Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:26 24 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviu cu prof. Stoica Lascu despre Reuniunea memento online „100 de ani de la semnarea Tratatului de la Paris privind recunoașterea suveranității României asupra Basarabiei”

ro

31 Oct, 2020 00:00 3681 Marime text

 
 La 28 octombrie s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris, care a consfiinţit recunoaşterea internaţională a Unirii Basarabiei. Doi istorici din Constanţa, profesorii Stoica Lascu şi Marian Zidaru, au participat la o conferinţă ştiinţifică pe această temă desfăşurată on-line la Chişinău. Cu unul dintre ei, profesorul Stoica Lascu, am avut o scurtă convorbire pe această temă.
 
 
- În ce a constat, în această dificilă perioadă de organizare a unor reuniuni cu caracter ştiinţific, manifestarea la care aţi participat?
 
- La 28 octombrie s-au împlinit 100 de ani, într-adevăr, de când la Paris a avut loc semnarea unuia dintre tratatele în 1919-1920, respectiv cel prin care se recunoştea de către Marile Puteri învingătoare în războiul de-abia încheiat a Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă – România. Istoricii de peste Prut nu au uitat importanţa şi semnificaţia deosebită a acestui act internaţional, nu doar pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru ci pentru ansamblul României Întregite, şi au organizat joi, 28 octombrie, o reuniune-memento on-line. Această Conferință Ştiințifică de la Chişinău intitulată «100 de ani de la semnarea Tratatului de la Paris privind recunoașterea suveranității României asupra Basarabiei» a demonstrat, dincolo de consistenţa ştiinţifică a membrilor Institutului de Istorie al Moldovei – organizatorul manifestării –, existenţa unui puternic filon de conştiinţă naţională, de românitate în rândurile intelectualilor transpruteni.
De asemenea, este de arătat, nu mai puţin, că semnificaţia naţional-culturală şi greutatea ei ştiinţifică sunt potenţate de unicitatea demersului instituţiei organizatoare moldave – nici în Ţară, din câte cunosc, n-au fost, din păcate, asemenea manifestări...
 
- Care au fost participanţii şi tematicile?
- Ei au fost, aproape toţi, membri ai Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, reuniunea (desfăşurată timp de trei ore, între 9 şi 12 dimineaţa) fiind moderată de conf. univ. dr. hab. Nicolae ENCIU, şi deschisă de către conf. univ. dr. hab. Gheorghe COJOCARU, directorul perstigiosului Institut. Este vorba de – prof. univ. dr. hab. Anatol PETRENCU (Facultatea de Istorie și Filosofie, Uuniversitatea de Stat a Moldovei), Nicolae Titulescu despre importanța Tratatului de la Paris privind recunoașterea suveranității României asupra Basarabiei; conf. univ. dr. Valentin BURLACU (Institutul de Istorie), Specificul problemei Basarabiei în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din 1919-1920; prof. univ. dr. hab. Ion ȘIȘCANU (Institutul de Istorie), Relațiile sovieto-nipone și problema ratificării Tratatului Basarabiei; conf. univ. dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC (Institutul de Istorie), Dezbaterile italo-româno-ruse în jurul ratificării italiene a Tratatului Basarabiei din 28 octombrie 1920; dr. Mihai ȚURCANU (Institutul de Istorie), SUA și problema Basarabiei la Conferința de Pace de la Paris; dr. Eugen Tudor SCLIFOS (Institutul de Istorie), Franța și chestiunea Basarabiei la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920; conf. univ. dr. Gheorghe NEGRU (Institutul de Istorie), Activitatea lui Ioan Pelivan la Conferința de Pace de la Paris; Ion NEGREI (Institutul de Istorie), Participarea basarabenilor la primele alegeri parlamentare în cadrul României Întregite (noiembrie 1919); conf. univ. dr. Silvia GROSSU (Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM), Limba română: reper esențial de legitimare identitară a Basarabiei la Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920.
După cum se vede, sunt nume dintre cele mai cunoscute în câmpul istoric chişinăunean, oameni de ştiinţă – din generaţii mai mature dar şi mai tinere – şi militanţi naţional-culturali totodată întru relevarea dimensiunii ansamblului românităţii. Punctual, dat fiind tematica specioasă şi cu semnificaţii naţionale atât de semnificative, au fost relevate, cu mijloacele cercetării ştiinţifice, proprii profesionistei Istoriografii moldave – apel la arhive, analize pe text, contextualizări, conciziuni, aprecieri sumative –, lucrările respective, ca şi discuţiile pe marginea unora dintre ele, au subliniat, din diverse unghiuri de abordare ştiinţifică, conţinutul şi semnificaţia actului internaţional semnat la Paris în urmă cu 100 de ani. De altfel, lucrările respective vor vedea lumina tiparului într-un proxim număr din „Revista de istorie a Moldovei” (editată de către Institut); subsemnatul am propus chiar ca ele să constituie şi substanţa unui volum de sine stătător, tipărit însă în engleză.
 
- Ca reprezentanţi ai Constanţei, care au fost titlurile lucrărilor dumneavoastră?
 

- Nu am fost „reprezentanţi” – cum spuneţi dumneavoastră – ai vreunei instituţii ştiinţifice, ne-am reprezentat, ca să zic aşa, pe noi, ţinând seama de preocupările tematice avute, de legăturile de natură ştiinţifică şi camaraderească întreţinute cu mediul slujitorilor lui Clio de pe malul Bâcului. În ce mă priveşte, cred că – aşa cum am reiterat şi la începutul intervenţiei mele, dar şi cu alte prilejuri – reuniunile ştiinţifice de dincolo şi dincoace de Prut este relevant a beneficia, dacă tot vorbim de comuniune şi frăţietate în ansamblul românităţii, de semnificative prezenţe ale intelectualilor români – şi „ei” la noi, şi „noi” la ei; şi nu doar la momente festive, ci la mai fiece reuniune ştiinţifică... Colegul Marian ZIDARU, des prezent la Chişinău de mulţi ani, şi-a intitulat lucrarea Problema Basarabiei în relațiile dintre SOE și NKVD în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bazată pe aducerea în discuţie a unor documente – cum ne-a obişnuit laboriosul scormonitor în arhive – inedite; iar subsemnatul cu titlul Recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei – în recente lucrări ale istoricilor chișinăuieni.
Să arăt, în acest context, dacă îmi permiteţi, că este a doua participare a noastră, în timpul Pandemiei, la manifestări ştiinţifice organizate la Chişinău. Respectiv, în luna septembrie, la Conferința științifică internațională ONLINE „Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine”. Ediţia a II-a, Chișinău, 22-23 septembrie 2020: eu cu titlul Cercetări recente privind relevarea patrimoniului cultural la aromânii din Balcani, iar confratele Marian ZIDARU cu lucrarea, deosebit de incitantă, sugestiv intitulată Reacţia autorităţilor constănţene în situaţiile de distrugere a patrimoniului cultural material dobrogean (2008–2020)... Ambele lucrări au fost incluse în volumul Conferinţei deja tipărit.
 
- Vă mulţumesc, domnule profesor, pentru răspunsuri!
 
(Chiar astăzi, după încheierea convorbirii noastre, am intrat în posesia numărului curent - nr. 10, 29 octombrie-24 noiembrie 2020 - al mensualului „Enigmele Istoriei”, în corpul căruia autorul dialogului nostru este prezent – coincidenţă tematică! – cu materialul „Enigme” ale istoricilor transpruteni „dezvăluite” în recente bucoave basarabene”...)
 
Citește și:

1940. În urmă cu 80 de ani – tragedii naţional-teritoriale După Unirea cu „mama sa” România, „Basarabia s-a integrat în sistemul european şi s-a despărțit de spațiul rusesc”
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii