Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:44 24 05 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

ZIUA de Constanţa, la sesiunea ştiinţifică a Academiei Române Academician Petre Frangopol - „Ion Dumitriu-Snagov a scos la lumină documente care atestă prezenţa Sf. Apostol Andrei în Dobrogea“ (video)

ro

16 May, 2019 00:00 463 Marime text
Încheiem astăzi relatările conferinţelor susţinute cu prilejul sesiunii ştiinţifice organizate de Academia Română, vineri, 10 mai 2019, dedicată omagierii personalităţii savantului Ion-Dumitriu Snagov, eveniment considerat, totodată, un preambul la apropiata vizită a Papei Francisc în România, la finele acestei luni.
 
Patru personalităţi ale intelectualităţii româneşti - acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, ES Ioan Robu, arhiepiscop, mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice de Bucureşti, membru de onoare al Academiei Române, acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al Academiei Române şi prof. Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române - au vorbit în plen atât despre valoroasa moştenire documentară lăsată de istoricul Dumitriu Snagov, despre importanţa ei, dar mai ales despre necesitatea continuării unui demers prin care este redată identitatea neamului românesc.
 
Iniţiatorul acestei sesiuni a fost academicianul constănţean Petre Frangopol, la invitaţia căruia, de altfel, cotidianul ZIUA de Constanţa s-a aflat în aula Academiei Române.
 
Redăm astăzi conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Petre Frangopol (născut pe 26 mai 1933), al cărei titlu a fost „Ion Dumitriu-Snagov (1927 - 2001), un cercetător al trecutului românesc - Românii în arhivele Romei”.
 
„Personalitate de o deosebită valoare în studiile istoriei României, cercetător neobosit în bibliotecile Romei şi ale Parisului, în fondurile de manuscrise vechi şi străvechi, Ion Dumitriu-Snagov ne-a lăsat o operă uriaşă, un adevărat izvor pentru studiile de istorie veche, mai ales dinaintea întemeierii Principatelor române.
 
În Biblioteca Apostolica Vaticana de la Roma şi în Archivio Segreto Vaticano, savantul român a descoperit numeroase manuscrise şi tipărituri vechi privind istoria noastră şi istoria creştinismului românesc. El a studiat, de asemenea, documente din Biblioteca de la Congregatia de Propaganda Fidae de la Roma, din mănăstirea benedictinilor de la Basilica San Girolamo, de la Pontificia Academia Ecclesiastica, acolo pe unde în urmă cu peste două sute de ani trecuseră alţi români, care la rândul lor s-au dovedit a fi mari istorici ai României, printre care, la loc de frunte se află Gheorghe Şincai şi Petre Maior.
 
Profesorul Ion Dumitriu-Snagov ne-a lăsat o impresionantă operă tipărită, lucrări de mare valoare, dintre care menţionez Românii în arhivele Romei (secolul XVIII), mai multe volume din seria Le Saint Siège de la Roumanie moderne, tipărită în Italia, la Pontificia Universitas Gregoriana. Din documentele istorice din bibliotecile Romei privind România a organizat o mare expoziţie Monumenta Romaniae Vaticana, cu facsimile în culori şi un catalog impresionant. Expoziţia iniţiată la Roma, chiar în salonul sixtin al bibliotecii Vaticanului, a fost organizată cu sprijinul Arhiepiscopiei romano-catolice din Bucureşti, cu sprijinul şi prin bunăvoinţa excelenţei sale, Arhiepiscop dr. Ioan Robu, şi la Bucureşti, la Muzeul Cotroceni, în perioada decembrie 1996 - mai 1997.
 
Lucrările lui Ion Dumitriu-Snagov pun la dispoziţia cercetătorilor şi nu numai a lor o adevărată bancă de date privind trecutul nostru, în special începând cu interzisa carte din 1973, Românii în arhivele Romei (secolul XVIII), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 566 pagini. Ea a fost recenzată de specialişti din străinătate, dar niciodată în ţară, sub motiv că „face propagandă greco-catolică” sau că susţine Şcoala Ardeleană, o invenţie catolică! I-a supravieţuit topirii ordonate de cenzură şi a fost tipărită datorită eforturilor lui Marin Preda, directorul editurii, care a convocat un consiliu de 10 specialişti care să dea „OK” pentru apariţia acestei cărţi. Subsemnatul a făcut parte printre cei 10 invitaţi, ca salariat al Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, unde lucra şi Ion Dumitriu-Snagov, în cadrul Serviciului Relaţii internaţionale al Institutului.
 
La baza volumului Românii în arhivele Romei (secolul XVIII) se păstrează ceva din fascinaţia exercitată asupra autorului de frământările sufleteşti, politice şi naţionale ale românilor. A izbutit să refacă documentar „problematica valahă” a epocii, prin 148 de acte transcrise integral în limbile originale, traduse în româneşte şi interpretate într-un studiu dens, din care şi un cititor diletant poate extrage folosul cunoaşterii unor aspecte istorice inedite.
 
Românii în arhivele Romei (secolul XVIII) se referă la Ioan Inocenţiu‑Micu, la Gheorghe Şincai şi Petru Maior, la oameni şi întâmplări din Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan. Studiul consacrat lui Ioan Inocenţiu‑Micu, „cel mai exilat dintre exilaţi”, cel care vroia să aducă la cunoştinţa alor săi tot ce se acumulase la Roma în pergamente şi hrisoave îngălbenite de veacuri.
 
Documentele din acest volum au ca principal scop să dea cititorului imaginea Europei aşa cum şi-o păstrează ea în tezaure, în care românii îşi au personalitatea lor distinctă. Probele istorice atestă că unirea religioasă a unor români cu biserica catolică nu a fost declanşată de un fenomen de mase şi că a fost opera Vienei şi a vârfurilor ecleziastice din Transilvania. Totuşi, în timp, a cucerit un număr destul de mare de adepţi, toţi pe poziţia neînglobării în catolicism.
 
Pentru aceştia, oameni de rând sau luminători - educatori ai satelor şi oraşelor, unirea religioasă a devenit forma refulată a unirii în planul naţional. Trebuie subliniat că nu era o „reunire” cu Roma imperială - ci, era dorinţa de unitate a românilor, exprimată în posibilităţile epocii. Judecată în dimensiunile istoriei, naţiunea valahă îşi urmărea scopul de organizare în acţiuni diplomatice colective. Şi concluzia, dincolo de graniţele unui singur veac, este realizarea de cel mai larg sens: cultura. Dacă politic sau economic românii au putut fi divizaţi, aceste diviziuni nu au avut decât o existenţă temporară.
 
Documentele prezentate în acest volum constituie o probă evidentă a perenităţii culturii române. Lupta lui Ioan Inocenţiu-Micu - aşa cum se desprinde din numeroasele piese - se constituie în aspiraţiile mulţimii dincolo de punctele de dogmă, cărora în primii ani le-a atribuit importanţă primordială.
 
Ce merită a fi subliniat este că în paginile volumului Românii în arhivele Romei sunt traduse pentru prima dată documente din arhive care să poată reface din fragmente secolul de frământări cu repercusiuni pentru întreaga istorie a culturii, de exemplu, documente publicate în original de Octavian Bârlea, Ion Lupaş, dar traduse de Ion Dumitriu-Snagov.
 
Studiul acestor documente şi a celor (mult mai multe ca număr) rămase în rafturile arhivelor Romei ajută să apreciem acţiunile luminătorilor educatori, mult mai numeroşi decât corifeii Şcolii ardelene, ca fermenţi ai limbii române pe structura ei legică.
 
În istoria sa, limba română mai suferise înnoiri prin greacă şi slavonă, dar documentele prezente în acest volum arată că în secolul al XVIII-lea latina şi limbile romanice se apropiau organic de limba română.
 
