Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:58 27 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

La cinci ani de la înfiinţare Asociaţia Together Everyone Achieves More (TEAM) a reuşit să devină a doua familie pentru sute de tineri (galerie foto)

ro

23 Dec, 2019 00:00 2962 Marime text
De cinci ani, Școala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” a devenit „acasă” pentru o asociaţie de voluntariat care astăzi numără sute de membri - care s-au identificat cu valorile pe care le promovează, şi zeci de structuri atât locale, cât şi naţionale, pentru că a reuşit să-şi capete un bun renume prin activităţile lansate.
 
Recent, Asociaţia Together Everyone Achieves More (TEAM) a organizat, la Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman” din Constanţa, Gala anuală, prilej nu numai de mare bucurie în rândul celor prezenţi, chiar şi de la Piatra Neamţ, Târgu Jiu sau Mioveni, dar şi pentru reporter de a afla ce îi ţine atât de apropiaţi şi mai ales determinaţi să facă lucruri frumoase.
 
Student la Facultatea de drept, Radu Andrei Jipa a venit din Mioveni la Gala TEAM, pentru că el se simte aici ca-ntr-o familie. „Un loc în care mă întorc ca şi acasă. Un loc în care pot să mă dezvolt şi pot să dezvolt oamenii din jurul meu. Anii petrecuţi în acest loc cald, în care pot să fii tu fără să fii judecat”.
 
Elev în clasa a XII-a la Piatra Neamţ, Răzvan Trăsnea împărtăşeşte opinia colegului său: „Într-adevăr, în TEAM eşti acceptat indiferent cum ai venit, cum ai fi tu ca om. Întâmplarea a făcut să aflu de această asociaţie atunci când cineva din Constanţa s-a mutat în Piatra, la liceul nostru“.
 
Frenetic aplaudată la Gală, la secţiunea cei mai buni profesori, Mihaela Popescu (Capră) este considerată, alături de prof. Daniela Ghiţoiu, mentor, sufletul acestei asociaţii: „Am reuşit să ne descoperim şi alte veleităţi, calităţi pe care le aveam şi de care nu eram conştienţi. Am crescut o dată cu acest TEAM, am cunoscut-o pe Dana şi ne-am crescut împreună copiii frumos şi am reuşit să sădim în ei esenţa: să fie buni, să fie darnici, să fie înţelepţi, corecţi, cinstiţi şi să aibă acele devize pe care le promovează şi TEAM: bunătate, încredere, frumuseţe şi empatie”.
 
Clara Victoria Ionel a intrat în TEAM acum un an şi mărturiseşte că tabăra i-a schimbat viziunea despre voluntariat: „Această asociaţie pentru mine reprezintă bucurie, dăruire, familie”. 
 
Monica Anamaria Băluţă nu este de foarte mult timp în asociaţie, doar din vară, dar s-a adaptat repede: „O asociaţie minunată în care poţi să-ţi faci foarte mulţi prieteni, cu care să rămâi o viaţă chiar”. „TEAM reprezintă pentru mine o familie de care acum ceva timp nu ştiam că am nevoie, dar acum mi-am dat seama că este acea familie fără care nu pot să trăiesc. Da, familiile au certuri şi câteodată se mai separă, dar în final îţi dai seama că ai nevoie de familie, de elementul acela care te ţine aproape”, mărturisea Maria Ionescu, cea care este în asociaţie de cinci ani. 
 
Pentru Elenis Stavru, TEAM reprezintă... totul, pentru că este membră încă de la înfiinţare: „Familia, iubirea, empatia, comoara...”. Ioana Grasu este de anul trecut în asociaţie şi pentru ea este foarte important să împărtăşească valori şi sentimente cu ceilalţi voluntari. La cinci ani de când s-a înscris în TEAM, pentru Bianca Aluneanu este o oportunitate de a creşte. 
 

„Părinţii trebuie să conştientizeze că cel mai mare dar pe care îl pot oferi copiilor lor este timpul de calitate petrecut împreună”

 
Mentorul Asociaţiei Together Everyone Achieves More, prof. Daniela Ghiţoiu, este de profesie psiholog, aşa încât interacţiunea cu sutele de copii voluntari reprezintă tot atâtea provocări de a-i pune în valoare, de a scoate din ei tot ceea ce este mai frumos şi bun, prin intermediul educaţiei non-formale.
 
„În urmă cu cinci ani îmi spuneam că dacă reuşim să ne creăm albia, să ne construim ca sistem, să creăm un pachet de principii şi de valori în care să credem şi pe care să le respectăm în educaţie, cred că următorii 25 de ani vor fi la fel de frumoşi. Și cred că am reuşit în aceşti cinci ani să creştem ca un sistem în care ştim foarte clar ce urmărim şi care sunt obiectivele noastre ca asociaţie. Ne sunt clare programele şi setul de valori şi au venit lângă noi cu mult mai mulţi oameni decât am anticipat acum cinci ani.
 
Anul 2019 a fost tare fructuos, cu multe activităţi centrate pe familie, pe relaţia părinţi-copii. Și train-urile pe care le-am început din toamna 2018 au avut acest specific: relaţia părinţi copii. Activităţi inovative, cum a fost cea de 1 iunie, intitulată Escape Park, un concept unic, de care nu am mai auzit până acum, şi în care au venit copii împreună cu părinţi să descopere coduri, hărţi, să deschidă porţi. Ideea a fost ca părinţii să conştientizeze că cel mai mare dar pe care îl pot oferi copiilor lor este timpul de calitate petrecut împreună. Pentru că observ adesea – şi observăm împreună – că mulţi părinţi, tot din dorinţa de a le oferi copiilor, le oferă produse scumpe: telefoane, tablete, excursii costisitoare, dar foarte puţin timp de calitate împreună. Atunci părintele are o preocupare uşor nesanogenă, care nu duce mai departe în direcţia în care îşi doreşte. A fost un an 2019 în care am tras şi semnale de alarmă, dar am şi făcut activităţi specifice părinţi-copii. Am început cu tabăra din aprilie, de la Buşteni, care s-a numit Aventuri în insula Catan, şi i-am învăţat pe copii board-games. În ideea că dacă ştiu copiii să joace Catan (un joc de strategie şi de negociere), vor merge acasă să joace împreună cu părintele. Și atunci părintele nu mai are o scuză că nu ştie să joace un joc de societate. Catan este un joc foarte răspândit în toată lumea, care se joacă la campionate mondiale, care adună familia la masă. Creşte respectul de sine, creşte încrederea pe care copilul o are în părinţi. Dar mai sunt atâtea alte jocuri care bucură şi viaţa noastră până la urmă.
 
Părinţii au ajuns să fie foarte mult prescriptori şi evaluatori, să faci aia, să dregi aia; ori nu aceasta este calea spre inima lor. Au nevoie de experienţă de viaţă, au nevoie să le oferi timp , au nevoie să-i asculţi de la vârste foarte mici. 
În tabăra de la Buşteni a început viziunea care se formează pentru anul în curs. Și am considerat oportun să facem activităţi centrate pe familie. În tabăra de la Bacău i-am invitat pe copii să citească Harry Potter, împreună cu părinţii. Nu ştiu câţi au citit şi câţi nu, dar cert este că după tabără am primit feedback că au citit cărţi. 
 
Revenind la cei cinci ani de activitate, care se finalizează cu un proiect mare, de a edita o carte pe care o scriu copiii. Noi doar adunăm materiale şi le punem într-o poveste, într-o coerenţă a cărţii. O scriu împreună cu Eduard Rădulescu, un fabulos şi un vizionar care este student la psihologie, cu doamna Loredana Busuioc (directorul Școlii Gimnaziale nr. 18 „Jean Bart”) şi cu Mihaela Popescu (Capră). Mihaela Vântu ne ajută cu grafica şi chiar sper să iasă ceva diferit şi de calitate.
 
Cartea este rezultatul identificării nevoilor, dar şi al încheierii unui ciclu de cinci ani TEAM. Am dorit să oferim ceea ce noi am descoperit, ceea ce noi am creat şi cum am crescut. Am simţit că am copt şi că putem oferi ceva de calitate, care să şi rămână, să poată constitui un ghid pentru familii, pentru tineri, descoperind că foarte mulţi tineri nu fac voluntariat. Or, mulţi nu înţeleg de ce este necesar voluntariatul în rândul copiilor. Nu înţeleg că este atât de important ca în afară de educaţia şcolară şi educaţia familială să completezi educaţia copilului tău cu încă ceva. Meditaţiile sau sportul sunt în completare, dar dacă eu mâine nu sunt, care este echipamentul copilului meu de viaţă fără sprijin? Constant şi inepuizabil... Sunt situaţii în care copilul nu mai are nevoie de sprijinul părintelui, ci de sprijinul său. Are nevoie de prieteni de calitate, nu virtuali; şi atunci să nu ne mai mirăm de ce nu ies din zona lor de confort, de singurătate. 
 
E adevărat că avem şi părinţi care îşi aduc copiii în sistem de babysitter, care scapă de ei în weekenduri aducându-i la TEAM dimineaţa la ora 9 şi preluându-i la ora 17, dar nu despre ei vorbesc, ci despre părinţii care au început să înţeleagă de ce îşi aduc copiii la TEAM, care ni se alătură, cu care facem echipă, care cer feedback şi cu care plănuieşti să faci ceva pentru copilul lui. Sunt părinţii care duc mai departe ceea ce încercăm să facem noi aici sau în tabere”.
 
Citeşte şi:
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii