Pelerinaj în Dobrogea Mănăstirea Strunga, simbolul viu al renașterii (FOTO)

Mănăstirea Strunga se află în sud-vestul județului Constanța, aproape de comuna Oltina, într-o zonă pitorească, dar greu accesibilă. Așezată pe o culme de unde se poate vedea Lacul Oltina, mănăstirea este astăzi un punct de atracție spirituală și culturală.
 

Puțini știu că Strunga a fost odinioară un sat viu, cunoscut în perioada otomană sub denumirea de „Câșla”. Localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor, dar izolarea geografică a condamnat satul la depopulare. Lipsa drumurilor, a unei școli sau a unui dispensar medical a dus la migrarea locuitorilor spre alte zone mai dezvoltate.
 

La sfârșitul secolului XX, Strunga era aproape pustiu. Doar o bisericuță din piatră, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ridicată în jurul anului 1770, mai amintea că acolo fusese cândva o comunitate vie.
 

 

Bisericuța veche – o flacără stinsă, dar nu uitată
 

Bisericuța din Strunga este cel mai vechi element al așezării. Construită în stil tradițional dobrogean, din piatră brută și lut, acoperită odinioară cu stuf, ea a fost centrul spiritual al satului pentru generații de credincioși.

De-a lungul timpului, lipsa de întreținere a transformat-o într-o ruină. Pereții erau crăpați, tencuiala căzuse, iar acoperișul era aproape prăbușit. În ciuda degradării, localnicii din satele vecine încă mai urcau uneori până acolo, aprindeau o lumânare și se rugau.
 

Această bisericuță a devenit însă nucleul renașterii: o dovadă că trecutul poate fi salvat și reînviat prin credință.
 

 

Inițiativa Arhiepiscopiei – prima încercare de renaștere
 

În anul 2004, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a decis să reînființeze aici o vatră monahală. Hotărârea venea din dorința de a păstra vie bisericuța istorică și de a transforma un sat abandonat într-un spațiu dedicat rugăciunii.

Astfel a luat naștere un schit de maici. Însă, la început, niciuna dintre obști nu a rezistat: condițiile erau aproape imposibile, izolarea prea mare, iar lipsurile prea grele. Locul părea blestemat să rămână pustiu.

 

 

Maica Filareta – sufletul care a învins singurătatea
 

Totul s-a schimbat în octombrie 2005, odată cu venirea Maicii Filareta Băltărețu. Originară din zona Muscelului, ea a primit ascultarea de a rămâne la Strunga și de a încerca să ridice un așezământ monahal.
 

Ceea ce părea imposibil, a devenit pentru ea o chemare divină. Primele luni le-a trăit într-o casă ruinată, fără curent electric sau apă. Drumul până la satul vecin era lung și anevoios, iar pentru orice aliment sau pentru apă trebuia să meargă kilometri întregi pe jos, prin ploaie și noroi. Șacalii și viperele din pădurile din jur făceau locul și mai neprielnic.

Dar hotărârea ei nu a cedat. Maica Filareta a văzut în această pustietate o șansă de a rescrie istoria. „Acolo unde oamenii văd doar ruine, Dumnezeu poate să ridice o mănăstire vie”, spunea ea.

 

 

Reconstrucția – o operă de credință și solidaritate
 

Prin exemplul ei, maica a început să atragă oameni de bunăvoință. Au venit donații de materiale de construcție: cărămizi, lemne, ciment. Unii oameni au contribuit cu bani, alții cu muncă voluntară.
 

Astfel, bisericuța veche a fost restaurată, pereții au fost întăriți, acoperișul refăcut. Apoi s-au ridicat primele chilii, trapeza și spațiile de locuit pentru maici.

Momentul cel mai important a fost ridicarea unei biserici noi, cu hramul „Buna Vestire”, pictată în stil neobizantin. Aceasta a devenit simbolul renașterii, completând armonios ansamblul monahal.
 

O obște vie – între rugăciune și muncă
 

Astăzi, Mănăstirea Strunga are o obște formată din mai multe maici și un preot duhovnic. Viața lor se desfășoară în jurul slujbelor zilnice, dar și în muncă neîntreruptă.
 

Maicile cultivă grădini cu legume și plante aromatice, se ocupă de creșterea animalelor, coc pâine la cuptor, fac dulcețuri și conserve. De asemenea, prepară produse naturale – ceaiuri, tincturi, siropuri – pe care le oferă pelerinilor sau le folosesc pentru cei bolnavi.

Din roadele muncii lor, sprijină și copii nevoiași din satele învecinate, dovedind că viața monahală este și un act de filantropie.

 

Patrimoniu arhitectural și artistic
 

Bisericuța veche (secolul XVIII) restaurată, păstrează zidurile originale de piatră și obiecte de cult valoroase – icoane vechi de peste un secol, pomelnice și veșminte preoțești din anii 1920. Este un spațiu de rugăciune intim, încărcat de istorie.
 

Biserica nouă (secolul XXI) cu hramul „Buna Vestire” a fost construită în stil neobizantin, pictată în frescă, impunătoare, dar în armonie cu natura și cu tradiția locului.
 

Cele două biserici se completează reciproc: una păstrează trecutul, cealaltă deschide viitorul.

 

 

 

Semnificație spirituală
 

Un element deosebit este prezența celor 12 candele aprinse permanent în bisericuța veche. Ele simbolizează continuitatea rugăciunii și faptul că, deși satul a murit, sufletul locului trăiește.
 

Pentru pelerini, Strunga este mai mult decât un obiectiv religios. Este un loc unde simți pacea naturii împletită cu liniștea rugăciunii. Drumul greu până aici este o inițiere, iar liniștea locului devine răsplata sufletească.

Mănăstirea și pelerinii
 

Tot mai mulți credincioși vin la Strunga pentru a participa la slujbe, pentru a se spovedi sau pur și simplu pentru a se reculege. Mărturiile lor sunt similare: „Aici simți că ai ajuns mai aproape de Dumnezeu, într-un colț de rai ascuns al Dobrogei”.
 

Mănăstirea este astfel nu doar un loc de rugăciune, ci și un centru de pelerinaj, care dăinuie prin jertfa maicilor și prin binecuvântarea credincioșilor.

 

De unde provine numele de „Strunga”
 

Numele de „Strunga” provine de la numele satului care este asezat într-o vale înconjurată de dealuri cu ieșire la balta Oltinei.De aproape 40 de ani satul este părăsit, localnicii plecând spre oraș, iar bătrânii trecând la cele veșnice în cimitirul satului așezat pe vârful dealului,asteptand pe cei dragi ai lor să vină să le aprinda o lumânare din când în când și să mai facă o pomenire multumind bunului Dumnezeu si Maicii Domnului că s-a reaprins după o așa vreme îndelungată candela ortodoxiei în micuța bisericuță.
 

 

Strunga, o lecție despre puterea credinței
 

Mănăstirea Strunga este astăzi o dovadă vie că prin credință și jertfă se pot învinge uitarea și pustiul. Pe ruinele unui sat părăsit, Maica Filareta și obștea ei au ridicat un bastion al speranței.
 

Acest loc nu este doar o mănăstire. Este un simbol al renașterii, o mărturie că pustietatea poate înflori atunci când sufletul omenesc se unește cu voia lui Dumnezeu.

 

Cum se ajunge de la Constanța la Mănăstirea Strunga 
 

Mănăstirea este situată pe malul lacului Oltina, între satul Razoare localitatea Băneasa, județul Constanța și localitatea Oltina. Din Constanța se ajunge cu microbuzul de Oltina sau cu microbuzul de Băneasa.



Citește și:

Hram la mănăstirea de la Strunga-județul Constanța