn sfinţit, apoi a vindecat o femeie oarbă şi un îndrăcit.
Astion era de viţă nobilă şi familie bogată.
Mama lui era fată de senator şi părinţii îl adorau, pentru că era  unicul  lor copil. Atunci când l-a întâlnit preotul Epictet, l-a convins uşor: ,,Vino, îi zice el, şi-ţi voi arăta care aur trebuie să alegi şi după care argint trebuie să tinzi. Este acela pe care Domnul şi Mântuitorul nostru l-a dat celor ce cred în El”.
În Vechiul Testament copilul Samuel, viitorul Judcecător al Poporului ales, la chemarea lui Dumnezeu rosteşte ,,Iată-mă", iar acum Astion adaugă: ,,Îngăduie-mi să fiu chiar de astăzi catehumen....şi să ne ducem într-o ţară îndepărtată, acolo unde ne va îndrepta Duhul Sfânt, ca nu cumva tatăl meu să-mi schimbe gândul curat cu lacrimile sale”.
Mergeau spre Dunăre ca să ajungă la Noviodunum în ,,satul marinarilor”, din flota romană Classis Flavia Moesica.
Pe drum vindecă cu semnul Crucii un îndrăcit şi pe un om căzut de la înăţime l-a botezat ,,În numele lui Hristos, ridică-te şi umblă”.
Ajunşi la Halmyris, Sfinţii Epictect şi Astion cu darul facerii de minuni le-au tămăduit  paraliticii şi peste 1000 de localnici au trecut la creştinism. Văzând conducătorul cetăţii Latronianus că ,,aceşti străini” alungă zeii Romei Eterne, îi învinuieşte de vrăjitorie şi i-a întemniţat după apusul soarelui. După aceea i-a târât la judecată publică pe o scenă unde era poporul adunat şi toţi au auzit mărturisirea credinţei creştine; Iisus Hristos este adevăratul Împărat şi ei nu jertfesc idolilor. Torturaţi cu chinuri groaznice, pe rănile pricinuite au turnat oţet şi sare ca să le treacă ,,încăpăţânarea”.
Au pregătit cazan clocotit cu smoală ca să-i arunce, dacă după 30 de zile nu se răzgândesc. Actele Martirice povestesc că în acest răstimp un călător văzând cele ce se petreceau a dus vestea la părinţii lui Astion, care au ajuns în grabă la Halmyris, ca să-şi scape copilul.
Doar un singur Crez şi răspuns: ,,Noi suntem creştini”. 
I-au bătut şi cu pietre peste gură, dar cu privirea la cer au rostit rugăciunea de plecare: ,,În mâinile Tale încredinţez duhul meu” zice Astion, iar poporul recunoaşte şi strigă: Amin! 
Era în anul 290 d. Hr. Vigilantius cu cei din casa lui au luat trupurile,,albe şi strălucitoare” ale  Sfinţilor Epictet şi Astion, împreună cu cei credincioşi le-au îngropat după ce le-au uns cu mir şi miresme. 
Documentul atestă;,,se fac acolo multe minuni, până astăzi”.
,,Din cer aţi luat dumnezeiescul dar şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi sfeşnice prealuminate în calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi, tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră” (condacul).
După 3 zile Sfântul Astion se arată în vis lui Vigilantius, anunţându-l că  părinţii lui au ajuns în port, şi să le spună că fiul lor a murit creştin. Timp de o săptămână acesta şi preotul locului Bonosus le-a vorbit despre credinţa lui Astion, apoi au fugit împreună de furia persecutorilor şi după 40 de zile au fost botezaţi chiar de episcopul de la Tomis, într-un loc tăinuit şi ştiut doar de creştini.
După 8 zile părinţii  au plecat în patria lor, luând cu ei pe Vigilantius şi preotul Bonosus ca să-i scape de prigoană. 
Sângele martirilor în pământul Dobrogei noastre vorbeşte pe veci despre sfinţenie, curaj, credinţă şi Evanghelie.
În anul 2001, în ziua Praznicului Adormirii Maici Domnului arheologi români şi americani au descoperit spre mirarea lumii ştiinţifice, Moaştele Sfinţilor pe care-i pomenim azi, 8 iulie: ,,Am simţit de la început că ne aflam în faţa moaştelor celor doi sfinţi (profesorul Mihail Zahariade).
,,Avem de-a face cu moaştele a doi martiri creştini, schingiuiţi şi apoi executaţi prin decapitare"(antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru).
,,Pe Epictet - dascălul cel înţelept şi pe Astion - ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre (tropar).
Rugăciune din Acatist:
- Sfinților mucenici Epictet și Astion, căutați acum spre noi, cei ce cu umilință cădem înaintea sfintei voastre icoane și cinstim sfintele voastre moaște și ca unii ce v-ați învrednicit de mare cinste înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugați-vă Acestuia să ne izbăvească de toate necazurile și primejdiile și să dea iertare de păcate sufletelor noastre.
 
Sursa foto: Arhivă personală pr. Iulian ZISU
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii