Vrei să fii licenţiat în România? Plăteşte!

Mă aflu, în acest an, în situaţia firească de a susţine examenul de licenţă, în calitate de student care a urmat trei ani de cursuri, încheiaţi cu note suficient de mari încât să îmi menţin locul la „fără taxă“ şi chiar să primesc o bursă de merit. Cu alte cuvinte, sunt recunoscătoare că, învăţând, am reuşit să termin o facultate fără să plătesc sume pe care oricum nu mi le-aş fi permis vreodată! Dar ce mă fac atunci când, pentru a-mi încheia cum se cuvine şi această etapă a vieţii mele, mă văd nevoită, obligată aş spune eu, fără să cred că exagerez, să plătesc câteva milioane bune pentru a primi dreptul de a susţine acest examen?
Problema, ce-i drept, nu-i nouă...Taxa a stârnit numeroase controverse şi anul trecut, dar situaţia s-a muşamalizat repede, studenţii au plătit resemnaţi, iar faţa guvernării a rămas tot „curată“. 
Şi eu cu cine să mă cert? Cu profesorii? În ceea ce priveşte subiectul, au la fel de multă putere ca şi noi, studenţii. Adică deloc. Cu cei din conducerea universităţii? Normal, răspunsul va fi cel preconizat, pentru a fi în legalitate, toate universităţile, fie ele şi de stat, au introdus taxa de înscriere la examenul de licenţă. „Dacă-i ordin, cu plăcere!“ Cam aşa au răspuns universităţile în ceea ce priveşte schimbările din Noua Lege a Educaţiei care, printre altele, prevede aplicarea unei taxe pentru formele de evaluare obligatorii de la sfârşitul fiecărui ciclu universitar. Cu alte cuvinte, fie că eşti student pe un loc finanţat de stat, fie că ai plătit zeci de milioane pentru a urma o facultate, trebuie să achiţi această taxă. Şi atunci? Să mă cert cu Ministerul Educaţiei? Să îi explic ce înseamnă „loc bugetat“? Cum să le explic celor care cheltuiesc mii şi milioane de euro săptămânal că aceste patru, cinci sau şase milioane de lei vechi înseamnă foarte mult pentru majoritatea studenţilor?
Sau să încetez să mai caut, zadarnic, explicaţii, şi să plătesc, resemnată, taxa care-mi va garanta dreptul de a da examenul în urma căruia voi deveni licenţiată?
Astfel că mă aflu în faţa dilemei vieţii mele de student. Şi, deşi mi-e greu să accept, aleg a doua variantă, resemnată fiind că în România nu poţi fi licenţiat decât dacă plăteşti, indiferent de capacităţile de care dai dovadă!