Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:50 09 12 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

În urmă cu 131 de ani începeau lucrările podului Cernavodă – Fetești, cunoscut azi drept „Podul Ing. Anghel Saligny“

ro

09 Oct, 2021 00:00 2273 Marime text

 
 
  • În urmă cu 131 de ani, inginerul Anghel Saligny a proiectat și condus lucrarea podului Cernavodă-Fetești. Inaugurarea podului a fost făcută pe data de 14/26.10.1895 având o lungime de 4037 metri, a fost considerat cel mai lung pod din Europa la acea vreme.
Pe 9/21 octombrie 1890 au început lucrările podului Cernavodă – Fetești. Lucrarea a fost proiectată de ingunerul Anghel Saligny, ca un complex de poduri feroviere peste Dunăre, Balta Ialomiței și Brațul Borcea, între Cernavodă și Fetești.

Încă din timpul domniei lui Barbu Știrbei devenise necesară construirea unui pod de tip cale ferată peste Dunăre care să lege Țara Românească de Marea Neagră. În anul răscumpărării liniei Cernavodă – Constanța, în 1882, guvernul român a lansat un concurs internațional pentru proiectarea a două poduri mari peste Dunăre și Brațul Borcea.

În următorul an, niciunul dintre cele opt proiecte ale firmelor din Franța, Germania, Elveția sau Belgia prezentate comisiei nu a fost acceptat. Trei ani mai târziu, în 1886, a avut loc al doilea concurs cu același scop, la care au participat cinci proiecte, iar rezultatul a fost același.

La 1 decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice îl însărcinează pe Anghel Saligny să elaboreze proiectele liniei Feteşti-Constanţa, o decizie surprinzătoare pentru inginerul de origine franceză care avea doar 33 de ani. Anul următor, apare în broşură Memoriul asupra proiectului podului peste Dunăre la Cernavodă, prezentat Direcţiunei Generale a Căilor Ferate Române de A. Saligny, inginer-şef al Serviciului pentru construcţiunea calei ferate Fetesci-Cernavodă, editura Stabilimentul grafic SOCECU.
 
Înainte de a începe lucrările, inginerul Anghel Saligny a mers în Scoția pentru a vedea cum se derulează construcția podului „Firth of Forth“, considerat drept cel mai mare din lume la acea dată. Cu această ocazie, îi cunoaște pe inginerii John Fowler şi Benjamin Baker, constructorii podului.

O dată cu revenirea sa în țară, Ministerul Lucrărilor Publice, sub comanda lui Saligny, organizează un serviciu special în cadrul Administraţiei CFR, alcătuit doar din ingineri români, în mare parte foştii săi studenţi. Proiectul a fost terminat la 1 decembrie 1889, într-un timp scurt, de numai un an şi şapte luni, avizat de o comisie internaţională, după o atentă examinare.

La 9 octombrie 1890 s-a pus piatra fundamentală a marelui pod (Iordănescu, D., Georgescu, C., „Construcţii pentru transporturi în România”, vol. l, 1981, Bucureşti, pag. 385). Lucrările au durat cinci ani. Alături de Saligny s-au aflat tinerii ingineri români Ion Băiculescu, N.N. Herjeu, Alex.Davidescu, Șt. Gheorghiu, Petru Zahariade şi A. Dumitrescu.

La inaugurare, podul era apreciat ca cel mai mare din Europa, și al treilea din lume, având o deschidere de 190 de metri. Construcția includea includea o adevărată salbă de poduri peste Borcea, podul de inundaţie din baltă şi de lângă Dunăre, Ezer, podul peste Dunăre, însumând 4.088 m, calea ferată simplă Feteşti-Cernavodă, lungă de 27,3 km, terasamentele, tranşeele, staţiile de cale ferată, lucrările de artă. Peste trei milioane de metri au fost doar terasamentele efectuate. Suprastructura podului se găseşte la 30 m deasupra nivelului apelor mari, iar fundaţiile se află la o adâncime de 28,5 m.

Lăţimea între grinzi variază între 6,50 şi 9,00 m. Alegând ca soluţie tehnică folosirea oţelului moale (oţel carbon) la suprastructura podului, a creat numeroase dispute ştiinţifice între confraţi. Fără a avea studii aprofundate de metalurgie, Saligny și-a impus opţiunea şi a obținut avizul unor specialişti ai Europei, reticenţi la început. Costul total al lucrărilor a atins 35 de milioane de lei, din care pentru podul propriu-zis, 10 milioane de lei.

Anghel Saligny este inginerul care își asumă toată responsabilitatea tehnică a calculelor și a dispozițiilor adoptate. Pentru podul de la Cernavodă a aplicat două inovaţii mondiale: grinda cu console la suprastructură şi oţelul moale în locul fierului pudlat.

Lucrările au durat cinci ani deoarece au fost întrerupte de epidemii, o grevă a muncitorilor, dar și pauze lungi din lipsa banilor. Anghel Saligny a locuit alături de muncitori în barăcile şantierului, a îndurat frigul, căldurile toride, praful.

La construcţia podului au fost angajaţi şi pietrari italieni, emigraţi din regiunea Friuli Venezia Giulia. Carierele din Cernavodă şi Topalu au furnizat pietrișul necesar pentru realizarea terasamentelor liniilor ferate și șoselelor.  

La inaugurare, regele Carol le-a oferit tuturor muncitorilor câte un ceas de buzunar cu capace aurite, pe unul dintre acestea fiind gravată silueta podului. Constructorii italieni au mai primit ca răsplată un set de mistrie şi un cancioc, miniatură, din aur.
 
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța

 
Citește și:

14 septembrie 1895 - inaugurarea Podului de la Cernavodă: La 33 de ani, Anghel Saligny semna în oţel blazonul Dobrogei (galerie foto)
 
#DobrogeaDigitală – „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)”: Marea sărbătoare a inaugurării Podului de la Cernavodă consemnată în presa de acum 125 de ani


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii