Trei ani de la dispariția profesorului Valentin Sgarcea

 
Născut la 3 ianuarie 1951, Valentin era licențiat al Universității din Timișoara, Facultatea de litere (1974).
 
În timpul studenției, fonda, alături de alți câțiva colegi, Centrul teatral Thespuis din Timișoara (1972), un început care avea să dea roade mai târziu, în activitatea sa de scenarist, regizor și animator a numeroase trupe de elevi sau studenți, activitate apreciată și recunoscută cu numeroase premii și trofee naționale.

După absolvirea facultății, timp de peste patru decenii, a fost profesor de limba română în învățământul preuniversitar constănțean (1974-2016), un profesor memorabil, despre care vorbesc și azi cu nostalgie foștii săi elevi.


A debutat cu proză în revista „Echinox” (1980), iar ca autor dramatic - cu farsa într-un act „Tranzacția” (1988), în regie proprie.
 
A fost redactor-șef al săptămânalului constănțean „Varianta” (1993-1994) și consilier al Editurii „Leda” (Constanța, 1995-2006).
A publicat neobosit articole de opinie, cronici de carte, eseuri, foiletoane, în reviste precum: Mangafaua, Tomis (serie veche), Cațavencu, Dreptatea, Varianta, Agora, Ex Ponto.
 
Ne-au rămas de la Valentin Sgarcea peste 50 de cronici dramatice, publicate în presa culturală (1992 – 2017), precum și volumele sale „La marginea mării” (proză), Editura Litera București (1983), „Invers” (coautor), microroman satiric, Editura Muntenia, Constanța, (1994) și „Întâmplări din preajma ta” (proză) Editura Muntenia (2000) și „Teatru... și nu numai”, Editura Ex Ponto (2018).
 
 
Citește și:
Demnitatea unui destin implacabil. Rămas-bun, profesore Valentin Sgarcea!