Discursul ministrului Afacerilor Externe cu ocazia deschiderii Reuniunii anuale a diplomatiei romane

Bună dimineaţa,
Domnule Preşedinte al Senatului României,
Domnule Preşedinte Emil Constantinescu,
Domnilor miniştri,
Stimaţi invitaţi,
Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, doresc să transmit salutul meu colegial tuturor participanţilor la această reuniune anuală, iar invitaţilor noştri să le mulţumesc pentru susţinerea pe care o acordă diplomaţiei româneşti, onorând prin prezenţa domniilor lor acest eveniment.

Reuniunea din acest an ne oferă ocazia de a reflecta la contribuţia diplomaţiei noastre la construcţia modernă a României ultimilor 20 de ani şi la recunoaşterea locului instituţional pe care îl merităm ca profesionişti.

Tranziţia din ultimele două decenii a implicat pentru România o transformare identitară aproape completă, la care diplomaţia română a contribuit indiscutabil. Este cunoscut că evoluţia României după 1989 a implicat un efort naţional peste cel înregistrat de alte state ex-comuniste, care au beneficiat de un punct de plecare mai avantajos, de o imagine mai bună sau de o conjunctură geo-politică mai favorabilă.

În întreaga perioadă parcursă de ţara noastră după 1989, chiar şi în momentele de cumpănă care au apărut, diplomaţia română a reuşit să atragă susţinerea prietenilor şi partenerilor externi pentru proiectele de reformare şi dezvoltare a României.

Am reuşit să înscriem pe agenda internaţională interesele noastre naţionale, prin eforturi duse cu tenacitate şi utilizând soluţii diplomatice izvorâte din tradiţia recunoscută a Ministerului român de Externe.

Am fost consecvenţi, iar întreaga scenă politică internă are marele merit de a se fi coagulat în jurul celor două proiecte de importanţă istorică pentru România: integrarea în NATO şi integrarea în UE.

Poate prea mult, politica externă a avut o logică a campaniilor, însă probabil nici nu se putea altfel. Admiterea în Consiliul Europei la începutul anilor ‘90, etapele de pregătire a aderării la NATO şi UE, exercitarea cu succes a calităţii de Preşedinte în exerciţiu al OSCE (în 2001) sau de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, preşedinţia organizaţiilor regionale, organizarea Sommet-ului Francofoniei şi a Summit-ului NATO din 2008 sunt repere care fac cinste diplomaţiei noastre.

Chiar dacă tactica utilizată lasă loc de comentarii, lucrul cel mai important este că îndoielile şi dilemele noastre geostrategice din urmă cu 20 de ani s-au transformat în certitudini benefice României, care astăzi se prezintă lumii cu o identitate clară şi respectată.

Orice recurs la trecut nu poate trece sub tăcere saltul făcut de la diplomaţia de imagine - necesară în condiţiile schimbărilor profunde de sistem de la începutul anilor 90 - la diplomaţia pragmatică, emancipată prin atributele europene şi euro-atlantice.

Câştigarea încrederii Occidentului, ieşirea din logica deformată a contururilor cenuşii, asumarea deschiderilor către sistemul de valori profund democratice ale sistemului occidental au poziţionat Ministerul Afacerilor Externe în prima linie a înnoirilor şi modernizării României.

Astăzi, provocarea care ne stă în faţă rămâne demonstrarea performanţei continue, a competenţei, profesionalismului, atribute esenţiale ale patriotismului nostru de necontestat.

Misiunea noastră înnoitoare nu s-a încheiat, după cum nici România nu a atins deplina sa modernizare în normele europene şi euro-atlantice. De aceea, recursul la istoria ultimilor 20 de ani pe care o invocăm astăzi este şi un semnal pe care îl dăm tuturor forţelor politice din România, tuturor celor care decid astăzi drumul politicii externe româneşti.

Învăţând din erorile trecutului vom şti cu toţii să aşezăm cu mai multă rigoare şi viziune destinul acestui minister în prima linie a interesului naţional. România nu are timp de contemplaţii festiviste.

Nu despre 20 de ani de glorie diplomatică vorbim astăzi aici. Nici despre efectele sincopelor politice care au afectat în diverse forme continuitatea proiectelor sau susţinerea pentru modernizarea profesională a acestei instituţii. Privind în urmă însă, vom înţelege mai bine sensul datoriei noastre pentru performanţă în demnitate a politicii externe. Coerenţa şi profesionalismul său presupun investiţie continuă în fiecare dintre atributele sale esenţiale: o viziune ambiţioasă şi credibilă, un corp profesional motivat şi responsabil, precum şi o reprezentare demnă şi de calitate.

