Agla ciogiuc, agla Mamaia!

Calatorului ratacit in fosgaiala statiunii Mamaia i-ar veni greu sa-si imagineze farmecul discret al pustiului unde, cu un secol in urma, Ion Banescu receptiona primele amenajari care promiteau sa ne-aseze "in randul marilor statiuni balneare din Orient" (gazeta "La Roumanie"). Azi, harnasamentele cu care strabunii se echipau pentru plaja (mai mult imbracandu-se decat dezbracandu-se) ne-ar parea extrem de hazlii, mai ales ca tarcurile amenajate pentru prajeala erau separate pe "secse": un sergent dotat cu tignal veghea, vigilent, ca frontiera dintre masculi si femele sa nu fie, sub nici un chip, incalcata. "Oricum ar fi, pentru ce aceasta despartire? Barbatii intr-o parte si doamnele intr-alta, nu se vede pe nicaieri in strainatate. Mister oriental?" - consemna, intrigat, Delavrancea. Sentiment similar cu cel de la care plecase, initial, materialul acesta: un amic intors, saptamana trecuta, de la Vama Veche imi povestise, intrigat, ca n-a putut sa dea o fuga pana la un prieten bulgar caci trecerea frontierelor noastre ar fi, mai nou, interzisa pietonilor si biciclistilor. In zadar se ciorovai cu granicerul o ora, fu nevoit sa se milogeasca de un sofer care sa-l ia in masina pentru cativa metri. Curat mister oriental, zau asa, caci nu cred ca o barbarie din asta sa mai existe in vreun tinut pretins democratic. Cand alte surse mi-au confirmat ca restrictia e mai veche de-un an, am fost asa intrigat incat grosolania asta imi paru mai stupida ca pudibonderia strajerilor ce, odinioara, vegheau granita dintre chilotii turistilor: "oricum ar fi, pentru ce aceasta despartire" sau suspecta indepartare de drepturile omului? Sunt convins, insa, ca pentru marimile epocii, partea asta cu drepturile e doar un "moftulet" de sezon, o chestiune retorica pe care-ar contracara-o exemplar si cazon cu argumente lemnoase de genul "neprecupetirii eforturilor in sensul securizarii frontierelor in contextul cresterii infractionalitatii transfrontaliere si-al aderarii tarii noastre la U.E.". Ma rog, chestii de-astea, pe care le-auzim de atatea decenii, de cate ori restrangerea unor drepturi "mici", maruntele e pusa-n carca unor scopuri marete, istorice. Dar sa ne-ntoarcem, mai bine, cu un secol in urma, la simpaticul granicer cu tignal ce sta de straja la "secse". Sau, mai bine, sa-l lasam si pe el si sa hoinarim prin Mamaia cu trasura lui Ioan Adam. Am descoperit, recent, o carte de-a sa, "Constanta pitoreasca", veche de aproape un secol, si-am gasit acolo un mister oriental mult mai interesant: "...dela carciuma din Canara se aude un sdranganit de daira si versul prelungit si plans al unui cantaret turc. Agla ciogiuc, agla/ Agla Mamaia... (Plangi, copila, plangi/ Plangi pe Mamaia...) Am tras in batatura hanului si ne-am apropiat de cantaret. (...) Turcul slab, spanatic si cu ochii imobili, casca gura larg si sbatea cuvintele intre falci, de par`ca se frigea cu ele, pana cand la urma, le termina cu un ison prelung, de ai fi crezut ca le da drumul din cimpoi. (...) Ne-am dat pe langa un turc care o rupea pe romaneste si care ne spiona din ochi, cu intentia vadita de a se arata de folos. - Ce zici de cantecul acesta, bre ciorbagiu? -Asta frumos este! -Ce-i cu vorba Mamaia? -Asta... Mamaia... -Care Mamaie? -Mamaia -numai una este -care alta Mamaie? Mamaia unde merg boierii la scaldat... -Si ce zice cantecul de Mamaia? -Asta vechi cantec este, dela batrani. -Si cum vine pe romaneste? -Ei, Mamaia este frumos numai pe turceste... eu nu stiu sa spun tot asa de frumos, pe romaneste... -Spune atata cat stii... -Mamaia este o crestina... ea a fost nevasta unui bei dela Moldova. Beiul acela s`a batut cu Turcii si era voinic tare. El tinea tunul in brate si da foc. Da turcii tot l-a batut pe el si l-a prins si l-a rupt bucati cu camilele. Nevasta lui s`a batut si ea cu Turcii si la urma a fost roaba. pasa dela Silistra, cand s`a intors inapoi cu oastea, a luat si pe nevasta aceea de beiu Moldovan, Ce-a vrut el, n`a vrut la ea. Ea avea o fetita de lapte. Asta Moldovanca era crestin tare si scuipa la Turci. Pasa a lasat-o aici, unde este Constanta, cu parale multe si cu slugi tot Moldovani. Fata ei a crescu mare si traia cu ma`sa si nu se despartia una de alta. Ea la ma`sa a ei zicea Mamaia -asta vorba Moldoveneasca este, tu stii la tine, ca esti Moldovan... si pe fata Dina - Constandina chemat. Alah iubea mult casa lor. Fata era balana si cu par ca aurul; mamaia a ei era trista si buna. Toti oamenii si turcii si crestinii, da respect mare la ele. Cand veniau dela biserica, turcii esia in drum si desmerda la fata: -Ghiuzel Kiustanda... si Grecii lacomi ziceau: -Psihimu Custanda... Orasul tot era numai o vorba; la toate partile ei auzit: -Kiustenge si Custanda. Noi cand mergeam la targ, zicem mergem la Kiustenge. Si voi moldovanii ziceti azi mai frumos, Constanta, tot dupa cum chemat fata lui beiul dela Moldova. Da pasa cela dela Silistra, tare a dorit el pe roaba care a lasat aici, pe femeia beiului. El vine cate odata si era bun si aducea dar la moldovanca (...) Dar ea poarta haine negre si este trist tare si face cruce multa la D-zeu. Pasa inciudat este peste tot. el vrea acum sa fure pe Mamaia, daca a vazut ca ea nu se lasa singura. Casa la moldovanca era pe mal langa mare. Fata nu este afara, Mamaia este si spalat lana acolo la apa. Era ziua si cald mult. Nimeni nu este, numai moldovanca spalat la apa de pe mal. A venit atunci talhari cu luntre dela pasa, a prins si a suit la ei pe Mamaia si a fugit. (...) Fata cea balan si bun la Alah a fugit din casa (...) si tare tipat: -Mamaia... Mamaia... Si ea mititel si frumos a sarit la apa, sa prinda la luntre. Moldovanca tare speriat din luntre ca ineaca fata si ea atunci face cruce lui Alah a ei... Fata in loc de apa, gaseste la mare o punte de nisip, care duce tot drumul pana la alt mal. Moldovanca atunci nu mai este. Fata plange si fuge pe nisip, care a crescut sub picioarele a ei si nu stie ce sa creada la ea. Oamenii din targ vin aici la mare si vad minunea cea mare si pe Kiustenge plangand. (...) Vezi, moldovanca a facut cruce la Alah a ei si Alah ca s`o scape si pe ea de rusine, a prefacut-o in punte de nisip si asternut-o ca drum intre ape, ca sa nu i se inece fata... Mamaia... a facut Alah si minune mare este...".