„Dormim îmbrăcați”. Cum a început criza căldurii la Constanța, în anul 1977

O notă a Securității dezvăluie cum frigul din apartamente a împins oamenii să amenințe cu plângeri până la Ceaușescu

Este ironic cum constănțenii par să se confrunte cu aceleași probleme de cel puțin 40 de ani. Diferența este că, în 1977, comunismul era bine stabilit în țară, iar nemulțumirile nu puteau fi exprimate în mod public, de multe ori existând teamă și în sfera privată, acasă sau chiar în adunările familiale. Cu toate acestea, câteva note informative relevă părerile unor constănțeni revoltați de politica regimului de la momentul respectiv.

Tot în acea perioadă, spre sfârșitul anilor 1970, au început să apară primele măsuri de austeritate pentru achitarea datoriei externe (contractată la începutul anilor 1970). Centralele termice furnizau apa caldă în sistem „o zi da, o zi nu”, iar căldura în calorifere era pornită doar dacă temperatura exterioară scădea mult.

Dacă azi ne putem exprima liber, putem lăsa un comentariu sau o părere pe rețele de socializare ale instituțiilor publice grație internetului, cu câteva decenii în urmă nu existau decât opiniile scrise înaintate responsabililor de instituție sau simpla exprimare verbală.


Un document al Securității din Constanța, datat 4 noiembrie 1977 și clasificat la vremea respectivă „Strict Secret”, surprinde câteva dintre aceste opinii cu referire la politica regimului comunist, din Constanța.

Nota, provenită din fondul Documentar al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată cum frigul din apartamente, mucegaiul, bolile copiilor și costurile ridicate ale încălzirii au generat o explozie de nemulțumiri în rândul locatarilor. Spre deosebire de alte nemulțumiri cotidiene, acestea erau exprimate cu o frustrare neobișnuit de directă, unele persoane amenințând chiar să meargă cu plângerile până la Nicolae Ceaușescu.
 
Asociația de locatari „Abator”: frig, mucegai și copii bolnavi


În timpul unor verificări, un împuternicit al asociației „Abator” a asistat la o discuție tensionată între mai multe femei din blocurile arondate.

Locatarii reclamau că apartamentele sunt neîncălzite, deși plăteau sume mari pentru încălzirea centralizată. În unele familii, copiii se îmbolnăviseră deja, fiind chiar internați în spital din cauza frigului persistent.

O mamă relata că în locuința ei apăruse mucegaiul, iar mobila și pereții se deteriorau. Spunea că a făcut eforturi considerabile pentru a-și amenaja casa și se simțea trădată de indiferența autorităților.

Nemulțumirea ei atinsese un nivel rar consemnat în documentele securității: dacă autoritățile locale nu remediau situația, declara că va încerca să ajungă cu reclamațiile până la conducerea de partid și de stat, considerând că doar Ceaușescu mai putea rezolva deficiențele.
 

„Plătim prea mult pentru căldura pe care n-o avem”

La discuție participa și o altă femeie, bunică, care povestea că își trimite nepoții la țară pentru a evita îmbolnăvirile.

Aceasta acuza ICRAL – instituția responsabilă cu administrarea locuințelor – că percepe sume mari pentru încălzire, în timp ce defecțiunile rămân nerezolvate. În opinia ei, angajații nu își făceau treaba, dar erau plătiți pe seama locatarilor.

Argumentele împuternicitului asociației privind „cauzele tehnice” nu au potolit indignarea. Femeile afirmau că în alte zone ale orașului – mai ales în cartierele unde locuiau cadre de partid – temperatura din apartamente era corespunzătoare. „De ce nu exista o singură regulă pentru tot orașul?”, întrebau ele, conform documentului CNSAS.
 
Nemulțumiri în lanț: „Dormim îmbrăcați”

Nota Securității menționează că revolta nu se limita la un singur bloc.

Un inginer care lucra pe platforma chimică de la Năvodari spunea că este „sătul să stea în frig” atât la locul de muncă, cât și acasă. El și familia dormeau îmbrăcați pentru a suporta temperaturile scăzute din apartament.

O altă familie, de la un bloc apropiat, reclama aceeași situație, deși vecinii nu îndrăzneau să protesteze oficial, temându-se de consecințe.

Documentul consemnează că o locatară a anunțat intenția de a aduna un grup de femei pentru a merge în audiență la organizațiile locale de partid. Dacă nici acolo nu se clarifica situația, plănuiau să se deplaseze la București.

Aceasta spunea că înțelege ideea de economii energetice, cerută insistent în acei ani, dar „nu în detrimentul sănătății copiilor”.

Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS)

Citește și:
Comunitatea greacă din Dobrogea, sub lupa autorităților postbelice. Ce dezvăluie un document CNSAS din 1946