Romanii nu au avut numai greaca şi slavona ca limbi oficiale administrative, ci şi latina. Existau preoţi care slujeau româneşte şi foloseau în cancelariile lor latina şi italiana.
Din numărul imens de documente, Ion Dumitriu-Snagov a selectat pe acelea care conţin o cantitate de informaţii care ajută la stabilirea datelor de istorie a culturii, care vor contribui esenţial la lămurirea istoriei secolului al XVIII-lea.
 
Temele alese sunt următoarele:
 
I. Ioan Inocenţiu-Micu - personalitate dominantă a secolului;
II. Popasul la Viena al lui Gheorghe Şincai şi Petru Maior în anul 1779;
III. Scrisori spre Roma, corespondenţa lui Gheorghe Şincai, Petru Maior şi altor profesori cu Congregaţia de Propagandă a Fide, din care reiese efortul lor susţinut pentru promovarea limbii române, a literaturii şi pentru educarea poporului român;
IV. Detalii din Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan, în ţară şi în afară din ţară;
V. Confruntări: concepţiile iluministe ale lui Gheorghe Şincai şi Petru Maior în raport cu cele ale autorităţilor de stat şi religioase.
 
Ion Dumitriu-Snagov a fost atras de frumuseţea ştiinţifică pe care o oferă monumentalitatea tăcută a arhivelor. Dincolo de interesul cercetării ştiinţifice, întâlnirea cu imaginea României medievale păstrată în mărturiile vremii capătă din primul moment dimensiuni de simbol şi trebuie să subliniez emoţiile care îi sunt provocate, responsabilitatea istorică ce îi impun o analiză riguroasă şi obiectivă.
 
Ion Dumitriu-Snagov are în faţa ochilor săi imaginea României în principatele medievale în pergamentul care păstrează relieful în culorile laboratorului lui Fra Mauro Camaleze din Murano în 1450, când priveşti arta sobră a lui Marco Belneventano din 1508. Sau când te confrunţi intelectual cu fresca monumentală a bătrânului Giovanni da Udine din 1562 în Loggia Bella a lui Rafael din palatul Loggia Bella a lui Rafael din Palatul Vaticanului, te simţi prezent într-o Europă care exprimă plastic unitatea poporului român.
 
Loggia lui Rafael este una din marile hărţi care consemnează nume de localităţi româneşti. Urmărind pe o astfel de hartă, fie traseul stabilit pentru Cruciada de la Nicopole din 1396, fie marea densitate a localităţilor româneşti, peste 100 de denumiri, eşti integrat într-un continent în care constelaţiile statale nu sunt întâmplătoare şi unde observi că spaţiul valahilor este replica prezenţei lor politice.
 
Bogăţia colecţiilor cartografice ale Romei, care a atras spre studiul istoriei noastre pe cercetătorii străini numai în raport cu istoria popoarelor lor face ca prezenţa românilor în fiecare pagină de manuscris să devină o mărturie de aur. Documentele descoperite atestă, pe de-o parte, o viziune unitară despre poporul român la nivel european, iar pe de altă parte, demonstrează grija cu care este păstrată în tezaurele de cultură ale Europei imaginea despre poporul nostru. De exemplu, în harta Borgiana V, pe mijlocul pergamentului Dunărea albastră şi în culorile Renaşterii stă străjuită înainte de a se despărţi în Deltă de Cetatea Vicina. Apoi un nume cu rezonanţă de poem ovidian: Tristia.
 
Ion Dumitriu-Snagov a descoperit documente literare în arhivele Romei. Dintre acestea a subliniat realizarea poetică a unui dintre cei mai renumiţi umanişti ai secolului al XV-lea, Enea Silvio Piccolomini, devenit din 14 august 1458 papă, sub numele de Pius al II-lea. El a determinat numeroase acţiuni politice de interes continental.
 
Un document literar leagă pe Pius al II-lea de istoria poporului român. Este vorba de un cântec al Dunării. El a realizat, de asemenea, o istorie a Europei, lucrare a rămas secole în şir la baza studiului trecutului şi a cronicelor popoarelor din bătrânul nostru continent. În această istorie găsi numeroase date despre poporul român, despre unitatea sa etnică, despre latinitatea şi continuitatea sa neîntreruptă pe teritoriul naţional, probate cu argumentele ştiinţifice ale epocii.
 
Piccolomini aminteşte că a avut contacte cu diferite personalităţi româneşti şi îşi mărturiseşte admiraţia faţă de poporul român, faţă de prezenţa sa activă în viaţa continentului. Documentarea pe care a întreprins-o la Roma Ion Dumitriu-Snagov a avut un multiplu scop. Concret, este vorba despre descoperirea de informaţii istorice (deci muncă de profil arhivistic) prin tratarea acestora cu mijloacele filozofiei şi lingvisticii, iar în final, interpretarea lor în lumina specificului istoriografiei.
 
În concluzie, recomandat de o carte de vizită impresionantă, istoricul Ion Dumitriu-Snagov este mai puţin cunoscut publicului român. Deţinut politic timp de 13 ani pentru „activitate naţională” el reuşeşte datorită studiilor efectuate să primească sprijinul şi aprobările necesare pentru a se documenta în arhivele Vaticanului. Prin studiile publicate este considerat unul din cei mai valoroşi specialişti în istoria diplomaţiei Vaticanului şi indiscutabil cel mai de seamă cunoscător al izvoarelor apostolice privitoare la România.
 
 
Sesiunea ştiinţifică de astăzi, organizată de Academia Română, reprezintă o nouă recunoaştere a unei activităţi ştiinţifice de zeci de ani a profesorului Ion Dumitriu-Snagov în arhivele secrete ale Vaticanului, pentru a scoate la lumină documente care atestă prezenţa Sf. Apostol Andrei în Dobrogea şi aduc dovezi senzaţionale despre viaţa religioasă de pe teritoriul ţării noastre, la începutul secolului I, care demonstrează prezenţa neîntreruptă a creştinismului în ţara noastră, din zorii formării poporului român, imediat după Răstignirea şi Învierea Mântuitorului Isus Hristos, timp de 2000 de ani.
 
Activitate ştiinţifică
 
Licenţa Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti - Roma şi luminile culturii române în documentele din arhiva Secolului XVIII
Doctorat în istorie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma cu titlul Le Saint-Siege et la Roumanie moderne (1850-1866)
Pelerin la Şiva, Bucureşti, 1969, 146 pp. + 31 pl.
Românii în arhivele Romei, Sec/ XVIII (lat. + trad.rom.), Edit. Cartea Românească, Bucureşti, 1973, 566 pp. + 21 pl.
India - meridianul Ghandi, Edit. Sport-Turism, Bucureşti, 1978, 143 pp. + 68 pl.
Principatele Române în secolul al XV-lea - Codex Latinus Parisinus, Edit. Cartea Românească, Bucureşti, 1979, 767 pp.
Le Saint-Siège et la Roumanie moderne (1850-1866), Roma, 1982, 658 pp. + 1 hartă (Miscellanea Historiae Pontificiae), Premiul Internaţional Pontifical pentru Ecumenism (1985)
La Romania nella diplomazia Vaticana, 1939-1944, Editrice Pontificia Università Gregoriana, Roma, 1987, 169 pp.
Le Saint-Siège et la Roumanie moderne (1866-1914), Roma, 1989, 1028 pp. + 1 hartă (Miscellanea Historiae Pontificiae)
Monumenta Romaniae Vaticana, Bucureşti, Monitorul Oficial, 1996,
România în diplomaţia Vaticanului (1939-1944), Editrice Pontificia Universita Gregoriana, Roma, 1987, 170 pp. şi Editura Garamond, Bucureşti, 1991, 238 pp.
Relaţiile Stat-Biserică, Editura Gnosis, Bucureşti, 1996, 188 pp.
Expoziţia MONUMENTA ROMANIAE VATICANA:
Salonul Sixtin, Biblioteca Apostolică Vaticană, Roma, 1996
Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti, 1996-1997
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii