Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:42 22 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

„Teatru... și nu numai“ sau confesiunile lui Valentin Sgarcea, când amintirile devin incandescente

ro

07 May, 2018 00:00 1032 Marime text

Într-o frumoasă sâmbătă din luna Florar, pe 5 mai, sub cupola de sticlă a Muzeului de Artă Constanța a avut un loc un eveniment editorial de suflet, aflat sub semnul muzei Thalia: lansarea volumului „Teatru... și nu numai“, semnat de Valentin Sgarcea, profesor de limba și literatura română, a cărui mare dragoste este, așa cum el însuși a mărturisit, cuvântul, rostirea românească.
 
La acest eveniment cultural au luat cuvântul, alături de gazda manifestării, directorul Muzeului de Artă Constanța, dr. Doina Păuleanu, teatrologul Anaid Tavitian, poetul Mircea Lungu, teatrologul Costin Antonescu și economistul Claudiu Zaharia, cel care l-a încurajat pe Valentin Sgarcea să scoată din sertar piesele de teatru, scrise în anii 2002 și 2004, și să aștearnă pe hârtie amintirile sale despre Teatru și Cuvânt.
 

O pasiune mistuitoare

 
„Valentin Sgarcea are o pasiune mistuitoare“, a spus gazda manifestării, Doina Păuleanu, subliniind că Valentin Sgarcea a văzut montări excepționale ale unor piese de teatru și că a cunoscut mari actori și mari regizori. „Valentin Sgarcea a văzut spectacole, a făcut cronică de teatru, a încercat să vadă tot și să pătrundă în săli aproape inaccesibile (...) Dar este el și dramaturg, este el însuși autor, animator cultural, a fost editor, este un intelectual al urbei, un intelectual al cetății“, a continuat Doina Păuleanu.
 
„Este o carte scrisă cu talent, cu acribie. Este o carte scrisă cu pasiune și, în același timp, aș zice cu scepticismul celui care privește înapoi fără mânie“, a mai spus Doina Păuleanu.
 
A luat apoi cuvântul teatrologul Anaid Tavitian, care împărtășește o istorie comună cu Valentin Sgarcea, istoria vieții teatrale de la Marea Neagră, întipărită în amintire.
 

O incontestabilă expresivitate a stilului

 
„Arar mi-a fost dat să cunosc pe cineva atât de pasionat de teatru cum este Valentin Sgarcea. Vali Sgarcea are patima teatrului. Scrierea de față, o carte de o incontestabilă expresivitate a stilului, în care autorul pune mult apetit teoretic și dezinvoltură a reflecției, dar și multă varietate de teme, este și ea o mărturisire a acestei mari iubiri. Poate că marea forță a acestor pagini este de a da fiecăruia cartea după care tânjește, dar, în același timp, senzația că dincolo de ea se află nenumărate altele, în teritoriul infinit și totuși împlinit în sine al cărții. Jurnal de călătorie, amintiri, portrete de artiști, cronici, toate vorbesc în felul lor tot despre teatru. Formația filologică solidă, studiul serios al literaturii, în general, al celei dramatice, în special, fac din Vali Sgarcea un cronicar ferm în opinii“, a spus teatrologul Anaid Tavitian.
 

O carte-spectacol

 
Poetul Mircea Lungu a comparat cartea lui Valentin Sgarcea cu o piesă de teatru, în care actul I e format din cele două piese de teatru care deschid volumul („La capătul lumii, unde sfârșesc durerile“, 2002 și „Noaptea umbrelor“, 2004).
 
După ce a evocat farmecul spectacolelor de teatru de altădată, Costin Antonescu a conchis: „«Teatru... și nu numai» este o carte-spectacol, o dare de seamă asupra existenței (...) Este datoria noastră să-i spunem, din când în când, să deschidă această carte și să-i găsească o continuare“.
 
O carte a recunoștinței
 
„Dumnezeu a fost darnic cu mine (...) Cartea aceasta s-a născut dintr-un imbold teribil, acela al recunoștinței. Al recunoștinței față de oamenii pe care viața mi i-a scos în cale, acei oameni buni, pe care Dumnezeu mi-a dat șansa să-i cunosc“, a spus Valentin Sgarcea, evocându-i cu cuvinte puține, dar încărcate de semnificații adânci, pe cei care au lăsat „o dâră de lumină“ în destinul și viața sa.
 
Intelectualul constănțean a spus că volumul „Teatru... și nu numai“ se datorează unui „bun creștin“, unui om providențial, în persoana economistului Claudiu Zaharia, care, ascultându-l, în anul 2016, cum vorbește cu pasiune despre acele mari spectacole, despre momentele de grație pe care le-a trăit în tinerețe, când colinda teatrele, l-a încurajat să încredințeze hârtiei memoriei sale.
 
„Jurnalul“, care începe de la pagina 159, cu genericul „Memoriile unui privitor ca la teatru (evocări, reflecții, portrete, note de călătorie)“, a fost scris în doar două luni, „la o temperatură specifică arderilor interioare“.
„Amintirile erau atât de puternice în iarna lui 2017, încât noaptea vedeam secvențe din anumite spectacole, cu amănunte incredibile. Astăzi nu știu dacă mai pot să-mi aduc aminte de atâtea detalii“, a subliniat Valentin Sgarcea.
El a mai spus că marea sa pasiune nu este teatrul, ci cuvântul românesc. Cuvântul românesc rostit pe scenă are o forță demolatoare.
 
„M-aș bucura să mai văd o asemenea carte. Eu o consider o carte de căpătâi“, a spus economistul Claudiu Zaharia căruia i se datorează apariția volumului „Teatru... și nu numai“, la editura „Ex Ponto“.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
Valentin Sgarcea, cu dragoste nețărmurită despre Teatru


Profesorul Valentin Sgarcea lansează volumul „Teatrul... și nu numai”. Memoriile unui spectator... „maniac”


Pledoarie pentru cuvânt. „Noica avea dreptate când vorbea despre rostirea românească. Nu e la îndemâna oricui să frazeze frumos“ (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii