PVC-ul distruge monumentele din Peninsula

Giurgiuvelele din plastic nimicesc farmecul cladirilor vechi din celebra zona a Constantei

Mare parte a chiriasilor care doresc sa aduca modificari interioare cladirilor de patrimoniu uita sa faca demersurile necesare pentru obtinerea autorizatiei, caz in care Corpul de Control al Primariei sesizeaza Inspectoratul de Stat in Constructii. Printre cauzele conditiilor deplorabile in care se afla imobilele aflate in patrimoniu se regasesc veniturile mici ale familiilor. Privelistea e deplorabila: inestetica imbinare a tamplariilor din PVC cu somptuoasele cladiri naste o imagine care n-ar putea face niciodata parte din acelasi decor. Din pacate, nici constructiile de patrimoniu nu sunt ferite de "beneficiile" tehnicii moderne.

Putine, dar bune

Problema este legata in primul rand de clasarea caselor din zona peninsulara a orasului, considera omul de cultura Doina Pauleanu. Directoarea Muzeului de Arta explica ca, in Constanta, exista o rezervatie arheologica, dar si una arhitectonica. Cea arheologica este masata in zona pietei Ovidiu, iar cea arhitectonica se intinde cam pana in zona Muzeului de Arta. "Era limita orasului pe la 1890. Exista edificii clasate, dar si alte cladiri fara o mare importanta arhitectonica, care dau farmecul zonei. Eu am facut un studiu pornind de la ambientul si antropologia urbana. Am scris un fel de antropologie urbana a Constantei si m-am interesat de casele cu importanta pentru arhitectura orasului", explica Doina Pauleanu. Aceasta mai spune ca, in general, in orasele vechi ale tarilor dezvoltate, arhitectura zonei este pastrata pentru a nu se pierde aerul boem al locului. Practica a fost folosita indeosebi dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, atunci cand foarte multe localitati au fost distruse de bombardamente. Insa, in ceea ce priveste Constanta zilelor noastre, omul de cultura considera ca problema pastrarii in bune conditii a cladirilor vechi, in special a celor din Peninsula, implica si alte aspecte. "Daca pastrezi un edificiu din perioada moderna s-ar putea ca sub el, sub el pe alte straturi, sa existe lucruri foarte importante. Noi trebuie sa pornim de la premiza ca orasul nostru s-a dezvoltat dupa 1878. Pana atunci, nu era aproape nimic. De dinainte de 1878 s-au pastrat Biserica Greaca si Moscheea. Cu alte cuvinte, dezvoltarea urbanistica a Constantei s-a petrecut pe la sfarsitul secolului al 19-lea, adica destul de tarziu. Sigur ca a fost strict conditionata de situatia geopolitica a tarii si a Dobrogei in special. Aici, in afara de cateva edificii care sunt clasate si foarte importante, nu vom gasi opere arhitectonice. Din pacate, nu sunt foarte multe cladiri frumoase si, din cauza asta, trebuie sa invatam sa pastram ceea ce avem", spune Pauleanu. Aceasta povesteste faptul ca orasul nostru avea o individualitate, insa nu a fost niciodata stralucit din punct de vedere arhitectonic, decat prin cateva edificii, si asta pentru ca edilii de atunci s-au orientat si au chemat arhitecti celebri in aceasta zona.

Stil si atmosfera

Daniel Renard, spre exemplu, a venit in zona la 32 de ani. A fost adus de prefectul liberal de atunci, Scarlat Varnaf si primarul Cristea Georgescu. Ei au facut planurile cladirii noi a Cazinoului. In 1903 a inceput si in 1910 au terminat lucrarea. Pentru Cazino s-a construit si faleza, care este o constructie artificiala. Totul s-a construit din mare si a fost o investitie edilitara de foarte mare amploare. "Tot Daniel Renard a ridicat, la inceputul secolului trecut, cladirea hotelului Intim pe locul Dangreterre, in care a stat Eminescu in 1882. Arhitectul a mai construit un imobil in piata Ovidiu si a coordonat, intre 1903 si 1908, lucrarile Prefecturii, unde se afla acum Cercul Militar, Palatului Regal si Judecatoriei", explica Doina Pauleanu. Ea mai spune ca subiectul monumentelor istorice in Constanta este foarte complicat pentru ca, in afara celor care se plaseaza in categoria A, edificiile sunt discutabile. Unele nu se pot consolida sau lucrarile ar costa mult prea mult. Ele sunt "purtatoare de stil si atmosfera".

Termopane la Arhiepiscopie

Una dintre cladirile impunatoare si vechi din zona veche a orasului este, fara indoiala, palatul Arhiepiscopiei. Din pacate, frumusetea cladirii a fost stirbita de aparitia tamplariei PVC, iar farmecul locului abia daca se mai simte. Directoarea Muzeului de Arta spune ca Palatul Arhiepiscopiei a fost facut in anul 1925. "Cladirea este clasata, adica se afla printre cele care apartin patrimoniului. Este facuta de arhitectul Stanescu. Nu stim ca are tamplarie PVC, nu am observat niciodata asta. Oricum nu se poate potrivi cu un asemenea edificiu", spune amuzata Pauleanu. Omul de cultura considera ca Peninsula trebuie refacuta. "Chiar daca sunt unele edificii care nu pot fi refacute, insa, macar trebuie lucrat in spiritul lor. Luchian spunea ca trebuie lucrat in spiritul naturii. Constanta are aerul unui oras levantin mediteranean. Aerul asta trebuie pastrat. Trebuie sa ne privim orasul pe de-o parte ca pe o metropola si, pe de alta parte, ca un loc care face legatura cu partea mediteraneana. Un port trebuie sa arate ca atare. Constanta nu a fost un oras creator de stiluri, dar totul a fost frumos si decent. Ceva trebuie facut pentru ca, daca nu, casele acestea se duc. Daca ar fi sa-i dam o individualitate Constantei, ar trebui sa i-o dam prin aceasta zona veche", considera Doina Pauleanu, care este de parere ca termopanele nu au clar ce sa caute la ferestrele caselor din peninsula. "Nu putem nega beneficiile noii tehnologii, insa trebuie sa adaptam stilul. Se poate face asta. Este vorba de un stil nou, adaugat unuia vechi. Lucrurile sunt incompatibile", explica cercetatorul.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA si Robert TANASOIU{/autor}