Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
11:22 20 06 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DunăreaCălăuzăTuristică „Dunărea românească - Generalități (II)“

ro

29 Apr, 2023 00:00 3325 Marime text
  • Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare). 

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.

Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).



Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.

Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante. În ediția precedentă am redat prima parte a preambului, urmând ca în cele de mai jos sa regăsiți partea rămasă. Autorii prezintă aici „Porțile de fier“, câteva dintre orașele itinerariului, dar și Delta căreia îi acordă o atenție sporită, fiind locul unde „aspectul se schimbă cu totul“, de unde se zăresc „dealurile mărunte ale Dobrogei”.


Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos:
 

„La răsărit de Porţile-de-Fier, în „depresiunea getică“ (amfiteatrul dintre Carpaţi şi Balcani), fluviul se resfiră în voie, într’un vad larg, clădind numeroase ostroave şi împărțindu-şi apele în mai multe braţe.

De aici până la vărsarea Dunării în mare, avem de observat următoarele: malul drept este mai înalt decât cel stâng; primul este prăpăstios, adesea pietros, galben şi ars de soare în tim­ pul verii; al doilea e o luncă netedă şi mereu verde, chiar pe timp de secetă.

Deoarece malul stâng este neted şi jos, apele fluviului se pot revărsa în voie, dând naş­tere la numeroase bălţi, dintre care cele mai mari sunt: Nedeia (la Vest de Jiu), Potel (la Vest de Olt), Suhâia (la Vest de Vedea), Greaca (spre Vest de Giurgiu) şi lacul Călăraşilor (la Vest de oraşul cu acelaşi nume).

Deoarece romanii şi-au aşezat castrele lor întâi pe malul drept şi înalt, pentru ca să poată păzi mai bine şi mai uşor trecerea peste Dunăre, cele mai vechi oraşe, dintre care cele mai multe îşi au originea în aceste castre, s’au format tot pe malul drept, adesea chiar pe locul vechilor castre.

Cum aceste oraşe erau aşezate de cele mai multe ori în dreptul vadurilor, ele jucau rolul unor capete de poduri. Pentru acelaşi motiv şi din cauza negoţului tot mai intens cu cereale, care coborau din şesul mănos al Munteniei, au luat naştere o mulţime de oraşe la celălalt capăt al vadurilor, faţă în faţă cu cetăţile depe malul drept «ca nişte prăvălii în lungul unei străzi comerciale», după cum se exprimă atât de plastic părintele Geografiei române, d-l prof. S. Mehedinţi, formând de-a-lungul fluviului un şirag de perechi de oraşe: Severin-Cladova, Giurgiu-Rusciuc, Olteniţa-Turtucaia, Călăraşi-Silistra, Feteşti-Cernavodă, Brăila-Măcin, Galaţi-Dinogetia, Ceatal-lsaccea.

Între Porţile-de-Fier şi Mare, Dunărea se poate împărţi în două ţinuturi deosebite ca as­pect geografic: 1) până la Silistra e o singură albie, ce prezintă ici-colo câte un ostrov; malul drept e înalt, iar pe malul stâng bălţile se ţin lanţ; 2) dela Silistra la vale, lunca este atât de largă încât nu mai poate ţine apele într’o singură albie, ci le împrăştie într’o mulţime de braţe şi gârle. Cel mai puternic dintre aceste braţe trece pe lângă malul drept, iar al doilea, numit Braţul Borcea, înaintează pe sub râpa Bărăganului. Abia la Hârşova se unesc din nou, închizând la mijloc «Balta lalomiţei». Mai jos de Hârşova, Dunărea se împarte iarăşi: Dunărea veche apucă pe lângă malul dobrogean iar Borcea curge mai departe pe lângă râpa Bărăganului, spre a se uni apoi tocmai la Brăila, închizând la mijloc «Balta Brăilei».

La Brăila, Dunărea se adună iarăşi toată într’o singură albie şi înaintează ca o mare apă spre Galaţi, apoi după ce atinge la Reni cotul cel mai nordic din ţara noastră, se îndreaptă spre mare, resfirându-se lă Tulcea, pentru cea din urmă oară, spre a forma «Delta» cu cele 3 braţe mai principale: al Chiliei, al Sulinei şi braţul Sf. Gheorghe.

În «Deltă» aspectul se schimbă cu totul.

Pe dreapta se mai găsesc dealurile mărunte ale Dobrogei. Pe stânga, unde şi unde se vede în zare o geană de înălţime, apoi ochiul, nu mai zăreşte decât stuf şi pădure de sălcii, jăcând pe ambele maluri nişte perdele verzi care lasă privirea liberă numai spre cer. Satele au pierit aproape de tot. Doar vapoarele mai în­trerup din când în când liniştea acestui ţimit de apă şi de verdeaţă, sau luntrea vreunui pescar, ori cirezile de vite care pasc pe grinduri (Mehedinţi şi Vâlsan).

Cu vapoarele N.F.R., putem vizita atât de­ fileul Dunării şi delta, cât şi porţiunea dintre T.Severin şi Galaţi.

Pentru vizitarea defileului se pleacă din T.Severin, Duminica şi Miercurea, la ora 6 dimineaţa.

Pentru vizitarea Dunării între T. Severin şi Galaţi, se pleacă fie din T.Severin spre Galaţi, Lunea şi Joia, la ora 2.45p.m. fie din Galaţi spre T.Severin, cu aceleaşi vapoare. Joia şi Duminica, la ora 6 dimineaţa.

Pentru vizitarea deltei, putem pleca zilnic, cu vapoarele N.F.R., fie din Brăila, la ora 7.35 a.m., fie din Galaţi, la ora 9 a.m., spre Vâlcov, cu legătura la Tulcea (ora 2 p.m.) spre Sulina).“


Descarcă gratuit volumul „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța


Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu


Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: „Dunărea românească - Generalități“

 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii