Istoria Dobrogei - Bibliografie Nicephoros (sec. IX) - „Scurtă istorie”

• Nicephoros a fost patriarh al Constantinopolului între anii 806-815 și bun prieten cu poetul Theodoros Studites (759-826). El a combătut pe iconoclaști (adversarii icoanelor) și a murit în anul 829. Nicephoros a scris lucrări teologice și o operă istorică, în care a relatat evenimentele din perioada 602-769. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
(anul 673, p. 33, 6-28). (...) Acuma să spunem ceva despre începuturile așa-zișilor huni și bulgari și despre așezarea lor.  În preajma lacului Meotis [Marea Azov/Ucraina-Rusia], lângă râul Cofis [Volga], se afla ceea ce se numea alta dată Bulgaria Mare, precum și așa-zișii cotragi, care se întâmplă să fie de același neam cu ei. In timpul lui Constantinus [Constans III, împărat 641-668], care a murit in Occident, a ajuns stăpân peste aceste neamuri un oarecare Kubrat. Când s-a săvârșit din viață, acesta a lăsat cinci feciori, cărora, le-a rânduit să nu se despartă niciodată, deoarece numai prin unire își vor putea păstra domnia. Dar lor puțin le-a păsat de îndemnul părintesc și după puțin timp s-au despărțit unul de altul și fiecare a luat cu el o parte din neamul lor. (...). Când al treilea dintre ei, cu numele Asparuh, a trecut peste râurile Danapris [Nipru/Ucraina] și Danastris [Nistru/Republica Moldova–Ucraina] și s-a oprit să locuiască lângă Istru, ocupând un loc potrivit pentru locuire, numit în limba lor Oglos, greu de atins și inaccesibil pentru dușmani, deoarece întâmplător avea în față un teren anevoios și plin de mlaștini, iar în spate stânci prăpăstioase ca niște ziduri mari și cu neputință de trecut. (...)

Aflând că un neam stabilit lângă Istru cutreieră ținuturile din preajma împărăției romane și încerca să le nimicească, împăratul Constantin a dus o oaste bine înarmată în Tracia, a înarmat o flotă (p. 35, 1-25) și a pornit să respingă acest neam. Văzând mulțimile de călăreti și corăbii, bulgarii s-au îngrozit de atacul lor rapid și neașteptat și au fugit în întăriturile lor, rămânând acolo patru zile. Dar pentru că romanii nu puteau să-i înfrunte cu război din pricina locurilor inaccesibile, bulgarii și-au venit în fire și au ajuns mai îndrăzneți. Împăratul suferea de o boală de picioare. Fiind apucat de criză, a plecat pe mare spre orașul Mesembria [Nesebăr/litoralul Bulgariei] ca să se îngrijească, poruncind conducătorilor și oștenilor să stea lângă întărituri și să facă cele necesare pentru înfruntarea acestui neam. Dar a pornit să circule un zvon că împăratul fuge: ei s-au înspăimântat și au luat-o cu toții la fugă, fără să fie urmăriți de nimeni. Bulgarii s-au ținut de ei și i-au urmărit cu înverșunare. Pe câți i-au putut prinde, i-au omorât, iar pe cei mai mulți i-au rănit. Ei au trecut Dunărea și s-au îndreptat spre așa-zisa Varna, de lângă Odessos [Varna/Bulgaria] și spre interiorul continentului. Văzând locuri întărite și apărate din toate părțile, între fluviu și ținuturi inaccesibile, ei s-au așezat acolo. Au cucerit și neamurile sclavinilor care locuiau în apropiere și i-au pus pe unii să păzească locurile vecine cu avarii, iar pe alții pe cele din preajma romanilor. După ce s-au întărit și au sporit la număr, încercau să năvălească în ținuturile și orașele Traciei. Când a văzut toate acestea, împăratul a fost nevoit să se înțeleagă cu ei și să le plătească tributuri.
Editorii români notează că episodul fusese relatat de către Theophanes Confessor..
 


(anul 702, p. 41, 15-27). A trimis-o îndată pe soția sa Teodora la tatăl ei, iar el s-a îndreptat spre ținutul din preajma mării numit Tomis. A ajuns acolo împreună cu câțiva tovarăși și, după ce a plutit pe alături, a mers mai departe până la cetatea Symbolon de lângă Cherson. Acolo a intrat în port și a trimis pe unul dintre însoțitori în cetate și a adus de acolo la sine pe Barasvacurios, pe fratele acestuia Salivas și încă alți câțiva bărbați. A plecat cu dânșii mai departe, a trecut pe lângă așa-zisa Necropila și a ajuns la fluviul Istru. Acolo a trimis dintre însoțitorii săi pe un oarecare Stefan la Tervel, conducătorul de atunci al bulgarilor din părțile acelea ; și i-a cerut să-1 ajute să ocupe tronul 5 împărăției. (p. 42, 1-5). I-a făgăduit daruri foarte multe și 1-a vestit că îi va da pe fiica sa de soție. Bucuros, Tervel a fost de acord cu toate acestea și 1-a primit pe Iustinian cu mare cinste, apoi a înarmat tot poporul de sub ascultarea sa și a pornit împreună cu el spre capitala împărăției.
Editorii români notează că este vorba de împăratul Justinian II (685-695; 705-711), care în acel moment încerca să-și recupereze tronul din exil, fiind citat în acest sens Theophanes Confessor (p. 373-374).
De asemenea, editorii români notează că, conform poziției precizate (la nord de Dunăre), orașul Tomis menționat nu poate fi Constanța de azi.
 
(anul 756, p. 66, 15-25). Văzând cum se întăreau toate acestea, bulgarii cereau de la împărat tributuri. Acesta n-a primit, iar ei au pornit cu oaste și au năvălit în ținuturile Traciei ; și cu încetul au ajuns până la zidul cel mic. Împăratul (Constantin V) le-a ieșit înainte, i-a lovit cu război, i-a pus pe fugă, i-a urmărit din răsputeri și a ucis foarte mulți bulgari. Nu mult după aceea a pornit împotriva lor cu o flotă și cu oaste pedestră. Cei de pe corăbii, în număr de cinci sute, au plutit prin Pontul Euxin, an incendiat și au luat mulți prizonieri.
 


 (anul 764, p. 69, 3-19). Faptele îndreptate împotriva hunilor bulgari s-au petrecut în felul acesta. Aceștia s-au înțeles între dânșii, au ucis pe cei care dobândiseră în șir domnia peste dânșii și au așezat domn pe unul cu numele Telesios, un bărbat mândru și in același timp foarte cutezător din pricina tinereții. Acesta a strâns oaste bine înarmată dornică de luptă și a năvălit cu vigoare în ținuturile și cetățile din preajma romanilor. Văzând îndrăzneala și încrederea acestuia, Constantin V a pregătit până la opt sute de corăbii de transport, le-a umplut cu oaste pedestră și le-a trimis prin Pontul Euxin până la Dunăre. El însuși a strâns altă oaste și s-a îndreptat spre orașul Anchialos [Pomorie/litoralul Bulgariei]. Telesios i-a ieșit înainte, având ca aliați și o mulțime de sclavini, dar a fost înfrânt în luptă și pus pe fugă. Cei mai mulți dintre dușmani din ambele părți au căzut, iar ceilalți (și nu puțini), dintre cei mai de vază, au fost luați prizonieri. După ce a câștigat războiul în felul acesta, Constantin s-a îndreptat spre Bizanț.
Editorii români notează că hanul bulgar menționat a domnit intre 761-764.
 
(anul 765, p. 70, 25-28). În indicțiunea a treia, Constantinus a pătruns în Bulgaria, deoarece bulgarii schimbaseră din domnie pe conducătorul lor Umaros, așezat de Sabinus, și puseseră în locul lui pe bulgarul Toctos, 7 (p. 71, 1-3), fratele lui Baian. Fugarii bulgarilor s-au ascuns în pădurile fluviului Istru, iar mulți dintre ei an fost uciși
Editorii români notează că ultimii trei hani bulgari s-au succedat în anii 764-767.
 
 
Bibliografie
Nicephori Breviarium, ed. C. De .Boor, Leipzig, 1880.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXIII. Nicephoros)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Instituții Primul stat bulgar (679-1018)