Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:35 24 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Ferda Memet şi Ioana Ilie, adolescentele de nota 10 „Omul îşi face destinul, nu o instituţie / Le recomand tuturor să muncească şi să lucreze la persoanele care vor deveni“

ro

03 Jul, 2014 18:21 8044 Marime text


Ioana Ilie, absolventă a Şcolii Gimnaziale nr. 7 „Remus Opreanu“ din Constanţa, şi Ferda Memet, absolventă a ciclului gimnazial la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“, se numără printre elevii de excepţie ai Constanţei care, la Evaluarea Naţională, au obţinut nota 10 atât la proba de Limba şi literatura română, cât şi la Matematică. Mai mult decât atât, cele două eleve se pot mândri cu media generală 10 în toţi anii de studiu din clasele V-VIII. Către ce licee se vor orienta cele două eleve? Ce aşteptări, ce aspiraţii au adolescentele? Ce ar schimba la şcoala din România? Ce pasiuni au? Ce i-ar sfătui pe elevii care vor susţine anul viitor Evaluarea Naţională? Am discutat despre aceste aspecte în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

Acum, că aţi trecut cu succes de Evaluarea Naţională, cum aţi caracteriza acest examen? Cât de dificil vi s-a părut?

Ferda Memet: În opinia mea, Evaluarea Naţională este un examen destul de dur, deoarece un moment de neatenţie poate provoca elevului luni, poate chiar ani de remuşcări, dar este un prag important pe care oricine trebuie să-l păşească, spre a se maturiza. Te face, astfel, prin importanţa rezultatelor, răspunzător de faptele tale, calculat. Personal, sunt foarte fericită că totul s-a terminat cu bine, studiul asiduu mi-a fost răsplătit prin rezultat, ceea ce este un lucru îmbucurător.

Ioana Ilie: Din punctul meu de vedere, Evaluarea Naţională reprezintă acel pas în viaţă pe care trebuie să-l faci gândindu-te foarte bine la consecinţele ce vor apărea în cazul în care te împiedici. Pentru mine, acest examen a fost un mod prin care mi-am început drumul către maturizare şi prin care am reuşit să-mi demonstrez atât mie, cât şi celor din jur, că pot reuşi atâta timp cât merg uşor şi dezinvolt.

Ce părere aveţi despre proba la Limba şi literatura română care, aşa cum am constatat, a fost foarte controversată?

Ferda Memet: Sincer, nu aş considera ca fiind examen cel în care nu există departajarea candidaţilor. Trebuie să existe un subiect care să-i diferenţieze pe elevi şi cred că subiectele de la Limba şi literatura română au relevat acest fapt. Pentru un copil avizat, nu erau subiecte dificile, dar cereau puţină concentrare, reflectare asupra temei poeziei, a problemelor gramaticale.

Ioana Ilie: Proba la Limba şi literatura română consider că a fost testul suprem ce a reuşit să-i diferenţieze pe cei care au muncit prin forţe proprii de cei care doar au stat şi „au privit“. Celor care au reuşit să se afirme prin această probă le sunt deschise porţile încrederii în sine şi puterea de a crede că pot reuşi indiferent de greutăţile probelor.  

Ioana, ştiu că tu ai suferit un accident şi, ulterior, o intervenţie chirurgicală, motiv pentru care ai absentat mult de la şcoală. Cine te-a ajutat să recuperezi, astfel încât media generală în cei patru ani de studiu din ciclul gimnazial să fie 10?

Deşi am  fost absentă pe parcursul primului semestru al clasei a VIII-a, am primit putere şi încurajări de la familie, prieteni, profesori, antrenoare. Ei m-au sfătuit şi m-au sprijinit şi m-au ajutat să nu cad atunci când am crezut că nu mai pot să merg mai departe. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna vor ocupa un loc deosebit în sufletul meu şi pe care nu-i voi uita niciodată.

Ai făcut sport de performanţă vreme de cinci ani. Cum s-au împăcat karatele cu şcoala?

Karatele m-au învăţat să mă organizez foarte bine în tot ceea ce fac şi consider că sportul a avut un mare rol în formarea mea atât ca elevă, cât şi ca persoană. Deşi de foarte multe ori nu aveam timp şi pentru mine, am fost extrem de fericită şi de mândră, aş putea spune, de viaţa pe care o aveam atunci şi pe care mi-aş dori-o şi acum. Acest sport va face în continuare parte din viaţa mea, chiar dacă nu-l voi mai practica aşa cum am făcut-o până acum.

Ferda, tu ai învăţat până în clasa a VI-a în Medgidia. Te-ai transferat la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ începând cu clasa a VII-a şi ai avut rezultate excepţionale şi aici. Te-ai simţit în vreun moment cu un pas în urma colegilor tăi din Constanţa?

Nu, deloc. Nu sunt genul de om care să accepte aşa ceva cu uşurinţă. Când am un ideal, sunt hotărâtă să-l duc la îndeplinire. Recunosc concurenţa, însă nu până într-atât încât să mă subestimez. M-am simţit întotdeauna pregătită atât timp cât studiul individual a fost temeinic.

În aceeaşi ordine de idei, o elevă de clasa a VI-a din Medgidia, Anca Maria Nechita, a obţinut anul acesta premiul I la Olimpiada Naţională de Limbă, comunicare şi literatură română. Crezi că şcoală de calitate se poate face oriunde în judeţ, nu doar în municipiul Constanţa?

Desigur, şcoala are o influenţă foarte mare în viaţa unui copil, dar ceea ce dă curs viitorului său este propriul comportament, propriile ambiţii. Omul îşi face destinul, nu o instituţie. Toate celelalte sunt lucruri ori insignifiante, ori făcute de providenţă. De aceea nu contează unde eşti, cum eşti, contează ce potenţial ai.
Dovezi pertinente sunt rezultatele remarcabile ale foştilor mei colegi la fazele naţionale ale olimpiadelor de Limba română şi Matematică.

Către ce licee vă veţi orienta şi de ce?

Ferda Memet: Cu siguranţă voi opta pentru Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“. Acea instituţie va rămâne veşnic întipărită undeva în sufletul meu din mai multe motive, printre care şi oportunităţile pe care le oferă. Cadrele didactice au o pregătire excepţională, există multe programe educaţionale şi, nu în ultimul rând, concurenţă.



Ioana Ilie: M-am gândit foarte mult şi, pentru că îmi doresc un liceu care să-mi ofere o rampă de lansare către viitor, m-am decis să optez pentru Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“. Atât concurenţa, cât şi oportunităţile pe care mi le oferă acest liceu îmi vor amplifica ambiţia şi dorinţa de a ajunge cât mai sus în viaţă.

Ce sfaturi aveţi pentru elevii care vin din urmă, care vor susţine anul viitor Evaluarea Naţională?

Ferda Memet: Important este să nu-şi facă griji pentru nimic, să fie perseverenţi, să înveţe din greşeli. Toţi ne panicăm şi toţi putem greşi la un moment dat, aceasta este natura umană. De aceea, elevii nu ar trebui nici să braveze la primul rezultat bun, dar nici să se demoralizeze la prima notă slabă, căci nu este o nereuşită primul semn de pierdere, ci primul semn de renunţare. Adesea, suntem urmăriţi de reminiscenţele trecutului, ale pregătirilor şi astfel ne îngrijorăm pentru viitor, pentru consecinţele rezultatelor. În modul acesta, uităm prezentul şi nu trăim nici în el, nici în trecut, nici în viitor. De aceea, tuturor le recomand, fie că e vorba despre o banală simulare şcolară, fie de examenul în sine, să se concentreze la maximum în timpul lucrării, să facă abstracţie de orice, să fie doar ei şi foaia de hârtie. Doar astfel vor da tot ce e mai bun în ei.

Ioana Ilie: Copiilor ce vor susţine Evaluarea Naţională anul viitor le dau două sfaturi: să fie ambiţioşi şi egoişti. Fiecare copil îşi doreşte să-şi urmeze visul, să demonstreze că este cel mai bun şi nu poţi ajunge la rezultatul dorit decât prin muncă proprie, progres, dar şi sprijin. În zilele noastre, a fi egoist în legătură cu un examen este un mic pas către reuşită, căci numai gândindu-te la propriul viitor şi concentrându-te pe ceea ce ai de făcut vei sări peste toate obstacolele care te-au făcut să te gândeşti dacă merită să le ocoleşti sau nu. Le recomand tuturor să muncească şi să lucreze la persoanele care vor deveni şi să nu uite, indiferent de rezultatul pe care-l vor obţine, cine sunt, cine au fost şi cine vor fi.

Ce aşteptări aveţi de la şcoala din România? Dacă aţi fi, fie doar şi pentru o scurtă perioadă de timp, ministrul Învăţământului, ce anume aţi schimba la ea?

Ferda Memet: Învăţământul românesc este, în opinia mea, foarte bine structurat, deoarece sintetizează cunoştinţe importante şi nu neglijează niciun aspect esenţial al vieţii. Totuşi, nimic nu este perfect, întotdeauna e loc de mai bine, iar dacă ar fi să schimb ceva la sistemul actual, aş pune în balanţă numărul mare de materii în contrast cu puterea de concentrare a unui copil. Îmi amintesc în acest an dificil că noi toţi eram atât de obosiţi de pregătirile pentru admitere, încât nu ne mai puteam concentra şi cu greu mai găseam timp suficient pentru a studia şi pentru alte materii. Astfel, consider, din punctul de vedere al unui elev, că programa şcolară ar trebui structurată astfel încât să nu se pună accent foarte mare pe celelalte discipline şi să se facă mai multă pregătire pentru materiile ce intră în examen. În acest fel, nu numai că nu va mai fi atât de obositor pentru noi, dar vor creşte şi notele la examene.

Ioana Ilie: Din punctul meu de vedere, şcoala din România oferă foarte multe oportunităţi, căci învăţământul românesc este extrem de dezvoltat şi are ca scop pregătirea temeinică a copiilor. Ceea ce ar trebui schimbat este structura de studiu a elevilor, astfel încât ei să aibă posibilitatea de a alege pe ce latură îşi doresc să performeze. Astfel, unui copil care îşi doreşte să exceleze la Matematică să-i fie oferită ocazia de a se afirma doar pe acest segment, acordând mai puţină importanţă disciplinelor care nu-l avantajează. Ca să vă răspund la întrebare, dacă aş fi chiar şi pentru o zi ministrul Învăţământului, aş înlocui Evaluarea Naţională cu examenul de admitere la liceu, aşa cum era acesta cu ani în urmă. Mai exact, un elev care vrea să studieze la o clasă de Filologie, să dea examen la disciplinele obligatorii pentru această secţie.

Aţi avut rezultate foarte bune la Olimpiada de Limba şi literatura Română. Cât de mult a contat, la Evaluarea Naţională, experienţa de la olimpiadă?

Ferda Memet: Pentru mine, olimpiada a fost un imbold de a acumula cât mai multe cunoştinţe şi de a îmi crea propriul stil de a explora resursele expresive ale limbii, ceea ce a deşteptat în mine pasiunea pentru limba română. Pregătirea pentru participarea la aceste olimpiade m-a ajutat la susţinerea examenului de Limba şi literatura română.

Ioana Ilie: Olimpiada mi-a oferit prilejul de a învăţa să-mi gestionez foarte bine emoţiile, dar şi de a-mi pune amprenta pe fiecare cuvânt pe care l-am scris. Acest concurs m-a motivat şi m-a ajutat să mă concentrez la maximum la examenul de Evaluare Naţională, indiferent de dificultatea subiectelor.

Aş vrea să-mi spuneţi cum este, în opinia voastră, profesorul ideal. Cum l-aţi caracteriza?

Ferda Memet: În opinia mea, profesorul ideal ar fi cel care cunoaşte nu numai materia predată, ci şi sufletul copilului. Înţelege elevul, se identifică cu el la orice supărare, bucurie. Nu inspiră frică, dar are un fel de a fi ce impune totuşi un respect involuntar din partea unui elev şi, ori de câte ori există o neclaritate, o problemă, indiferent de gradul său de dificultate, în prezenţa profesorului totul va fi uşor, iar sfaturile sale îl vor face pe elev să privească totul cu încredere şi perseverenţă.

Ioana Ilie: Profesorul ideal este acela ce reuşeşte să creeze o legătură sufletească între el şi elev, astfel încât acea conexiune să te motiveze, să te sprijine şi să te ajute în toate proiectele şi în toate deciziile pe care le iei. În relaţia elev-profesor, nu trebuie să lipsească respectul reciproc, susţinerea, dar şi o oarecare afecţiune.

Ce pasiuni au două eleve de excepţie? Cum vă petreceţi timpul liber?

Ferda Memet: Iubesc arta sub orice formă a ei de manifestare. Arta cuvântului, literatura, spre exemplu, a fost cea mai potrivită cale de a mă avânta şi a explora o lume inedită ori de câte ori cotidianul mi se părea anost. Mă implic afectiv în ceea ce citesc până într-atât încât ajung să sufăr alături de un personaj, uneori chiar îl invidiez că are o viaţă atât de fascinantă. Citesc orice Dumas, Balzac, Tolstoi, Dostoievski. De asemenea, iubesc patinajul, moda, iar în timpul liber, de obicei, nu am stare dacă nu am un creion în mână să schiţez un peisaj. Pianul însă rămâne pasiunea mea cea mai mare încă de la patru ani, de când am început să iau lecţii. De atunci, trăiesc precum cânt la pian, delicat şi impetuos, zguduitor şi liniştit într-un tumult de sentimente ce uneori sunt involuntare, alteori justificate, ca şi notele muzicale scrise precis pe partitură.

Ioana Ilie: Muzica, cititul şi sportul sunt cele trei mari pasiuni ale mele. Prin ele, reuşesc de fiecare dată să mă deconectez, uneori chiar să fug de probleme, de supărări şi să ajung să devin o persoană din ce în ce mai optimistă şi pot spune chiar matură. De fiecare dată când ascult un vers, când pătrund în lumea cărţii sau pur şi simplu îmi canalizez toată energia negativă într-o sesiune de sport, mă simt fericită şi plină de chef de viaţă, toate acestea oferindu-mi încrederea necesară pentru a reuşi în viaţă, indiferent de alegerile bune sau mai puţin bune pe care le fac. Totodată, de cele mai multe ori, timpul liber îl petrec în familie sau alături de prieteni apropiaţi care mă susţin şi care mă ajută, indiferent de împrejurări.

Ti-a placut articolul?

Comentarii