Tavalugul anticipatelor

Era o vreme cand gurile rele spuneau ca partidului aflat in prezent la putere nu i-ar pica bine la stomac alegeri anticipate, deoarece electoratul, scarbit de promisiunile ramase pe hartie sau vorbite in bataia vantului, si-ar retrage girul acordat volens-nolens in toamna anului de gratie 2000. Desi s-a batut si inca se mai bate moneda ca ar fi facut atunci cea mai buna alegere, mai exact, dintre doua rele l-au ales pe cel mai mic, realitatea releva contrariul. Salariile prea mici in raport cu rata inflatiei, conditiile improprii de munca, cresterea preturilor, odata cu sporirea numarului celor fara loc de munca si prabusirea puterii de cumparare a cetatenilor, toate coroborate cu nimicirea nivelului de trai au generat valuri de nemultumiri in randurile populatiei, si asa destul de macinate de tarele unui trecut "glorios". Date fiind acestea, atitudinea de prosternare a romanului pare cel putin bizara, dupa secole in care a luptat pentru pastrarea valorilor nationale si morale. Sau, poate, la noi, mai mult ca la oricare alt popor, este aplicabila - acum, mai mult decat oricand - sintagma in care se spune sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce. Care va sa zica, romanul - lovit de apatie si resemnare - asteapta sa se intample o minune, sa-i puna pe masa oala miraculoasa, iar el doar sa se roage: "sporeste, Doamne, sporeste!" si masa sa i se umple de mancare. Adica, un fel de mana intinsa, dar mai elegant si mai subtil. Mai ales de cand se pregateste sa adere la structurile euro-atlantice. La randul sau, puterea a transformat poporul roman intr-un cobai, supunandu-l la diferite teste mai degraba psihologice, in intentia ei de a-l ingenunchea si de a-l umili. Nici macar nu depune un prea mare efort pentru aceasta. E de ajuns sa scumpeasca sistematic energia electrica si termica, la fel si combustibilii, ceea ce, implicit, duce la marirea preturilor la alimentele de baza, ulei, zahar, orez, oua - de se da vina pe bietele gaini. Degeaba se chinuieste guvernarea sa incheie anumite capitole si sa deschida altele la negocierile de aderare, degeaba se agita sa infiinteze Parchetul Anti-Coruptie. Mai nou a inceput sa iasa la rampa cu nu-stiu-ce strategie: procentele de preferinta in randul electoratului sunt in scadere vertiginoasa, direct proportional cu scaderea nivelului de trai, iar asta dauneaza enorm imaginii. Nici scindarea de la nivel central, cauzata de disensiunile dintre premier si presedintele statului, nu poate fi de bun augur, cu atat mai mult cu cat asta inseamna automat scindarea electoratului. O sansa - probabil ultima - ar fi summit-ul de la Praga, din luna noiembrie a acestui an, unde Romania sa scoata la bataie toti asii din maneca, iar rezultatul intrunirii - in caz ca ne va fi favorabil - sa fie valorificat pentru imbunatatirea imaginii guvernamentale. Continuarea fireasca - ar crede unii - ar fi alegerile anticipate, tocmai pentru a incerca sa conserve castigul de moment. Iata cum, printr-o rasturnare a scarii de valori, guvernarii actuale i-ar prinde bine alegeri anticipate, numai in cazul in care nu-si doreste o prabusire in abisul uitarii.