Apărarea intereselor României presupune nu doar efortul nostru continuu de reprofesionalizare - însemnă şi susţinere concretă, investiţie, pentru a reuşi performanţa profesională aşteptată, anume România modernă.

De-a lungul ultimilor ani, diplomaţia românească a făcut faţă unei reconfigurări instituţionale şi funcţionale substanţiale. Totuşi, procesul de asumare şi implementare a unei filozofii înnoite de funcţionare a instituţiei noastre, având la bază reguli şi mecanisme simple, dar riguroase şi eficiente deopotrivă, rămâne în continuare unul deschis.

Investiţia în capitalul uman trebuie să constituie o temă de preocupare de primă linie pentru Ministerul de Externe. Dorim să dezvoltăm un plan coerent de carieră, bazat pe formare profesională continuă, pe transparenţă şi predictibilitate, precum şi pe o relaţie lipsită de ambiguităţi între performanţa profesională şi promovarea în carieră.

Aş vrea să cred că următorii 20 de ani vor fi, pentru România, 20 de ani de confirmări respectate nu doar pentru dezvoltarea durabilă a ţării dar şi în politica externă. Astfel vom reuşi să ne îndeplinim cu adevărat misiunea de a aduce beneficii pentru prosperitatea românilor, pentru securitatea naţională, pentru demnitatea internaţională a României.

Stimaţi invitaţi, stimaţi colegi,

Aş dori să fac o scurtă trecere în revistă a principalelor linii de acţiune externă pe care le avem în vedere în perioada următoare.

În plan european, e esenţială definirea cât mai urgentă a modului în care România poate influenţa mai vizibil politicile Uniunii Europene prin asigurarea unei implicări sporite în domeniile de interes efectiv pentru cetăţenii noştri, şi aş menţiona aici: energie, agricultură, dezvoltare regională, transport, mediu, migraţie, dar şi prin creşterea nivelului de ambiţie în raport cu teme a căror importanţă nu a fost suficient marcată până în prezent: competitivitate, educaţie şi cercetare.

Considerăm vitală finalizarea reformei instituţionale a UE prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Obţinerea unui portofoliu de comisar european consistent şi relevant pentru România în viitoarele aranjamente instituţionale ale Comisiei este un obiectiv pe care îl urmărim cu maximă atenţie.

Nu trebuie uitat că un element fundamental de noutate adus de Tratatul de la Lisabona vizează crearea Serviciului European de Acţiune Externă, al cărui personal va proveni, într-o proporţie însemnată, din rândul statelor membre. Din această perspectivă, diplomaţia română va trebui să fie în măsură să selecteze din rândurile sale un număr de profesionişti de primă mână care să ne reprezinte în cadrul respectivului Serviciu. Este o provocare căreia va trebui să-i răspundem în curând şi de aceea am început deja demersurile pentru constituirea unei baze adecvate de selecţie, în acest sens.

Vom da mai mare atenţie, în coordonare cu Departamentul pentru Afaceri Europene, contribuţiilor României la consolidarea influenţei Uniunii Europene ca actor internaţional major, în special pe trei domenii strategice: securitatea energetică, politicile din domeniul afacerilor interne, politica de securitate comună.

Asigurarea securităţii energetice a statelor membre şi adoptarea paşilor necesari creării unei politici energetice comune sunt ţinte esenţiale cu implicaţii directe asupra intereselor naţionale ale României. Pentru ţara noastră rămâne prioritar proiectul Nabucco, care a făcut un important pas înainte prin semnarea Acordului interstatal prin care se consfinţeşte asumarea lui formală de către statele participante.

Vom depune în continuare toate eforturile pentru îndeplinirea angajamentelor presupuse pentru aderarea la spaţiul Schengen în 2011 şi pentru ridicarea restricţiilor privind libera circulaţie a lucrătorilor români în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Se impune, totodată, o acţiune diplomatică mai aplicată pentru ca România să-şi consolideze contribuţia în cadrul Politicii Europene de Apărare şi Securitate şi, în acelaşi timp, să valorificăm, din punct de vedere politic şi al reprezentării în cadrul instituţiilor comunitare, eforturile umane şi financiare pe care aceste contribuţii le presupun. Suntem în prezent unul dintre cei mai mari contributori la misiunile civile şi militare ale UE, în virtutea participării noastre substanţiale în Balcani şi Georgia.

Ministerul de Externe a avut iniţiativa de a crea un cadru de consultări permanent, interministerial pentru a acţiona în mod coordonat, solidar şi mai eficient pentru atingerea obiectivelor prioritare ale României pe plan european.

Împreună cu Departamentul pentru Afaceri Europene acţionăm pentru coordonarea poziţiilor noastre la Bruxelles, însă dincolo de acest mecanism, considerăm necesar să aducem un reglaj fin la acţiunea externă prin identificarea atentă a nişelor de oportunitate pentru promovarea interesului nostru naţional.

Suntem pregătiţi să preluăm din partea Ministerelor solicitările concrete privind demersurile în plan diplomatic necesare pentru susţinerea proiectelor şi iniţiativelor care sunt în direcţia lor de responsabilitate. În acest mod, sperăm să putem fi mai vizibili, mai eficienţi la Bruxelles şi în capitalele europene.

Pentru aspectele legate de procesul de relansare economică, este necesar să lucrăm mai apropiat cu ministerele responsabile pentru a valorifica oportunităţile oferite pentru România în cadrul Planului de relansare economică al UE. Este vorba, în primul rând, de domeniul susţinerii proiectelor energetice şi pentru dezvoltare rurală din România. România trebuie să se pregătească serios şi să susţină la Bruxelles proiectele pentru a putea utiliza aceşti bani, care reprezintă un supliment în raport cu finanţarea pe care o primeşte România din bugetul comunitar.

În calitate de membru al NATO, dar şi ca stat de frontieră al acestei organizaţii, la fel ca şi al UE, suntem pregătiţi să promovăm expertiză în folosul întregului spaţiu euro-atlantic, care să argumenteze un nou stadiu al influenţei NATO în vecinătatea extinsă a Alianţei, prin generarea de evoluţii pozitive în planul securităţii şi stabilităţii.

Perioada actuală este marcată de iniţierea dezbaterilor pe tema actualizării Conceptului Strategic al NATO. Credem ferm în indivizibilitatea securităţii euro-atlantice şi în rolul NATO ca expresie şi garant al spaţiului nostru de securitate comun.

Ne propunem să adoptăm o atitudine activă care să reflecte interesele primordiale ale României, în special cele care ţin de securitatea vecinătăţii imediate.

Obiectivul revizuirii Noului Concept Strategic trebuie legat, în primul rând, de o proiecţie vizionară asupra viitorului Alianţei şi de nevoia adaptării la noile ameninţări de securitate, nu numai de necesitatea unor reforme de esenţă managerială.

Afganistanul reprezintă punctul central al implicării noastre în misiuni de securitate internaţională, conform angajamentelor asumate alături de partenerii noştri din NATO şi UE. Dorim ca la capătul fiecărei participări de acest gen să trăim sentimentul de mândrie şi datorie împlinită pe care l-am avut când trupele noastre s-au întors din Irak.

După cum cunoaşteţi, în ultimii ani am început să regândim, de o manieră integrată, problematica generării şi a perfecţionării capacităţilor româneşti civile de gestionare a crizelor şi a situaţiilor post-conflict. Este un domeniu în care România şi-a construit un profil distinct în rândul aliaţilor şi partenerilor săi şi a dezvoltat o expertiză proprie. Este momentul de a integra aceste capacităţi într-o gândire mai amplă privind ceea ce are România de oferit pe acest plan. Ideea noastră de a înfiinţa un centru de pregătire pentru personalul românesc prinde contur şi sperăm ca ea să se concretizeze în termen de un an.

În plan regional, trebuie să fim conştienţi că avem încă o zonă volatilă în Balcanii de Vest şi una cu adevărat complicată şi plină de riscuri la frontiera de est, în regiunea extinsă a Mării Negre.

În pofida unor tensiuni induse artificial în relaţia cu Republica Moldova, politica României, de cooperare şi de sprijin pentru integrarea europeană a acestei ţări, rămâne neschimbată. Evoluţiile politice din ultimele zile de la Chişinău indică progrese semnificative pentru stabilizarea democratică de care cetăţenii Republicii Moldova au atâta nevoie.

Ca stat membru UE, România va insista în continuare pentru o mai mare implicare a Uniunii în R. Moldova, având în vedere perioada economică dificilă actuală, prin acordarea de asistenţă financiară europeană.

Din perspectiva bilaterală a proiectului european, România va acţiona în continuare pentru convenirea şi aplicarea unor proiecte de cooperare, amânate, nu din voinţa noastră, pe multiple domenii; este vorba de: economie, libera circulaţie, securitate socială, mediu, educaţie.

Avem convingerea că Uniunea Europeană şi partenerii estici ai Republicii Moldova pot avea o contribuţie convergentă şi benefică la sprijinirea proiectelor de dezvoltare ce vor fi pe agenda noilor autorităţi de la Chişinău.

Vom susţine fără rezerve perspectivele europene ale statelor balcanice, stabilizarea vecinătăţii europene şi apropierea ei de Uniunea Europeană, inclusiv prin valorificarea Parteneriatului Estic şi a Politicii Europene de Vecinătate.

Un loc special în portofoliul nostru diplomatic este recenta lansare a Parteneriatului strategic cu Turcia, ţară a cărei contribuţie la succesul politicilor europene în domeniul securităţii energetice, a politicilor externe a Uniunii Europene pe zona Caucaz, Orientul Mijlociu este esenţială.

Totodată aş dori să menţionez iniţiativa semnării, foarte posibil în cursul acestei toamne, a unui parteneriat între România şi Azerbaidjan, cu impact nu doar în plan bilateral, ci şi european, în special pe dimensiunea energetică.

Regiunea Mării Negre, în ansamblul ei, constituie o temă de interes prioritar pe termen lung pentru politica noastră externă. Suntem susţinătorii consecvenţi ai cooperării în cadrul Sinergiei Mării Negre şi nu vom admite ca această iniţiativă, adoptată în cadrul Uniunii Europene, să fie neglijată din motive de circumstanţă. Susţinem ca problemele diverse şi complexe cu care se confruntă zona să fie abordate cu implicarea tuturor actorilor din regiune.

Un domeniu cheie este promovarea unei contribuţii mai substanţiale a Uniunii Europene la soluţionarea conflictelor îngheţate.

O altă dimensiune strategică a acţiunii noastre este promovarea conexiunilor dintre bazinul pontic şi Dunăre, ca proiect de maximă relevanţă pentru interesele directe ale României şi ale UE în ansamblul său. Este o iniţiativă pe care România a avut-o împreună cu Austria şi în care trebuie să ne menţinem rolul de catalizator. Mi se pare firesc să păstrăm în continuare iniţiativa la nivel UE pe acest proiect. Faptul că Dunărea a fost inclusă pe agenda UE este un succes, însă materializarea acestei iniţiative depinde de abilitatea şi capacitatea noastră de a prezenta proiecte concrete.

Pentru a da mai mare eficacitate demersurilor noastre am decis constituirea unui grup strategic de acţiune coerentă pentru proiectul european al Dunării, care îşi va coordona activitatea cu ministerele ce pot contribui la concretizarea platformei de acţiune la nivel european.

Interesele noastre energetice au acum un cadru mai eficient de coordonare prin constituirea în MAE a Secretariatului permanent pentru securitatea energetică. Ne aşteptăm la o contribuţie şi deschidere mult mai mare din partea ministerelor pe domeniile economiei cu propuneri de cooperări cu statele central-asiatice şi din Caucaz. Avem în vedere nu doar proiectele europene de transport al hidrocarburilor dar şi de transport de mărfuri sau implicarea companiilor româneşti în proiecte productive pe acest spaţiu.

Totodată, trebuie să ne luptăm mai eficient pentru expansiunea firmelor cu capital românesc în sud-estul Europei şi vecinătatea estică : fie că e vorba de Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina sau zona Balcanilor de Vest.

Nu voi insista asupra importanţei pe care o acordăm raporturilor cu marii actori internaţionali, atribut care defineşte orientarea strategică a acţiunii noastre externe. Parteneriatul strategic cu SUA constituie o componentă de bază a politicii externe şi de securitate a României şi avem ca obiectiv trecerea la o nouă etapă a dimensiunii sale economice.

Ne propunem dezvoltarea parteneriatelor bilaterale specifice cu statele europene „mari", urmărind concretizarea angajamentelor sectoriale orientate pe politicile europene prioritare.

În acest sens vom promova, cu toată atenţia, Foaia de parcurs a parteneriatului nostru cu Franţa, care reprezintă un pilon al acţiunii noastre în cadrul Uniunii Europene.

Ne dorim, deopotrivă, o relaţie mai pragmatică, mai predictibilă a României şi totodată a Uniunii Europene cu Federaţia Rusă, cu accent pe intensificarea legăturilor economice şi stabilirea unor legături mai strânse la nivelul societăţilor noastre.

Aşa cum a rezultat şi din analiza pregătitoare a acestei reuniuni, avem datoria de a trece la o nouă etapă, mult mai pragmatică, în relaţia cu partenerii din Orient sau cu statele din America Latină ori Africa. Sunt state care au un impact din ce în ce mai accentuat în evoluţia economică şi politică a lumii globalizate.

Asia, în special ţări precum China, India, Coreea de Sud, reprezintă zone cu un potenţial economic imens, pentru care ne dorim încheierea de parteneriate puternice în plan economic.

Am definit acest proiect diplomatic în termeni foarte concreţi, cu responsabilităţi mult mai bine structurate, care să permită evaluarea performanţei profesionale a diplomaţilor şi reprezentanţilor oficiilor comerciale, în funcţie de îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Aceasta presupune din partea noastră o reaşezare a competenţelor pe spaţii geografice şi, bineînţeles o regândire a alocării resurselor de reprezentare. Fără un suport real pentru acoperirea acestor resurse de care avem nevoie pe aceste spaţii, acţiunea diplomatică va continua să fie o simplă coregrafie lipsită de eficienţă.

Stimaţi invitaţi,

Actualul context internaţional, marcat de criza economică mondială, dar şi de reconfigurări geostrategice, deschide noi perspective pentru multilateralism. Suntem tentaţi să ne aducem aminte şi să invocăm vocaţia noastră multilaterală, mai degrabă atunci când deţinem un rol vizibil în forurile internaţionale. Această latură a diplomaţiei trebuie să fie, însă, în permanenţă, un atribut distinct, de vocaţie, al politicii externe româneşti.

Trebuie să revedem dintr-o perspectivă mai creativă performanţele diplomaţiei româneşti la ONU, acordând atenţia cuvenită unor problematici precum: securitatea internaţională, drepturile omului, responsabilitatea de a proteja, schimbările climatice.

Rolul nostru este de a racorda interesele noastre naţionale din agenda dezvoltării, inclusiv din cadrul negocierilor privind dosarul schimbărilor climatice, la politicile globale ale Uniunii Europene care sunt exprimate, de altfel, în cadrul ONU.

Evoluţiile recente în cadrul OSCE şi dezbaterile din acest an pe tema reaşezării conceptelor fundamentale privind securitatea europeană ne-au determinat să activăm mecanismele instituţionale interne ale MAE pentru a urmări cu maximă atenţie rezonanţa acestor dezbateri faţă de politicile Uniunii Europene.

Trebuie să ne asigurăm că interesele strategice ale României ca membră a Uniunii Europene şi NATO sunt corect şi deplin reprezentate în orice dezbatere pe tema securităţii europene, chiar şi într-un context exploratoriu.

De asemenea, experienţa noastră în cadrul organizaţiei ne-a permis să constatăm o serie de slăbiciuni instituţionale cum ar fi, scăderea calităţii şi semnificaţiei rapoartelor misiunilor electorale sub egida OSCE. De aceea, ne-am propus ca obiectivele noastre în raport cu această organizaţie să fie promovate şi exprimate cu mai mare exigenţă.

O dimensiune cu o pondere din ce în ce mai semnificativă în activitatea MAE este zona consulară. După cum ştiţi, ne-am asumat transformarea serviciului consular într-unul modern si eficient, capabil să răspundă prompt solicitărilor multiple venite din partea cetăţenilor noştri aflaţi în străinătate.

Pe lângă binecunoscutele nevoi de dotare logistică impuse de exigenţele viitoarei aderări la spaţiul Schengen, pentru care trebuie să desenăm şi să redesenăm „scheme" de finanţare şi alocări bugetare, e nevoie de o regândire atentă a conduitei de operare şi furnizare de servicii şi asistenţă. În acelaşi timp, consider că trebuie să ne educăm reciproc, funcţionar şi cetăţean, în spirit european, bazat pe respect reciproc şi responsabilitate de ambele părţi.

De la 1 iulie 2009 Ministerul Afacerilor Externe a pus la dispoziţia cetăţenilor români din străinătate un sistem modern de verificare a datelor personale în timp real.

Este un pas esenţial în ceea ce priveşte reforma serviciilor consulare. Am încercat, prin acest sistem, să reducem cât mai mult timpii de aşteptare, cheltuielile cetăţenilor, atunci când au nevoie de un titlu de călătorie sau când trebuie făcută o confirmare a unui permis de conducere.

De asemenea, rapoartele echipei de evaluare din partea Uniunii Europene privind condiţiile de aderare la Spaţiul Schengen au fost definitivate cu o concluzie pozitivă pentru România, după vizitarea consulatului modernizat de la ambasada de la Chişinău şi a consulatului general de la Istanbul.

În multe state ale lumii avem o comunitate românească în expansiune, care începe să fie din ce în ce mai bine integrată în mediului socio-economic de acolo. Sunt oameni competenţi, specialişti de renume, tineri extrem de talentaţi în domenii ale cercetării de vârf.

Ne-am propus să construim un sistem informatic modern şi accesibil bazat pe interacţiunea cu ambasadele prin care să îiinformăm despre evoluţiile din ţară, să ne interesăm de respectarea drepturilor şi a cadrului de reglementare a muncii lor.

Pe de altă parte, este necesar să facem mai mult pentru a le prezenta noua realitate a economiei româneşti, nevoile pieţei şi noile şanse pe care le pot avea de dezvoltare chiar aici, acasă.

Chiar dacă suntem pe deplini conştienţi de rigorile financiare ale momentului, ne dorim să putem sprijini, pe mai departe, organizaţiile şi asociaţiile româneşti în realizarea unor proiecte de impact vizând prezervarea şi îmbogăţirea patrimoniului spiritual românesc din străinătate.

Stimaţi invitaţi,

Obiectivele pe care le-am discutat astăzi ilustrează două principii pe care le-am anunţat încă de la preluarea mandatului:

1. Politica externă va fi eficientă daca va avea o susţinere politică largă şi lipsită de prejudecăţi.

2. Există o tradiţie a Ministerului de Externe ca, indiferent de orientările sau etapele politice, diplomaţia să slujească şi să susţină interesul naţional şi nu interesele politice conjuncturale.

De aceea, în actualul context economic intern şi internaţional, consider că această susţinere nu trebuie să rămână doar una declarativă şi formală.

Diplomaţia română are nevoie de susţinere concretă, inclusiv în planul finanţării proiectelor de politică externă de interes naţional.

Aşa cum arată şi istoricul ultimilor 20 de ani, specificul activităţii diplomatice face ca, de multe ori, rezultatele noastre să nu fie cuantificabile sau vizibile. De multe ori, realizările noastre se materializează pe termen lung şi nu întotdeauna putem vorbi deschis despre ele. Acţiunea externă este obligată la echilibru, la o raportare atentă la contextul extern complicat, iar aceasta face câteodată ca reflectarea diplomaţiei în spaţiul public să pară palidă sau nespectaculoasă.

Nu ne propunem să facem din fiecare acţiune a noastră un spectacol mediatic, dar aceasta nu înseamnă că suntem mai puţin eficienţi. Avem un specific aparte în peisajul instituţiilor guvernamentale, fiind într-o competiţie continuă cu celelalte servicii diplomatice din alte ţări. Vom putea fi cu adevărat eficienţi, dacă ne vom compara nu doar în competitivitate profesională dar şi în competitivitatea resurselor ce ne sunt alocate.

În acelaşi timp suntem datori cu un răspuns responsabil şi concret la exigenţele actuale stabilite de Guvern. Săptămânile din urmă le-am dedicat unui amplu efort de reaşezare a managementului acţiunii diplomatice pe noi baze de eficienţă administrativă.

Eficienţa trebuie să fie pusă înaintea exceselor şi risipei.

Eficienţa trebuie să devină norma de lucru în centrală şi în serviciul exterior.

Eficienţa va fi criteriul principal de măsurare şi apreciere a performanţei fiecăruia.

Aceasta va însemna ieşirea din rutina comodităţii şi suficienţei în oricare departament, în oricare dintre misiunile diplomatice ale României.

Într-o astfel de notă şi cu speranţa că vom avea două zile de dezbateri productive, declar deschisă Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române.

Vă urez mult succes dumneavoastră şi României!